1 Vo mai phendeas‐lengă: „Ceaces phenav‐tumengă, că sîn varăsave anda save așen cothe, save ci avela te meren ji cana ci avela te dichăn e Impărăție Devleschi te avel zorasa.“
O paruimo le moste
2 Pala șov ghesa, o Isus leas Pesa le Petros, le Iacovos vi le Ioanos, ta găleas lența p‐o plai corcoro. Othe parudineaileas le moste angla lende. 3 Lescă rahami cărghile strefimască sar vi zurales parne, cădăsave parne sar ci iech bucheari savo parniarăl ci daștil te del‐len codo parnimo. 4 O Ilie sîcaighileas lengă le Moisesa, save denas duma le Isusăsa. 5 O Petro astardeas te del duma, vi phenel le Isusăscă: „Sîcade Raie, sîn mișto te bășas cothe te căras trin colibe: iech Tucă, iech le Moisescă vi iech le Iliescă.“ 6 Sostar vo ci jianelas so te phenel, cadea bare daratar sas hutildine. 7 Avileas iech noro savo tele paghiardeas‐len pesca umbrasa; ta anda o noro așundineaileas iech mui, savo phenelas: „Cado sîn Munro mișto failimasco Șeavo: Lestar te așunen!“ 8 Eto, ăl ucenice dichle vi rode pașal codola thana, ta ci dichle chanicas numa le Isusăs corcoro. 9 Cana delas‐pe tele pa o baro plai, o Isus poruncil‐lengă te ci phenen chanicască so dichle, ji cana uștela anda o merimo o Șeavo le manușăsco mașcar ăl mule. 10 Von încărde andă pende cadea buchi, sar vi pușenas mașcar pende so te avel cado ușteaimo anda o merimo. 11 Ăl ucenice thode‐Lescă iech pușlimo: „Sostar phenen ăl sîcadine rai că sîn te avel mai anglal o Ilie?“ 12 Vo phenel palpale: „O Ilie avela te avel mai anglal; vi avela te thol sa ăl buchea palpale; sa cadea sar sîn ramome pa o Șeavo le manușăsco că te avel thodino tela ăl pharimata vi te den duma pa Leste jiungales. 13 Ta Me phenav tumengă o Ilie vi avileas, ta von cărde‐lescă so camle, sar sîn ramome pa leste.“
Sastearghiol iech bengalo
14 Cana arăsle cai ăl ucenice, dichle bute manușăn pașa lende vi le sîcadine raien save pușenas‐pe lența. 15 Ta eto cana dichle ăl but manușa le Isusăs, mirisaile, vi nașle‐Leste te rughin‐pe Lescă. 16 Vo pușlea lendar: „Pa soste so pușlen lendar?“ 17 Ta iech manuș mașcar ăl but manușa palpale phenel‐Lescă: „Sîcade Raie, andem‐Tute mînră șeaves pă savo rail‐pe iech duho savo ci daștil te del duma. 18 Fărcai hutilel‐les vi șinel‐les tele le phuveate. O șeavoro cărăl zole le moste, liciarăl pescă dand, vi așel morțome. Rughisardem Chire ucenicen te len avri codo duho ta ci daștisarde.“ 19 „O bi‐pachiamasco neamo!“ phendeas‐lengă o Isus. „Ji cana avela te avav tumența? Ji cana avela te hachiarav‐tumen? Te anen‐les Mande.“ 20 Ande‐les Leste. Ta, sar dichleas o șeavoro le Isusăs, o duho chinol‐les bute zorasa; o șeavoro tele șinel‐pes le phuveate, vi marghiolas le phuveate, ta cărălas zole le moste. 21 O Isus pușleas catar o dad: „Sode vremeatar cai avel lescă cadea?