Efta pildea and‐oa thagarimos le cerosco. O Iisus nai ciutino sama andă Po foro.
1 Andă codou ghes, o Iisus înclisto and‐o cher hai ghelo pașa‐c pai baro. 2 Hai chidinea‐pe Leste but manușa, cadichi că Ou beșălas and‐e corabia ha‐l manuș beșănas pe phuî. 3 Hai dinea lenghe duma but, and‐ăl pildea, hai phendea: Eta o semănători înclisto te semănil. 4 Hai pala sar semănilas, ăc partea and‐ăl cuchea peline pașa o drom hai avile ăl ciriclea hai hale‐le. 5 Aver peline pă thaneste baralo, cai nas‐le phuî but hai sigo încliste avri, că nas‐le phuî mai andră; 6 Hai cana înclisto o cham, pălisaile tatimastar, că nas‐len rădăcina, hai șuchile. 7 Aver peline mașcar ăl canre, ta ăl canre barile hai tasarde‐le. 8 Aver peline and‐ăl phuîate laci hai dine rodo: Ech ăc șăl, aver șouardeș, aver treanda. 9 Saves si can așunimasche, te așunel. 10 Hai ăl ucenicea avile pașa Leste, hai phende‐Lesche: Sostar des lenghe duma and‐ăl pildea? 11 Ta Ou, boldindos, phendea‐lenghe: Codolatar că tumenghe sas dino te pringianen ăl buchea ăl garade le thagarimasche and‐o cero, ta col‐avrenghe nas dino. 12 Coles cai si‐les mai del‐pe lesche, ta si te avel‐les opral, ta coles cai nai‐les, lela lesche vi so si les. 13 Codolatar dav‐lenghe duma and‐ăl pildea, că on, dichindos, ni dichen, hai, așunindos, ni așunen, nici ni hachiaren. 14 Hai lența maladiol so phendea o prooroco o Isaia, cai phenel: «Așunena tumare canența, ta nai te hachiaren, hai dichena tumare iachența, ta nai te dichen». 15 Că o ilo cadal manușăngo thulilo, hai le canența așunen phares hai lenghe iacha phandadile, te na aresel te dichen le iachența, te na așunen le canența, hai le ilesa te na hachiaren, hai te bolden‐pes, hai Me te sastearav‐len. 16 Ta mișto si tumare iachendar că dichen, hai tumare canendar că așunen. 17 Ceaces phenau‐tumenghe, că but proorocea hai manuș ceace camline te dichen ăl buche cai dichen‐le tume, ta ni dichle‐le, hai te așunen cai așunen‐le tume, ta ni așunde‐le. 18 Tume, acana, așunen e pilda le semănătoreschi: 19 Catar orsao cai așunel dimos duma le thagarimasche hai ni hachiardea‐les, avel o nasulimos hai lel so sas semănime andă lesco ilo; cadaia si e sămînța cai peli pașa o drom. 20 Codoia cai peli pașa‐c thana baralo si coua cai așunel o dimos duma, hai sigo lel‐les hai placiol‐les. 21 Ta nai‐les rădăcina andă leste, hai închiarel gi‐cana avel ăc nasulimos pă leste or ăc nașimos anda‐i duma, atunci ciudel‐pe. 22 Coia cai peli mașcar ăl canre si coua cai așunel e duma, ta că daral cadal lumea hai o tharimos le barvalimasco tasearel e duma hai ni aresel te avel rodo. 23 Ta e sămînța cai sas ciutini and‐e phuî laci si coua cai așunel e duma hai hachiarel‐la, hai anel rodo, ech cherel ăc șal, aver șouardeș, aver treanda. 24 Aver pilda ciutea‐la lenghe anglal, hai phendea: Cadea si o thagarimos and‐o cero sar echesa manuș cai semănisardea sămînța laci andă po bar. 25 Ta cana ăl manuș sovenas, avilo o dușmano lesco, hai ciutea e neghina mașcar o ghiu hai ghelo. 26 Hai cana cherdili e sulum hai dinea rodo, atunci sicadili e neghina. 27 Cana avile ăl slugi cai o rast le cheresco, phendea‐lenghe: Raia, ni semănisardean tu sămînța laci andă chi bar? Catar avile e neghina? 28 Ta ou boldea‐lenghe: Ăc dușmano manuș cherdea cadea. Ăl slugi phende‐lesche: Cames te gias hai te țîrdas‐la avri and‐o ghiu? 29 Ta ou phendea‐lenghe: Na, cana sar țîrdena e neghina, te na țîrdena‐la sa vi o ghiu. 30 Muchen te barion and‐ăc than vi o ghiu vi e neghina, gi c‐o chidimos le ghivesco, atunci phenaua le manușănghe cai chidena o ghiu: Încalaven mai anglal e neghina, phanden‐la dreza te thabaras‐la, hai o ghiu chiden‐les and‐ăl hambarea mîră. 31 Aver pilda ciutea angla lende: O thagarimos and‐o cero meal ăc cucheasa muștareschi, cai lea‐la o manuș hai semănisardea‐la and‐o bar, 32 Cadai si e mai țîcni anda sauără cuchea, ta cana barili si mai bari anda sauără hamata hai cherdol rucno, ta aven ăl ciriclea opral ta beșăn andă late. 33 Aver pilda phendea‐lenghe: Cadea meal o thagarimos and‐o cero le aluatosa, cai can lea‐les ăc guivli, garavel‐le andă trin phirea aro, gi cana dospisailo sea. 34 Sea cadla o Iisus phendeas le manușănghe and‐ăl pildea, hai bi‐pildengo ni delas‐langhe duma chanci, 35 Caște maladiol so sas phendo catar o prooroco cai phenel: «Deschearaua and‐ăl pilde Muro mui, phenaua so si garado dă‐cana si cherdi e lumea». 