Ăl Fariseie vi o sîcaimo le phurengo
1 Ăl Fariseie vi varăsode rai sîcadine, save avile anda o Ierusalimo, chidineaile c‐o Isus. 2 Von dichle varăsaven anda Lescă ucenice cai hale bi‐ujimască vastența, sar vi bi‐halade. 3 Ăl Fariseie, ta sa ăl Iudeie ci han bi‐codolaco te halaven mișto pengă vast, cadea sar sichile ăl phure. 4 Vi cana asban pa o marșevo, ci han ji cana ci naion. Sîn but aver buchea save von sichile te încărăn, sar: o halaimo le paharengo, le chorengo, le vidrengo sar vi le patonengo. 5 Cadea ăl Fariseie sar vi ăl sîcadine rai pușle Lestar: „Sostar ci încărghion Chire ucenice le phurengă sîcaimastar, ta han bi‐halade vastența?“ 6 O Isus palpale phenel: Tume save camen te aven dichline, mișto proorocisardeas o Isaia pa tumende, sar sîn ramome: „Cadala but manușa del‐man e pachiv le ustența, ta lengo ilo sîn dur Mandar. 7 Ta bi‐chancimasco den‐Man e pachiv von, den sîcaimo savo ci sîn aver‐cola numa varăsave sîcaimata le manușăndar.“ 8 Tume muchăn e crisî le Devleschi, te încărăn o sîcaimo le manușăngo, sar le chorengo halaimo, vi le paharengo, vi cărăn but buchea cadalendar. 9 Vo mai phendeas‐lengă: „Șucar rimosardean e crisî le Devleschi, cai te încărăn tumare sîcaimata le phurengo. 10 Sostar o Moise phendeas: ‘Te des e pachiv chire dades vi chire devora;’ ta: ‘Codo savo del duma jiungalimasa pescă dades vi pesca devora, te avel doșalo merimasco.’ 11 Tume, sa anda codea, phenen: ‘Te avela iech manuș te phenel pescă dadescă sar vi pesca devoracă: „Voră sosa daștisardeas te vazdav tucă“, sîn Corbano’, sar sîn dino le Devlescă, vi cărăl mișto; 12 ta ci mai muchăn‐les te cărăl chanci anda pesco dad vi anda peschi devorî. 13 Ta cadea, rimosardean o Divano le Devlesco, pa tumare phurengo sîcaimo. Vi cărăn but aver buchea!“
So melearăl le manușăs
14 Pala codea, chardeas peste le bute manușăn, vi phenel‐lengă: „Așunen Man savoră te hachiarăn. 15 Avri anda o manuș ci sîn chanci savo, te jial andă leste, te daștil te melearăl‐les; ta so inclel anda o manuș, codo melearăl‐les. 16 Te sîn varăcas cana te așunel, te așunel.“ 17 Pala soste andră găleas and‐o chăr, cana sas dur le bute manușăndar, Lescă ucenice pușle‐Les pa cadea pilda. 18 Vo phenel‐lengă: „Vi tume san cadea bi‐hachiarimască? Ci hachiarăn că chanci so jial avreal and‐o manuș, ci daștil te melearăl‐les? 19 Sostar ci jial andă lesco ilo, ta andă lesco păr, pala codea sîn avri dini and‐e hazna?“ Phendeas cadea, Vo cărdeas sa ăl habenata ujo. 20 Vo mai phendeas‐lengă: „So avel avri anda o manuș, codea melearăl le manușăs. 21 Sostar andral, anda o ilo le manușăngo, inclen ăl jiungalimata, curvișago, curvie, mudarimata, 22 ciorimata, butimata, garaimata, tharimata, buchea lajeavescă, iach jiungali, tele dichlimo, barimo, dilimo. 23 Sa cadala buchea jiungale aven andral, von melearăn le manușăs.“
E jiuvli anda‐o Canaano
24 O Isus găleatar othar, vo găleatar othar p‐ăl thana le Tiroscă vi le Sidonoscă. Andră găleas andă iech chăr, camelas te ci jianel chonic că sîn othe; ta ci daștisardeas te așel garadines. 25 Sa acana, iech jiuvli, saveschi racli sas hutildini catar iech duho savo ci sas ujo, așundeas că den duma pa Leste, voi avileas vi șiudeas pes angla Lescă pînră. 26 Cadea jiuvli sas iech grecoica, anda o neamo Siro‐fenicianuri. Voi rughilas‐Les te lel avri le bengăs anda lachi racli. 27 O Isus phendeas‐lacă: „Te mechăs mai anglal te ceailon ăl șeavoră: sostar ci sîn mișto te les o manro le șeavorăngo, te șiudes‐les le riconengă.“ 28 „Cadea, Raie“, phenel‐Lescă palpale voi: „ta vi ăl ricone tela e sinia han ăl purșuca le șeavorăngă.“ 29 Acana o Isus phenel‐lacă: „Anda cadea duma, te jiastar, avri inclisteas o beng anda chiri racli.“ 30 Ta cana andră găleas e jiuvli andă pesco chăr, arachleas le raclea tele peli and‐o pato; sar vi avri inclisteas o beng anda late.
