Sar pharaighiol cana dui tărne muchăn‐pe iech‐avrăsa.
1 O Isus găleatar othar, ta vi avileas andă‐l thana le Iudeiacă, părdal o Iordano. Ăl but manușa chidineaile pala Leste; ta, pala sar vo cărălas, astardeas pale te sîcavel‐len. 2 Avile‐Leste ăl Fariseie; vi, te thon‐Les tela ăl pharimata, pușle‐Lestar te daștil iech manuș te mechăl‐pe pesca jiuvleatar. 3 Orta palpale phenel, Vo phenel‐lengă: „So poruncil‐tumengă o Moise?“ 4 „O Moise“, phende von, „muchleas cai o manuș te del iech lil muchlimasco, te muchăl‐pe latar.“ 5 O Isus phenel‐lengă: „Sostar tumaro ilo sîn sar o bar, ramosardeas o Moise cadea porunca tumengă. 6 Ta ji catar astarghileas e lumea, ‘O Del cărdeas lengă manușăs vi jiuvlea. 7 Anda codea o manuș avela te mechăl pescă dades vi pesca devora, avela te jiuvel pesca romneasa. 8 Cadea că von ăl dui avena iech corcoro stato.’ Cadea că ci sîn butăr dui, ta sîn iech corcoro stato. 9 Cadea, că so thodeas andă iech than o Del, o manuș te ci duriarăl iech‐avrăstar.“ 10 And‐o chăr, ăl ucenice pale pușle‐Les pa codola buchea so sîn ramome mai opră. 11 Vo phenel‐lengă: „Fărsavo mechăl pesca romnea, vi lel pescă avre romnea, cărăl curvișago lasa; 12 ta vi iech romni te mecăl‐pe pescă manușăstar, vi lel pescă avră manușăs cărăl curvișago.“
Ăl șeavoră
13 Ande‐Lescă varăsave șeavorăn, te arăsăl‐lende. Ta ăl ucenice hale‐pe codolența save andea‐le. 14 Cana dichleas o Isus cadea buchi, holeaileas, vi phendeas‐lengă: „Te muchăn le șeavorăn te aven‐Mande, te ci torghiarăn‐len; sostar o Raimo le Devlesco sîn codolengo sar sîn von. 15 Ceaces phenav‐tumengă că, fărsavo ci avela te lel o Raimo le Devlesco sar iech șeavoro, andă ci iech fealo ci jial andă leste!“ 16 Pala codea lea‐len and‐e angali, vi mișto lașiardeas‐len, sar vi thodeas Pescă vast pă lende.
O tărno barvalo
17 Ta sa acana cana sas te jial dromeste, nașleas‐Leste iech manuș, savo thodeas‐pe p‐ăl cianga angla Leste, vi pușleas‐Lestar: „Lașe Sîcade Raie, so te cărav te avel‐man o traio sa dăiech?“ 18 „Sostar phenes‐Mangă lașe?“ phendeas‐lescă o Isus. „Chonic ci sîn lașio numa Iech corcoro: o Del.“ 19 Prinjeanes ăl porunci: „Te ci căres curvișago; te ci mudarăs; te ci ciorăs; te ci thos iech mărturie hohamni; te ci tharăs; te des e pachiv chire dades vi chire devora.“ 20 Vo palpale phenel‐Lescă: „Sîcade Raie, sa cadala buchea rodem te dichav lendar zurales anda munro tărnimo.“ 21 O Isus dichleas orta pă leste, faileas‐Les lestar, vi phendeas‐lescă: „Ci sîn tut iech buchi; jiatar te bichines sa so sîn‐tut, te des le ciorăn, avela te avel‐tut iech barvalimo and‐o ceri. Pala codea te aves, le chiro trușul, te aves pala Mande.“ 22 Hachiarghileas pharăs cadale dumendar, cado manuș găleatar tristome; sostar sas‐les but barvalimo. 23 O Isus dichleas pașa Peste sa bithanal, vi phendeas Pescă ucenicengă: „Pharăs avela te jial andră and‐o Raimo le Devlesco save sîn‐len barvalimo!“ 24 Ăl ucenice așile sar pahome le Isusăscă dumendar. O Isus pale leas te del duma, vi phenel‐lengă: „Șeaveale, pharăs avela codolengă save thon pengo pachiamo and‐o barvalimo, te jian andră and‐o Raimo le Devlesco! 25 Ci sîn cadea pharo te nachăl pa o can le suveaco iech cămila, sar te jial andră iech barvalo and‐o Raimo le Devlesco!“ 26 Ăl ucenice așile mai zurales sar pahome, ta vi phenenas iech‐avrăscă: „Savo sîn codo savo avela mîntuime?“ 27 O Isus dichăl orta pă lende, vi phenel‐lengă: „Cadea buchi daștil te ci cărghiol manușăstar, ta na catar o Del; sostar savoră buchi daștil te cărghiol le Devlestar.“