36 Pala codoia muchlea le bute manușăn, hai avilo and‐o cher, hai Lesche ucenicea pașîndos Lestar, phende: Cher‐ame te hachiaras e pilda le neghinasa anda‐i bar. 37 Ou boldea, hai phendea: Coua savo semănil e sămînța e laci si o Ciao le Manușăsco. 38 E bar si e lumea; e sămînța e laci si ăl ciave anda o thagarimos; e neghina si ăl ciave le nasulimasche. 39 O dușmano cai semănisardeas si o beng; o chidimos le ghiveșco si cana terminil‐pe le manușănța, hai cola cai chiden o ghiu si ăl îngerea. 40 Hai, pala so alol‐pe e neghina hai thabol and‐e iag, cadea si te avel i cana terminila‐pe le manușănța pala cadala ghesa. 41 Bicearela o Ciao le Manușăsco Pesche îngeren, chidena anda Lesco thagarimos sea le dilimata hai codolen so cheren o nasulimos, 42 Hai ciudena‐len and‐o cuptori le iagaco; othe avel roimos hai bare ducha. 43 Atunci cola ăl orta luminina sar o cham and‐o thagarimos tumare Dadesco. Saves si‐les can, te așunel. 44 Sa cadea meal o thagarimos and‐o cero ăc comoarasa garadi and‐ăl bar, cai cana arachlea‐la ăc manuș, garadea‐la, hai cadichi dă but placioiala latar, că ghelo ta bichindea dea co sas‐les hai chindea codoi bar. 45 Hai pale o thagarimos and‐o cero meal ăc manușăsa cai rodel mărgăritarea lace. 46 Hai cana arachlea ech cai si cuci, ghelo, ta bichindea sea so sas‐les hai chindea‐la. 47 Sa cadea meal o thagarimos and‐o cero ăc năvodosa cai si ciudino and‐o pai hai astearel sauără feluri macesche. 48 Hai cana pherdilo, țîrden‐les ăl macearia, hai beșîndos alon anda phirea ăl mace lace, hai save nai lace ciuden‐le avri. 49 Cadea si te avel cana terminila‐pe le manușănța: înclena ăl îngerea hai încalena le nasulen and‐o mașcar le manușăngo orta. 50 Hai ciudena‐le and‐o cuptori le iagaco; othe si te avel roimos hai bare ducha. 51 Hachiarden tume sea cadala? On phende‐Lesche: Va, Raia. 52 Hai Ou phendea‐lenghe: Codolasche, orsao sicado anda o thagarimos and‐o cero meal ăc gospodaresa, cai încalel anda pe barvalimos buchea neve hai phurane. 53 Hai pala so phendea o Iisus cadal pildea, telearda othar. 54 Hai avindos andă pio them, sicavelas‐len and‐e sinagogoa, cadea că acenas mirime hai phenenas: Cathar si‐Les cadichi goghi hai zuralimos? 55 Nai Cadaua o ciao colesco cai cherela udara? Leschi dei ni buciol‐pe Maria, hai Lesche phral: o Iacovo, o Iosifo o Simono hai o Iuda? 56 Hai Lesche pheia nai sea mașcar amende? Atunci, cathar si‐Les sea cadala? 57 Hai poticninas‐pe andă Leste. Ta o Iisus phendea‐lenghe: Nai prooroco biciuto sama numa andă pio them hai andă pio cher. 58 Hai ni cerdea othe but minuni, că codloa ni pachinanas.
Parabola semănătorului
1 În aceeaşi zi, Iisus a ieşit din casă şi s-a aşezat lângă mare. 2 Mulţime multă s-a strâns la El, aşa că a trebuit să se suie să stea într-o corabie şi tot poporul stătea pe ţărm. 3 Atunci a început să le vorbească despre multe lucruri în parabole şi le-a zis: „Iată, semănătorul a ieşit să semene. 4 Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o. 5 O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde nu era mult pământ: a răsărit imediat, pentru că n-a găsit pământ adânc. 6 Dar, când a răsărit soarele, s-a ofilit şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat. 7 O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut şi au năpădit-o. 8 O altă parte a căzut în pământ bun şi a dat rod: un grăunte a dat o sută, altul şaizeci şi altul treizeci. 9 Cine are urechi să audă.” 10 Ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „De ce lor le vorbeşti în parabole?” 11 Iisus le-a răspuns: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, însă lor nu le-a fost dat. 12 Căci celui ce are i se va da şi va avea de prisos, iar celui ce n-are i se va lua chiar şi ce are. 13 De aceea le vorbesc în parabole, pentru că ei, cu toate că văd, nu văd şi cu toate că aud, nu aud, nici nu înţeleg. 14 Şi cu privire la ei se împlineşte profeţia lui Isaia care zice:
Veţi auzi cu urechile voastre şi nu veţi înţelege,
veţi privi cu ochii voştri şi nu veţi vedea.