“ „Ji catar sas țînoro șeavoro,“ phenel palpale vo. 22 „Ta butivar o duho șiudel‐les and‐e iag, vi and‐o pai, te mudarăl‐les. Ta te daștisa te cărăs varăso, te avel‐Tut mila amendar te vazdes‐amengă.“ 23 O Isus palpale phenel: „Tu phenes: ‘Te daștis!’ . . . Savoră buchi daștil te cărghiol codolescă savo pachial!“ 24 Ta sîgo o dad le șeavorăsco del mui zurales asvența: „Pachiav, Raie! Vazde mînră bi‐pachiamască!“ 25 Cana dichleas o Isus c‐ăl but manușa nașăn zurales caring Leste, zorasa phenel le duhoscă savo ci sîn ujo, cadea phenel lescă: „Duhona savo ci daștis te des duma vi cașuco, porunciv tucă te jias avri anda cado șeavoro, te ci jias butăr andă leste.“ 26 O duho avri găleas, ciungardeas vi chinol les bare zorasa. O șeavoro așel sar mulo, cadea că but jenen phenenas: „Muleas!“ 27 Ta o Isus hutildeas‐les vastestar, vi opră vazdeas‐les. Ta vo opră uștileas andă pînrănde. 28 Cana andră găleas o Isus and‐o chăr, Lescă ucenice pușle mai ocothe Lestar: „Ame sostar ci daștisardeam te las avri codo duho?“ 29 „Cadea vița bengăngi“, phenel‐lengă Vo, „ci daștil te jial avri numa le rughimasa vi le postosa.“
O Isus cărăl prinjeandino Pesco merimo vi Pesco ușteaimo anda o merimo
30 Telearde othar, vi nachle pa e Galilea. O Isus ci camelas te jianel chonic că nachăl. 31 Sostar sîcavelas Pescă ucenicen, vi phenelas: „O Șeavo le manușăsco avela te avel dino andă‐l vast le manușăngo; vi avela te mudarăn‐Les, ta and‐o trito ghes pala soste mudarăn‐Les, avela te uștel opră anda o merimo.“ 32 Ta ăl ucenice ci hachiarde cadala dume, ta daranas te pușen‐Les.
Savo sîn o mai baro?
33 Pala codea avile and‐o Capernaum. Cana sas and‐o chăr, o Isus pușleas‐lendar: „Pa soste den duma iech‐avrăsa p‐o drom?“ 34 Ta von ci phenenas chanci anda o mui, sostar p‐o drom hale‐pe mașcar pende, te jianen savo sîn mai baro. 35 Atunci o Isus tele bășleas, chardeas le dășudonen, vi phendeas‐lengă: „Te camela varăcon te avel o intușdino, sîn te avel o mai paluno anda savorănde, vi savorăngo slujitori!“ 36 Vi leas iechă șeavorăs, saves thodeas mașcar lende; pala codea leas‐les andă Peschi angali, sar vi phendeas‐lengă: 37 „Fărsavo lel cădăsave șeavorăs peste andă Munro Anav, lel Man peste; ta fărsavo lel Man peste, ci lel Man peste, ta lel Codoles savo Man trades.“
Ăl buchea pa save aven ăl bezeha
38 O Ioano phendeas‐Lescă: „Sîcade Raie, ame dichlem iechă manușăs savo lelas avri le bengăn andă Chiro Anav; ta ame torghiardeam‐les, sostar ci avelas pala amende.“ 39 „Te ci torghiarăn‐les“, phendeas palpale o Isus, „sostar ci sîn chonic, te cărăl phare buchea so ci dichle butăr andă Munro Anav, vi te del pa Mande duma jiungales ito pala codea. 40 Con ci sîn jiungalo pă amende, sîn anda amende. 41 Ta fărsavo avela te del tumen iech paharo pai, andă Munro Anav, sostar san ăl ucenice le Hristososcă, ceaces phenav‐tumengă că ci avela te hasarăl pesco pochinimo. 