Sastearăl le bi‐zoracăres
1 Pala varăsode ghesa, o Isus asbal pale and‐o Capernaum. Așundine‐les că sîn and‐o chăr, 2 ta vi chidineile sîgo cadea but jene că ci mai sas than angla o udar. Vo cărlas lengă prinjeandino o Divano. 3 Avile Leste varăsave manușa, save ande‐Leste iechăs nasvales bi‐zoraco, savo sas phirado ștară jenendar. 4 Sostar ci daștisarde te arăsăn ji Leste, anda‐l but manușa, putărde opral o chăr cai sas o Isus, ta, pala soste pharade‐les, tele dine othar o pato andă savo pașliolas o nasvalo bi‐zoraco. 5 Cana dichleas o Isus lengo pachiamo, phendeas codolescă savo sas bi‐zoraco: „Șeavea, chire bezeha ci incărghion!“ 6 Varăsave anda‐l rai ăl sîcadine, save sas othe, von thode andă pengă ile: 7 „Sar del duma cado manuș? Vo marel pesco mui! Savo avelas codo savo daștil te iertil ăl bezeha, numa o Del daștil cadea varăso?“ 8 Ta sa acana o Isus prinjeandeas, pa Pesco Duho, că von cadea thode andă pende, sar vi phenel‐lengă: „Anda soste thoden cadea varăso andă tumare ile? 9 So sîn bi mai‐pharimasco: te phenes le bi‐zoracăresco: ‘Chire bezeha sîn iertime’, vor te phenes: ‘Uști opră, le opră chiro pato, te vi phires?’ 10 Ta, te jianen că le manușăscă Șeaves sîn‐Les zor pe phuv, daștil te iertil ăl bezeha, 11 Tucă phenav“, phendeas Vo codolescă savo sîn bi‐zoraco, — „uști opră, vazde opră chiro pato, vi jiatar chără.“ 12 Ta sîgo, o bi‐zoraco opră uștileas, opră les pesco pato, avri găleas angla savorănde; cadea că savoră așile sar cana ci dichle butăr cadea varăso, von vi slăvinas le Devles, vi cadea phenenas: „Ci iech data ci dichlem cadea varăso!“
O charimo le Levesco
13 O Isus pale găleas le bare paieste. Sa ăl but manușa jianas pale Leste; ta Vo savorăn sîcavelas. 14 Cana nachleas othar, dichleas le Leves, savo sîn o șeavo le Alfeosco, bășălas le vamate. Ta vi phenel‐lescă: „Te aves pala Mande!“ Levi opră uștileas, sar vi găleas pala Leste.
O Isus bășăl le siniate le vameșănța vi le bezehalența
15 Ta cana bășălas o Isus le siniate and‐o chăr le Levesco, but vameșa vi bezehale bășle vi von le siniate Lesa vi Lescă ucenicența; sostar sas but jene save jianas pala Leste. 16 Ăl sîcadine rai vi ăl Fariseie, cana dichle‐Les că hal le vameșănța vi le bezehalența, phende Lescă ucenicengă: „Sostar hal Vo le vameșănța vi le bezehalența?“ 17 O Isus, cana așundeas cadea buchi, phendeas‐lengă: „Na le sastevesten trăbul o doftoro, ta le nasvalen. Me avilem te charav te asban le Devleste na le ceacimascăren, ta le bezehalen.“
Pa o posto
18 Ăl ucenice le Ioanoscă vi ăl Fariseie postinas butivar. Von avile vi phende le Isusăscă: „Anda soste ăl ucenice le Ioanoscă vi le Fariseiengă postin, ta Chire ci postin?“ 19 O Isus palpale phenel‐lengă: „Voră daștin le abeavescă manușa te postin ji cana o tărno sîn lența, ci daștin te postin. 20 Avela te aven ghesa, cana avela te avel lendar lino o tărno, ta andă codola ghesa von avela te postin. 21 Chonic ci suvel iech cotor nevo andă iech pohtan phuricano rahamesco; aver feles o nevo pohtan șinel varăsode anda o pohtan phuricano, cadea că cărghiol iech mai jiungalo șinimo. 22 Cadea că chonic ci thol nevi mol andă‐l morche phuricane; aver feles e nevi mol pharavel ăl phuricane morche, e nevi mol avela te șiorghiol, ta ăl morche avela te rimon‐pe; ta e nevi mol thol‐pe andă‐l neve morche.“
Ăl șără le ghivescă vi o Sabato
