Pharaighiol o Ierusalimo vi avel o Șeavo le manușăsco
1 Cana avri inclisteas o Isus anda o Templo, o iech anda Lescă ucenice phendeas: „Sîcade raie, Te dichăs vi savo bar, vi savo zidimo sîn!“ 2 O Isus palpale phenel‐lescă: „Dichăs tu cadala bare ziduri? Ci avela te așel bar pă barăste, savo te ci avel muial dino.“ 3 Pala codea tele bășleas p‐o plai le Măslinengo angla o Templo. Ta o Petro, o Iacovo, o Ioano vi o Andrei pușle‐Lestar mai dur iech țîra: 4 „Te phenes‐amengă sa cadala buchea, vi savo avela o sămno cana cărghiona sa cadala buchea?“ 5 Atunci o Isus astardeas te phenel‐lengă: „Te dichăn mișto te ci tharăl‐tumen varăcon. 6 Sostar avela te aven but jene andă Munro Anav, vi avela te phenen: ‘Me sîm o Hristoso!’ Vi avela te tharăn buten. 7 Cana avela te așunen p‐ăl marimata vi p‐ăl așunimata le marimască, te ci daraivon, sostar cadala buchea sîn te cărghion. Ta ci sas savoră cola cărdine. 8 Iechă themescă manușa avela te vazden‐pe pă col‐averă themescă manușa, sar vi iech împărăția pe col‐aver împărăția; andă varăsave thana avela te chinol‐pe e phuv, bocha sar vi turburimata. Cadala buchea sîn o astarimo le duchai-mango. 9 Te roden te dichăn tumendar corcoro. Avela te den‐tumen p‐o vast le Soboronengo crisînimască, vi avela te aven mardine andă‐l sinagoghe; anda Mande avela te aven îngărdine angla ăl rai le themescă vi angla ăl împărați, te slujîn‐lengă sar mărturie. 10 Ta mai anglal sîn te cărăn phenimo prinjeanimasco pa e Evanghelia savoră themescă manușăngă. 11 Cana avela te îngărăn‐tumen te aven dine andă lengă vasta, te ci daran mai anglal so avela te den duma, ta den duma sa so avela te den tumen andă codo ceaso; sostar ci avela te den duma tume, ta o Duho Sfinto. 12 O phraloro avela te del le merimască pescă phralorăs, o dad pescă șeavorăn; ăl șeavoră avela te vazden‐pe pă pengă phure, avela te mudarăn‐len. 13 Ci avela te daștin te dichăn tumen anda Munro Anav; ta codo savo avela zuralo ji cana avilo te cărghion savoră‐cola, ci avela mîntuime.“
Te așeas sar cana ci sovas
14 „Cana avela te dichăn e ‘urîciu-nea le pustieachi’ că bășăl cai ci sîn te bășăl othe, — con ghinel te hachiarăl — andă codola ghesa save sîn ande Iudeia, te nașăn p‐ăl bare plaie. 15 Codo savo avela pă o titi le chărăsco, te ci del‐pe tele, vi te ci jial andră and‐o chăr, te lel pescă varăso anda leste. 16 Ta vi codo savo avela and‐e mal, te ci asbal palpale te lel peschi thalic. 17 Pharo avela te avel codolengă jiuvleandar save phiraven andă pende șeavorăn, vi codolendar save avela te den ciuci andă codola ghesa! 18 Te rughin‐tumen, cadala buchea te ci cărghion ivende. 19 Sostar andă codola ghesa avela te avel cădăsavo pharimo baro, sar ci sas butăr ji catar astarghileas e lumea, savi cărdeas o Del, ji aghes, sar ci avela butăr varăcana. 20 Ta te ci avilo te cărăl mai țînoră codola ghesa o Rai, chonic ci scăpilas; ta cărdeas‐len mai țînoră anda codola save sîn alome. 21 Te avela te phenel‐tumengă varăcon atunci: ‘Eta, o Hristoso sîn cothe’, voi ‘Eta‐Lo, ocothe’, te ci pachian les. 22 Sostar avela te ușten hohamne Hristosa vi hohamne prooroce. Von avela te cărăn sămnuri vi bare buchea so ci dichle butăr, te tharăn, te daștilas, vi codolen save sîn alome. 23 Te roden te dureaivon; eta că phendem‐le tumengă mai anglal. 24 Ta, andă codola ghesa, pala codo pharimo, o cham avela te tunecil-pe, o șionoto ci avela te mai del vedarie, 25 ăl cerhaie avela te peren anca o ceri, vi ăl zora save sîn and‐o ceri avela te aven clătinime. 26 Atunci avela te diciol o Șeavo le manușăsco că avel p‐ăl nori bare zorasa vi le slavasa. 27 Atunci avela te tradel Pescă anghelen, vi avela te chiden codolen save sîn alome anda‐l ștar balvalea, ji catar ci sîn butăr phuv vi ji catar ci sîn butăr ceri. 28 Te len sîcaimo catar o smochino pa leschi pilda. Cana astarăl leschi crăcuța te paiarăl vi te cărăl patrea, jianen că o milai sîn pașă. 29 Sa cadea, cana avela te dichăn cadala buchea cărdine, te jianen că o Șeavo le manușăsco sîn pașal, sîn sar vi le udarănde. 30 Ceaces phenav‐tumengă, că ci naciola cado neamo ji cana ci cărghiona sa cadala buchea. 31 O ceri vi e phuv naciona, ta Mînră dume ci avela te nacion. 32 Sode pa codo ghes, voi codo ceaso, ci jianel chonic, ci ăl angheli anda o ceri, ci o Șeavo, ta numa o Dad. 33 Te len sama, te aven sar cana ci soven ta vi te rughin‐tume; anda soste ci jianen cana avena codola ghesa. 34 Avela te cărghiol cadea sar cana iech manuș jialtar andă aver them, savo mechăl pesco chăr, del pescă robașen zor, sîcavel savorăscă so sîn te cărăl, vi del porunca le portarăs te ci sovel. 35 Cadea că te aven sar ci soven, sostar ci jianen cana avel o rai codo casco sîn o chăr: sar racheaco, voi pe mașcar le racheachi, voi cana ghilabal o bașno, sar vi detehara. 36 Te daraivon te ci avel bi‐codolaco, te ci sas cărdino prinjeandino te arachăl tumen sutinde. 37 So phenav‐tumengă, phenav savorăngă: Te așen sar cana ci soven!“