15 Căci inima acestui popor s-a împietrit.
Au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii,
ca nu cumva să vadă cu ochii,
să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima,
să se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.
16 Fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud! 17 Adevărat vă spun că, mulţi profeţi şi oameni drepţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, dar nu le-au văzut şi să audă lucrurile pe care le auziţi voi, dar nu le-au auzit.
Explicarea parabolei semănătorului
18 Ascultaţi deci ce înseamnă parabola semănătorului. 19 Când un om aude cuvântul despre Împărăţie şi nu-l înţelege, vine cel Rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa căzută lângă drum. 20 Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude cuvântul şi-l primeşte imediat cu bucurie, 21 dar n-are rădăcină, ci ţine doar o vreme şi, cum vine un necaz sau o persecuţie din cauza cuvântului, se leapădă repede de el. 22 Sămânţa căzută între spini este cel ce aude cuvântul, dar grijile veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest cuvânt şi el ajunge neroditor. 23 Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude cuvântul şi-l înţelege. El aduce rod: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci.”
Parabola neghinei
24 Iisus le-a mai spus şi o altă parabolă: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânţă bună în ţarina lui. 25 Dar vrăjmaşul lui a venit pe când oamenii dormeau, a semănat neghină între grâu şi a plecat. 26 Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina. 27 Slujitorii stăpânului casei au venit şi i-au zis: Doamne, oare n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are deci neghină? 28 El le-a răspuns: Un om vrăjmaş a făcut lucrul acesta. Atunci slujitorii i-au zis: Vrei să mergem s-o smulgem? 29 Nu, le-a zis el, ca nu cumva, când smulgeţi neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea. 30 Lăsaţi-le pe amândouă să crească împreună până la seceriş şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în hambarul meu.”
Parabola grăuntelui de muştar şi a plămadei
31 Şi le-a mai zis o parabolă: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ţarina sa. 32 Grăuntele acesta este cea mai mică dintre toate seminţele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât legumele şi se face cât un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.” 33 Le-a spus o altă parabolă: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu drojdia pe care a luat-o o femeie şi a pus-o în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala.”
34 Iisus a spus mulţimilor toate aceste lucruri în parabole şi nu le vorbea altfel decât în parabole 35 ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul care zice:
Voi deschide gura şi voi vorbi în parabole,
voi spune lucruri ascunse de la întemeierea lumii.
Explicarea parabolei neghinei
36 Atunci Iisus a lăsat mulţimile să plece şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El şi I-au zis: „Lămureşte-ne parabola neghinei din ţarină.” 37 El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul Omului, 38 ţarina este lumea, sămânţa bună înseamnă fiii Împărăţiei, iar neghina înseamnă fiii celui Rău. 39 Vrăjmaşul care a semănat-o este Diavolul, secerişul este sfârşitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii. 40 Deci, după cum se smulge neghina şi se arde în foc, tot aşa se va întâmpla şi la sfârşitul veacului. 41 Fiul Omului Îşi va trimite îngerii şi ei vor smulge din Împărăţia Lui orice pricină de poticnire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea 42 şi-i vor arunca în cuptorul aprins. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. 43 Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi, să audă!
Parabola comorii ascunse şi a perlei
44 Împărăţia cerului se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte, o ascunde şi, de bucurie, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea. 45 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. 46 Şi, când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce, vinde tot ce are şi-l cumpără.
Parabola năvodului
47 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare care prinde tot felul de peşti. 48 După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, stau jos, aleg în vase ce este bun şi aruncă afară ce este rău. 49 Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului: îngerii vor ieşi, îi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni 50 şi-i vor arunca în cuptorul aprins. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” 51 „Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?” i-a întrebat Iisus. „Da!” I-au răspuns ei. 52 Şi El le-a zis: „De aceea, orice cărturar care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.” 53 După ce a terminat Iisus de spus parabolele acestea, a plecat de acolo.
Iisus la Nazaret
54 A venit în ţinutul Său şi a început să-i înveţe pe oameni în sinagogă în aşa fel încât cei ce-l auzeau se mirau: „De unde are El înţelepciunea şi puterea aceasta? 55 Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sunt ei fraţii Lui? 56 Şi surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate acestea?” 57 Şi astfel se poticneau din cauza aceasta. Dar Iisus le-a zis: „Nicăieri nu este preţuit un profet mai puţin decât în patria şi în casa lui.” 58 Şi n-a făcut multe minuni acolo din cauza necredinţei lor.