23 Ta andă iech ghes Sabatosco sas cadea, o Isus nachălas pa ăl thana le ghivescă. Lescă ucenice, cana jianas, astarde te șinen tele ăl șără le ghivescă. 24 Ăl Fariseie phende‐Lescă: „Dichăs so cărăn and‐o ghes le Sabatosco cadea varăso ci daștil te cărghiol‐pe?“ 25 O Isus palpale phenel‐lengă; Voră ci ghinden so cărdeas o David cana ci sas‐Les, cana vo bochaileas, vi codola save sas Lesa? 26 Sar andră găleas and‐o chăr le Devlesco, andă‐l ghesa le bare rașască o Abiatar, vi haleas ăl manră save sas thodine angla o Rai, save ci sas te hal‐le avri and‐ăl rașa? Vi te ci del anda lende vi codolen save sas lesa? 27 Pala codea phenel‐lengă: „O Sabato sas cărdino le manușăscă, ta na o manuș le Sabatoscă; 28 cadea că o Șeavo le manușăsco sîn o Rai vi le Sabatosco.“
Vindecarea slăbănogului
1 Și când a intrat iarăși în Capernaum după câteva zile, s‐a auzit că este în casă. 2 Și s‐au adunat mulți împreună, încât nu mai era loc pentru ei nici spre ușă. Și el le vorbea cuvântul. 3 Și vin aducând la el pe un slăbănog purtat de patru inși. 4 Și neputând să se apropie de el, din princina gloatei, au descoperit acoperișul unde era și după ce au scobit, au lăsat în jos patul pe care zăcea slăbănogul. 5 Și Isus, văzându‐le credința, zice slăbănogului: Copile, iertate‐ți sunt păcatele. 6 Și erau acolo unii dintre cărturari șezând și gândind în inimile lor: 7 Pentru ce vorbește acesta astfel? Hulește: cine poate ierta păcatele decât numai unul, Dumnezeu? 8 Și îndată Isus, cunoscând cu duhul său că gândesc astfel în ei înșiși, le zice: Pentru ce gândiți aceasta în inimile voastre? 9 Ce este mai lesne, a zice slăbănogului: Iertate‐ți sunt păcatele! sau a zice: Scoală‐te și ia‐ți patul și umblă? 10 Dar ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcate (zice slăbănogului): 11 Ție‐ți zic, scoală‐te, ia‐ți patul și mergi la casa ta. 12 Și s‐a sculat și îndată a luat patul și a ieșit înaintea tuturor, încât toți erau uimiți și slăveau pe Dumnezeu zicând: Niciodată n‐am văzut așa ceva.
Chemarea lui Levi
13 Și a ieșit iar lângă mare și toată gloata venea la el și‐i învăța. 14 Și pe când trecea, a văzut pe Levi al lui Alfeu stând la vamă și‐i zice: Urmează‐mă. Și el s‐a sculat și l‐a urmat.
Isus stă la masă cu vameșii și păcătoșii
15 Și a fost așa : El ședea la masă în casa lui și mulți vameși și păcătoși ședeau la masă cu Isus și cu ucenicii lui, căci erau mulți și‐l urmau. 16 Și cărturarii fariseilor, când au văzut că mânca cu vameșii și păcătoșii, ziceau ucenicilor lui: Mânâncă și bea cu vameșii și păcătoșii. 17 Și auzind Isus, le zice: Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi. N‐am venit să chem pe drepți, ci pe păcătoși.
Despre post
18 Și ucenicii lui Ioan și fariseii posteau. Și vin și‐i zic: Pentru ce ucenicii lui Ioan și ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii tăi nu postesc? 19 Și Isus le‐a zis: Nu cumva pot fiii odăii de nuntă să postească atunci când este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei nu pot posti. 20 Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei și atunci vor posti în ziua aceea. 21 Nimeni nu coase o bucată de postav nou la un veșmânt vechi; altfel umplutura nouă a celui vechi rupe din acesta și se face o spărtură mai rea. 22 Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul va sparge burdufurile și vinul se pierde și burdufurile: ci pun vin nou în burdufuri noi.
Spicele de grâu și Sabatul
23 Și a fost așa : El trecea în ziua Sabatului prin semănături și ucenicii lui au început să‐și facă drum smulgând spicele de grâu. 24 Și fariseii îi ziceau: Vezi, pentru ce fac ei în ziua Sabatului ce nu se cade? 25 Și el le‐a zis: Oare n‐ați citit niciodată ce a făcut David când a avut trebuință și a flămânzit el și cei cu el? 26 Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, când era mare preot Abiatar, și a mâncat pâinile punerii înainte, pe care nu se cade să le mănânce decât numai preoții și a dat și celor ce erau cu el? 27 Și le‐a zis: Sabatul a fost făcut pentru om și nu omul pentru Sabat: 28 Așa că Fiul omului este Domn și al Sabatului.