42 Ta, te avela te cărăl varăcon te cărăl bezeh le iechăs anda cadala țînorăn, save pachian andă Mande, avelas mai mișto lestar te phanden lesca corate iech bar baro te avel andră șiudino and‐o baro pai. 43 Te cărla tut chiro vast te peres and‐o bezeh, șin‐les; sîn mai mișto te jias ciungo andră and‐o traio, sar te avel‐tut dui vasta, te jias and‐e gheena, and‐e iag savi ci merel, 44 othe cai lengo chermo ci merel, vi e iag ci merel ta sa phabol. 45 Ta te avela chiro punro te cărăl‐tut te peres and‐o bezeh, șin‐les; sîn mai mișto tutar te jias and‐o traio bi iechă pînrăsco, sar te aven‐tut dui pînră, ta te aves șiudino and‐e gheena, and‐e iag cai ci merel. 46 Othe cai lengo chermo ci merel, vi e iag ci merel ta sa phabol. 47 Ta te avela te cărăl‐tut chiri iach te peres and‐o bezeh, lel‐la avri; sîn mai mișto tutar te jias andră and‐e Împărăție le Devleschi numa iecha iachasa, sar te aven‐tut dui iacha vi te aves șiudino and‐e iag le gheenachi, 48 othe cai lengo chermo ci merel vi e iag ci merel ta sa phabol. 49 Sostar savoră manuș avela longhiardo iagasa, ta macar savi jertfa avela longhiardini lonesa. 50 O lon sîn lașio; ta o lon te avela te hasarăl peschi zor te longhiarăl, sosa avela te des palpale cadea zor? Te avel‐tumen lon andă tumende, te train le paceasa iech iech‐avrăsa.“
1 Și le‐a zis: Adevărat vă spun că sunt unii aici din cei de față care nu vor gusta moarte până nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venită în putere.
Schimbarea la față
2 Și după șase zile, Isus ia cu sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan și‐i duce într‐un munte înalt singuri la o parte. Și s‐a schimbat la față înaintea lor, 3 și veșmintele lui s‐au făcut strălucitoare, foarte albe , cum nu poate înălbi un înălbitor pe pământ astfel. 4 Și Ilie li s‐a arătat împreună cu Moise și vorbeau împreună cu Isus. 5 Și Petru răspunde și zice lui Isus: Rabi, este bine ca să fim aici și să facem trei colibe, ție una și lui Moise una și lui Ilie una. 6 Căci nu știa ce să răspundă, căci erau plini de spaimă. 7 Și s‐a făcut un nor umbrindu‐i și a fost un glas din nor: Acesta este Fiul meu cel iubit; ascultați de el. 8 Și deodată când au privit împrejur, n‐au văzut pe nimeni decât numai pe Isus singur cu ei. 9 Și pe când se pogorau din munte, le‐a poruncit să nu istorisească la nimeni cele ce au văzut decât când va fi înviat Fiul omului dintre cei morți. 10 Și ei au ținut cuvântul în sine cercetând împreună între ei ce este a învia dintre cei morți. 11 Și‐l întrebau zicând: Cărturarii zic că trebuie să vină întâi Ilie. 12 Iar el le‐a zis: Ilie da, vine întâi și întocmește iarăși toate. Și cum este scris despre Fiul omului că trebuie să sufere multe și să fie socotit drept nimic? 13 Dar eu vă zic că Ilie a și venit și au făcut cu el tot ce au voit, după cum este scris despre el.