Sar te avel amen traio sa dăiech
28 O Petro astardeas te phenel‐Lescă: „Eta ame muchleam savoră cola, ta avileam pala Tute.“ 29 O Isus palpale phenel; „Ceaces phenav‐tumengă că ci sîn chonic, savo te muchleas chăr, sar vi phralorăn, sar phenorăn, sar dades, sar devora, sar romnea, sar șeavorăn, sar phuvea, anda Mande vi anda e Evanghelia, 30 vi te ci hutilel acana, andă cadale șăle bărșănga, iech șălvar te hutilel mai but: chăra, phralorăn, pheien, deien, șeavorăn, vi phuvea, le nașaimasa; cai andă‐l col‐avera șăla bărșa save avela te aven, traio sa dăiech. 31 But jene anda‐l intușdine avela te aven ăl palune, vi but jene anda‐l palune avela te aven ăl intușdine.“
O Isus cărăl prinjeandino Pesco merimo vi o ușteaimo anda o merimo
32 Von sas p‐o drom vi jianas c‐o Ierusalimo; ta o Isus jialas angla lende. Ăl ucenice hachiarghionas pharimasa, jianas darasa pala Leste. Chardeas peste le dășudonen, vi astardeas te del‐lengă duma pa ăl buchea so avela te cărghion Lesa. 33 „Eta“, phendeas Vo, „jias and‐o Ierusalimo, ta o Șeavo le manușăsco avela dino andă‐l vast le mai bare rașango vi andă‐l vast le sîcadine rango. Von avela te doșarăn‐Les merimască, vi avela te den‐Les andă‐l vast le neamongo, 34 save avela te prasan‐pe Lestar, avela te marăn‐Les raiența, avela te șiungarden‐Les vi avela te mudarăn‐Les; ta, pala trin ghesa, avela te uștel opră anda o merimo.“
So mangăn ăl șeave le Zebedeiescă
35 Ăl șeave catar o Zebedei, o Iacovo vi o Ioano, avile c‐o Isus, vi phende‐Lescă: „Sîcade Raie, camasas te cărăs‐amengă so mangas Tutar.“ 36 Vo phendeas‐lengă: „So camen te cărav‐tumengă?“ 37 „Te des‐amen“, phende‐Lescă von, „te bășas iech pă chiro ceacio vast vi o col‐aver p‐o col‐aver vast, cana avesa hureado andă Chiri slava.“ 38 O Isus palpale phenel‐lengă: „Ci jianen so mangăn. Daștin tume te pen o paharo, savo avela te peav Me, avela te pen‐les vi te aven boldine codole bolimasa savesa avela te avav Me?“ 39 „Daștisaras“ phende von. Ta o Isus palpale phenel‐lengă: „Sîn ceaces că o paharo savo peav Me, avela te pen‐les, vi le bolimasa savesa avo boldino Me, avena vi tume boldine; 40 ta e pachiv te bășăs p‐o ceacio sar vi pă Munro col‐aver vast, ci de‐lpe Mandar te dav‐la, ta codea sîn încărdini codolengă savengă sas cărdine.“ 41 Ăl deș, cana așunde cadea buchi, astarde te holeaivon p‐o Iacovo vi p‐o Ioano. 42 O Isus chardeas len Peste, vi phendeas‐lengă: „Jianen că save sîn dichline sar te aven bare le neamonengă, sîn‐len raimo pă lende, cadea că lengă bare den‐len porunci bucheaco raimasa. 43 Ta mașcar tumende te ci avel cadea, ta fărsavo camel te avel baro anda tumende te avel tumengă slujitori; 44 ta vi savo camela te avel o intușdino anda tumende, te avel tumaro robașo savorăngo. 45 Sostar o Șeavo le manușăsco ci avileas te slujin‐Lescă, ta Vo te slujil, vi te del Pesco traio sar palpale chinimo anda butende!“
O coro o Bartimeu