Dărâmarea Ierusalimului și venirea Fiului omului
1 Și pe când pleca el din Templu, unul din ucenicii săi îi zice: Învățătorule, vezi ce fel de pietre și ce fel de zidiri! 2 Și Isus i‐a zis: Vezi aceste zidiri mari? Nu va fi lăsată aici piatră peste piatră care să nu fie desfăcută. 3 Și pe când ședea pe muntele Măslinilor în fața Templului, Petru și Iacov și Ioan și Andrei îl întrebau la o parte: 4 Spune‐ne când vor fi acestea și care va fi semnul când au să se împlinească toate acestea? 5 Iar Isus a început să le zică: Luați seama să nu vă amăgească cineva. 6 Mulți vor veni în numele meu zicând: Eu sunt! și vor amăgi pe mulți. 7 Iar când veți auzi despre războaie și zvonuri de războaie, nu vă înspăimântați; căci aceste lucruri trebuie să fie; dar nu este încă sfârșitul. 8 Căci se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție; vor fi cutremure de pământ pe alocuri; va fi foamete; acestea vor fi începutul durerilor. 9 Dar voi luați seama la voi înșivă: căci vă vor da în sinedrii și veți fi bătuți în sinagogi și veți sta înaintea stăpânitorilor și împăraților pentru mine, spre mărturie pentru ei. 10 Și trebuie propovăduită întâi Evanghelia la toate Neamurile. 11 Și când vă duc la judecată cei ce vă dau, nu vă îngrijorați mai dinainte ce să vorbiți, ci vorbiți ce vă va fi dat în acel ceas, căci nu voi sunteți cei ce vorbiți, ci Duhul Sfânt. 12 Și frate va da pe frate la moarte și tată pe copilul său; și copiii se vor scula asupra părinților și‐i vor omorî. 13 Și veți fi urâți de toți pentru numele meu, dar cel ce rabdă până la sfârșit, acela va fi mântuit.
Îndemn la veghere
14 Dar când veți vedea urâciunea pustiirii stând unde nu trebuie (cine citește să înțeleagă), atunci cei ce sunt în Iudeea să fugă la munți. 15 Iar cel ce este pe casă să nu se pogoare, nici să nu intre ca să ia ceva din casa lui. 16 Și cel ce este la câmp să nu se întoarcă înapoi ca să‐și ia veșmântul. 17 Dar vai de cele ce au în pântece și de cele ce dau țâță în zilele acelea! 18 Și rugați‐vă ca să nu fie iarna. 19 Căci zilele acelea vor fi necaz, așa cum n‐a fost asemenea de la începutul zidirii pe care a zidit‐o Dumnezeu, până acum, și nici nu va mai fi. 20 Și dacă n‐ar fi scurtat Domnul zilele, n‐ar scăpa nici o carne, dar pentru cei aleși, pe care i‐a ales, a scurtat zilele. 21 Și atunci dacă vă zice cineva: Iată, aici este Hristosul! Iată colo! nu credeți. 22 Căci se vor ridica hristoși mincinoși și proroci mincinoși și vor face semne și minuni ca să ducă în rătăcire, dacă este cu putință, pe cei aleși. 23 Dar voi luați seama ; iată, v‐am spus toate dinainte. 24 Ci în zilele acelea, după necazul acela, soarele va fi întunecaț și luna nu‐și va da lucirea. 25 Și stelele vor cădea din cer și puterile care sunt în ceruri vor fi zguduite. 26 Și atunci vor vedea pe Fiul omului venind în nori cu putere multă și slavă. 27 Și atunci va trimite pe îngeri și va aduna pe aleșii săi din cele patru vânturi, de la cea mai îndepărtată margine a pământului până la cea mai îndepărtată margine a cerului. 28 Iar de la smochin învățați pilda lui. Când ramura lui este fragedă și dă frunze, cunoașteți că vara este aproape. 29 Astfel și voi, când veti vedea făcându‐se acestea, cunoașteți că el este aproape, la uși. 30 Adevărat vă spun că nu va trece neamul aceșta, până când vor fi toate acestea. 31 Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece. 32 Iar despre ziua aceea sau ceasul acela, nimeni nu știe, nici îngerii în cer, nici Fiul, afară de Tatăl. 33 Luați seama , privegheați și rugați‐vă; căci nu știți când este vremea nimerită. 34 Este ca un om care se duce din țară, își lasă casa și dă robilor săi putere, fiecăruia lucrul lui; și a poruncit portarului să vegheze. 35 Deci vegheați , căci nu știți când vine domnul casei, sau seara sau la miezul nopții sau la cântatul cocoșului sau dimineața; 36 ca nu cumva venind pe neașteptate, să vă afle dormind. 37 Iar ce zic vouă, zic tuturor: Vegheați.