Vindecarea unui îndrăcit
14 Și când au venit la ucenici, au văzut gloată multă împrejurul lor și niște cărturari pricindu‐se împreună cu el. 15 Și îndată toată gloata, când l‐a văzut, a rămas uimită și alergând spre el, îi urau de bine. 16 Și i‐a întrebat: Ce vă priciți cu ei? 17 Și unul din gloată i‐a răspuns : Învățătorule, am adus la tine pe fiul meu care are un duh mut. 18 Și oriunde îl apucă îl rupe și face spumă și scrâșnește din dinți și se usucă. Și am zis ucenicilor tăi să‐l scoată afară, dar n‐au fost în stare. 19 Iar el le răspunde și zice: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi îngădui? Aduceți‐l la mine. 20 Și l‐au adus la el. Și când l‐a văzut , duhul îndată l‐a scuturat tare și copilul a căzut la pământ și se zvârcolea făcând spumă. 21 Și Isus a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când i‐a venit aceasta? Iar el a zis: Din copilărie. 22 Și de multe ori l‐a aruncat chiar în foc și în apă, ca să‐l piardă; dar dacă poți ceva, ajută‐ne, fie‐ți milă de noi. 23 Și Isus i‐a zis: Dacă poți! Toate sunt cu putință celui ce crede. 24 Îndată tatăl copilului a strigat și a zis: Cred, ajută necredinței mele. 25 Iar când a văzut Isus că aleargă gloata, a certat duhul necurat zicându‐i: Duh mut și surd, eu îți poruncesc, ieși afară din el și să nu mai intri în el. 26 Și strigând și zguduindu‐l mult, a ieșit afară. Și copilul a fost ca mort, încât mulți ziceau: A murit. 27 Dar Isus i‐a apucat mâna și l‐a ridicat și s‐a sculat. 28 Și când a intrat în casă, ucenicii lui l‐au întrebat la o parte: Pentru ce noi n‐am putut să‐l scoatem afară? 29 Și le‐a zis: Acest soi prin nimic nu poate ieși afară decât prin rugăciune și post.
Isus vestește moartea și învierea Sa
30 Și au ieșit de acolo și treceau prin Galileea și nu voia să știe cineva. 31 Căci învăța pe ucenicii săi și le zicea că Fiul omului se dă în mâinile oamenilor și‐l vor omorî și când va fi omorât, după trei zile va învia. 32 Dar ei nu înțelegeau graiul și se temeau să‐l întrebe.
Cine este cel mai mare?
33 Și au venit la Capernaum. Și când era în casă, i‐a întrebat: Ce vă chibzuiați pe cale? 34 Dar ei tăceau; căci pe cale se chibzuiseră între ei cine să fie mai mare. 35 Și a șezut jos și a chemat pe cei doisprezece și le zice: Dacă voiește vreunul să fie întâi, va fi cel din urmă din toți și slujitor al tuturor. 36 Și a luat un copilaș și l‐a pus în mijlocul lor și după ce l‐a îmbrățișat, le‐a zis: 37 Oricine va primi pe unul din astfel de copilași în numele meu, mă primește pe mine; și oricine mă primește pe mine, nu mă primește pe mine, ci pe cel ce m‐a trimis pe mine.
Pricinile de păcătuire
38 Ioan i‐a zis: Învățătorule, noi am văzut pe unul care scoate afară draci în numele tău, și l‐am oprit, pentru că nu ne urma. 39 Iar Isus i‐a zis: Nu‐l opriți; căci nu este nimeni care va face o putere în numele meu și va putea numaidecât să vorbească rău de mine. 40 Căci cine nu este împotriva noastră, este pentru noi; 41 căci oricine vă va da să beți un pahar de apă în numele meu pentru că sunteți ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu‐și va pierde răsplata. 42 Și cine va face să se poticnească pe unul din acești micuți care cred în mine, mai bine este pentru el dacă se pune împrejurul gâtului lui o piatră de moară învârtită de un măgar și este aruncat în mare. 43 Și dacă mâna ta te va face să te poticnești, tai‐o: este bine pentru tine să intri în viață ciung decât având cele două mâini să te duci în gheenă, în focul nestins, 44 acolo unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. 45 Și dacă piciorul tău te face să te poticnești, taie‐l: este bine pentru tine să intri în viață șchiop decât având cele două picioare să fii aruncat în gheenă, în focul nestins, 46 acolo unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. 47 Și dacă ochil tău te face să te poticnești, dă‐l afară; este mai bine pentru tine să intri cu un ochi în Împărăția lui Dumnezeu, decât având doi ochi să fii aruncat în gheena focului, 48 acolo unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. 49 Căci fiecare va fi sărat cu foc, și orice jertfă va fi sărată cu sare. 50 Sarea este bună ; dar dacă sarea se face nesărătoare, cu ce o veți drege? Aveți sare în voi înșivă și aveți pace unii cu alții.