46 Arăsleas and‐o Ierihono. Ta cana inclelas avri o Isus anda o Ierihono Pescă ucenicența vi zurales bute manușănța, o șeavo le Timoiesco, o Bartimeu, o iech coro savo mangălas, sas tele bășado pașa o drom, vi mangălas. 47 Vo așundeas că nachăl o Isus anda o Nazareto, vi astardeas te del mui zurales: „Isuse, o Șeavo le Davidosco, te avel‐Tut mila anda mande!“ 48 But jene hanas‐pe lesa te așel le mosa; ta vo mai zurales delas anda o mui: „O Șeavo le Davidosco, te avel‐Tut mila anda mande!“ 49 O Isus torghileas, vi phendeas: „Charăn‐les!“ Charde le corăs, vi phende‐lescă: „Te tromas, uști opră, sostar charăl‐tut.“ 50 O coro șiudeas peschi thalic; hucleas, vi avileas c‐o Isus. 51 O Isus pale leas te del duma, sar vi phendeas: „So cames te cărav‐tucă?“ „Rabuni“, phendeas‐Lescă o coro, „te hutilav munro dichlimo.“ 52 Ta o Isus phendeas‐lescă: „Jiatar, chiro pachiamo mîntuisardeas tut.“ Sa acana o coro hutildeas pesco dichlimo, vi găleas po drom pala o Isus.
Desfacerea căsătoriei
1 Și sculându‐se de acolo, vine în hotarul Iudeei și pe dincolo de Iordan și iarăși se strâng gloate la el. Și după cum obișnuia, iarăși îi învăța. 2 Și fariseii s‐au apropiat de el și ca să‐l ispitească îl întrebau: Se cade bărbatului să‐și lase nevasta? 3 Iar el a răspuns și le‐a zis: Ce v‐a poruncit Moise? 4 Iar ei au zis: Moise a dat voie să‐i scrie o carte de despărțire și s‐o lase. 5 Și Isus le‐a zis: Pentru învârtoșirea inimii voastre v‐a scris el această poruncă, 6 dar de la începutul zidirii i‐a făcut parte bărbătească și parte femeiască. 7 De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevastă‐sa. 8 Și cei doi vor fi o singură carne, încât nu mai sunt doi, ci o singură carne. 9 Deci ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă. 10 Și în casă ucenicii iarăși l‐au întrebat despre aceasta. 11 Și el le zice: Oricine își va lăsa nevasta și se va însura cu alta, preacurvește față de ea. 12 Și dacă ea își va lăsa bărbatul și se va mărita cu altul, preacurvește.
Copilașii
13 Și aduceau la el copilași ca să‐i atingă, iar ucenicii îi certau. 14 Și când a văzut Isus, s‐a mâhnit adânc și le‐a zis: Lăsați copilașii să vină la mine, nu‐i opriți: Căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca aceștia. 15 Adevărat vă spun, oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, nu va intra în ea. 16 Și i‐a luat în brațe și i‐a binecuvântat, punându‐și mâinile peste ei.
Tânărul bogat
17 Și pe când ieșea el pe cale, a alergat unul la el și a îngenuncheat înaintea lui și l‐a întrebat: Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică? 18 Iar Isus i‐a zis: Ce mă numești bun? Nimeni nu este bun decât numai unul: Dumnezeu. 19 Știi poruncile: Nu omorî, nu preacurvi , nu fura, nu mărturisi mincinos, nu nedreptăți, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta. 20 Iar el i‐a zis: Învățătorule, toate acestea le‐am păzit din tinereța mea. 21 Și Isus, uitându‐se la el, l‐a iubit și i‐a zis: Una îți lipsește: Du‐te, vinde tot ce ai și dă săracilor și vei avea comoară în cer: și vino urmează‐mă. 22 Iar el s‐a mâhnit de cuvânt și a plecat întristat, căci avea avuții multe. 23 Și Isus s‐a uitat împrejur și zice ucenicilor săi: Cât de greu vor intra cei ce au avuții în Împărăția lui Dumnezeu! 24 Iar ucenicii erau uimiți de cuvintele lui. Dar Isus răspunde iarăși și le zice: Copii, cât de greu este să intre în Împărăția lui Dumnezeu cei ce se încred în avuții! 25 Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu. 26 Iar ei s‐au înfiorat peste măsură zicând către ei înșiși: Și cine poate fi mântuit? 27 Isus, uitându‐se la ei, zice: La oameni este cu neputință, dar nu la Dumnezeu; căci toate sunt cu putință la Dumnezeu.