Sastearghiol iech cașuco‐muto
31 O Isus găleatar anda‐l than le Tiroscă, pale avileas p‐o Sidono pașa o baro pai le Galileaco, nachleas p‐ăl thana le Decapole. 32 Ande‐Leste iechă cașucăs, savo delas duma phares, vi rughisarde‐Les te thol Pescă vast pă leste. 33 Vo leas‐les mai ocothe le bute manușăndar, thodeas Pescă naie andă lescă can, vi arăsleas lesca șibate Pescă șiungaresa. 34 Pala codea, vazdeas Pescă iacha cai o ceri, vi phenel: „Efata“, sar: „Putărghio!“ 35 Sa acana, putărghile lescă can, avri phanglinaileas leschi șib, sar vi deas duma zurales mișto. 36 O Isus poruncil‐lengă te ci phenen chanicască; ta sodesa poruncil‐lengă mai but, cărnas‐Les prinjeandino mai but. 37 Von așenas sar pahome zurales but, vi phenenas: „Savoră cola cărăl‐le zurales ciudimasa; vi le cașucăn cărăl te așunen, save ci den duma cărăl‐le te den duma.“
Fariseii și datina bătrânilor
1 Și se adună la el fariseii și unii dintre cărturarii veniți de la Ierusalim. 2 Și când au văzut pe unii dintre ucenicii lui că mănâncă pâinile cu mâini necurate, adică nespălate — 3 Căci fariseii și toți iudeii, dacă nu‐și spală mâinile cu îngrijire, nu mănâncă, ținând datina bătrânilor. 4 Și când vin de la târg, dacă nu se îmbăiază, nu mănâncă; și sunt alte multe pe care le‐au primit să le țină: spălările prin afundare a paharelor și ulcioarelor și vaselor de aramă și paturilor. — 5 Și fariseii și cărturarii l‐au întrebat: Pentru ce nu umblă ucenicii tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă pâinea cu mâini necurate? 6 Iar el le‐a zis: Bine a prorocit Isaia despre voi, fățarnicilor, cum este scris: Acest popor mă cinstește cu buzele, dar inima lor este departe de mine; 7 și în zadar mă cinstesc ei învățând ca învățături, porunci de oameni. 8 Voi lăsați porunca lui Dumnezeu și țineți datina oamenilor. 9 Și le‐a zis: Bine mai desființați porunca lui Dumnezeu ca să păstrați datina voastră. 10 Căci Moise a zis: Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta; și: Cine vorbește de rău pe tată sau pe mamă să moară negreșit. 11 Iar voi ziceți: Dacă un om va zice tatălui său sau mamei sale: Orice ai fi putut folosi de la mine este Corban , adică dăruit lui Dumnezeu ; 12 nu‐l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl său sau mama sa; 13 desființând Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră pe care ați dat‐o: și faceți multe de felul acestora.
Ce spurcă pe om
14 Și a chemat la sine iarăși gloata și le‐a zis: Ascultați‐mă toți și înțelegeți, 15 nu este nimic dinafară de om care intrând în el poate să‐l spurce: ci cele ce ies din om sunt cele ce spurcă pe om. 16 Dacă are cineva urechi de auzit să audă. 17 Și când a intrat în casă de la gloată, ucenicii lui l‐au întrebat despre pildă. 18 Și el le zice: Astfel și voi sunteți fără pricepere? Nu înțelegeți că orice intră de afară în om nu poate să‐l spurce, 19 căci nu intră în inima lui ci în pântece și iese afară în hazna; aceasta a zis , curățind toate bucatele? 20 Și a zis: Ce iese din om aceea spurcă pe om. 21 Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gânduri rele, curvii, 22 furturi, omoruri, preacurvii, lăcomii de bani, răutăți, înșelăciuni, desfrânări, un ochi rău, hulă, trufie, nebunia. 23 Toate relele acestea ies dinăuntru și spurcă pe om.
Femeia canaaneancă
24 Și s‐a sculat de acolo și a plecat în hotarele Tirului și Sidonului. Și a intrat intr‐o casă și voia ca nimeni să nu știe. Și n‐a putut să fie ascuns. 25 Ci îndată o femeie, a cărei fată avea un duh necurat, auzind despre el, a venit și a căzut la picioarele lui. 26 Și femeia era o grecoaică, de neam sirofeniciană. Și l‐a rugat să scoată pe dracul din fata ei. 27 Și el i‐a zis: Lasă mai întâi să se sature copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s‐o arunci la căței. 28 Dar ea a răspuns și‐i zice: Da, Doamne, dar și cățeii de sub masă mănâncă din fărâmiturile copiilor. 29 Și i‐a zis: Pentru acest cuvânt du‐te, dracul a ieșit din fiica ta. 30 Și a plecat la casa ei și a aflat copila culcată în pat și dracul ieșit.
Vindecarea unui surdomut
31 Și a ieșit iarăși din hotarele Tirului și a venit prin Sidon la marea Galileei, prin mijlocul hotarelor Decapolei. 32 Și‐i aduc pe un surd și mut și‐l roagă să‐și pună mâna peste el. 33 Și l‐a luat din gloată la o parte și i‐a pus degetele în urechi și a scuipat și i‐a atins limba. 34 Și privind spre cer, a suspinat și‐i zice: Efata; adică, Deschide‐te. 35 Și i s‐au deschis urechile și îndată s‐a dezlegat legătura limbii și vorbea deslușit. 36 Și le‐a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cât le poruncea cu atât mai mult vesteau. 37 Și se mirau peste măsură zicând: Toate le‐a făcut bine și face pe surzi să audă și pe muți să vorbească.