Moștenirea vieții veșnice
28 Și Petru a început să‐i zică: Iată noi am lăsat toate și te‐am urmat. 29 Isus a zis: Adevărat vă spun nu este nimeni care a lăsat casă sau frați sau surori sau mamă sau tată sau copii sau țarini pentru mine și pentru Evanghelie, 30 care nu va lua însutit acum, in vremea aceasta, case și frați și surori și mame și copii și țarini, cu prigoniri; și în veacul viitor, viață veșnică. 31 Dar mulți dintâi vor fi în urmă, și cei din urmă vor fi întâi.
Isus vestește moartea și învierea sa
32 Și erau pe cale suindu‐se la Ierusalim. Și Isus mergea înaintea lor și erau uimiți, iar cei ce urmau se temeau. Și a luat la sine iarăși pe cei doisprezece și a început să le spună cele ce aveau să i se întâmple, 33 zicând : Iată, ne suim la Ierusalim și Fiul omului va fi dat mai marilor preoților și cărturarilor și‐l vor osândi la moarte și‐l vor da în mâna Neamurilor 34 și‐l vor batjocuri și‐l vor scuipa și‐l vor biciui și‐l vor omorî, dar după trei zile va învia.
Cererea fiilor lui Zebedei
35 Și Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, vin la el zicându‐i: Învățătorule, voim să ne faci ceea ce‐ți vom cere. 36 Iar el le‐a zis: Ce voiți să vă fac? 37 Iar ei i‐au zis: Dă‐ne să ședem unul la dreapta ta și altul la stânga ta în slava ta. 38 Dar Isus le‐a zis: Nu știți ce cereți. Puteți voi să beți paharul pe care‐l beau eu sau să fiți botezați cu botezul cu care mă botez eu? 39 Și ei i‐au zis: Putem. Iar Isus le‐a zis: Paharul pe care‐l beau eu îl veți bea și cu botezul cu care mă botez eu veți fi botezați. 40 Dar a ședea la dreapta mea sau la stânga mea nu este al meu a da, ci se va da celor pentru care s‐a pregătit. 41 Și când au auzit cei zece, au început să se mânie mult pe Iacov și pe Ioan. 42 Și Isus, chemându‐i la sine, le zice: Știți că cei ce sunt socotiți că stăpânesc peste Neamuri, domnesc peste ele și cei mari ai lor întrebuințează puterea asupra lor. 43 Dar între voi nu este așa, ci care ar voi să fie mare între voi, va fi slujitorul vostru, 44 și care ar voi să fie întâi între voi, va fi robul tuturor. 45 Căci în adevăr Fiul omului n‐a venit ca să i se slujească, ci ca să slujească și să‐și dea sufletul preț de răscumpărare pentru mulți.
Orbul Bartimeu
46 Și ei vin la Ierihon. Și pe când pornea el de la Ierihon cu ucenicii lui și o gloată mare, fiul lui Timeu, Bartimeu, un orb cerșetor, ședea lângă cale. 47 Și când a auzit că este Isus din Nazaret, a început să strige și să zică: Fiu al lui David, Isuse, fie‐ți milă de mine. 48 Și mulți îl certau ca să tacă. Dar el striga mult mai tare: Fiu al lui David, fie‐ți milă de mine. 49 Și Isus a stat și a zis: Chemați‐l. Și ei cheamă pe orb zicându‐i: Îndrăznește, scoală, te cheamă. 50 Iar el, aruncându‐și la o parte veșmântul, a sărit în sus și a venit la Isus. 51 Și Isus a răspuns și i‐a zis: Ce voiești să‐ți fac? Iar orbul i‐a zis: Rabuni, să‐mi capăt vederea. 52 Și Isus i‐a zis: Du‐te; credința ta te‐a scăpat. Și îndată și‐a căpătat vederea și l‐a urmat pe cale.