O thoimos le vastengo. Ăc giuvli Canaaneanca. Ștar mii manuș si ceailiarde.
1 Atunci avile catar o Ierusalimo, c‐o Iisus, ăl fariseia hai ăl sicadine, hai phende: 2 Sostar Che ucenicea ușteaven e datina le phurengo? On ni thoven‐pe p‐ăl vast cana han marno. 3 Ta Ou boldea, hai phendea‐lenghe: Ta sostar vi tume ușteaven e porunca le Devleschi, anda tumari datina? 4 Că o Del phendea: Cinstisar che dades hai che da, hai sao dela armaia pe dades or pe da, te terminil merimasa. 5 Ta tume phenen: Codoua sao phenela pe dadesche, or pe da che: Sosa daștiuas te ajutiv‐tu si o daro le Devlesco, 6 Codoua ni cinstil pe dades or pe da; hai dinen rigate so phenel o Del anda tumari datina. 7 Cior garade, mișto proorocisardea o Isaia anda tumende, cana phendea: 8 «Cadal manuș cinstin‐Man le mosa, ta lengo ilo si dur Mandar. 9 Hai si chanci că on cinstin‐Man, sichindos sicavimata so si porunci manușănghe». 10 Hai dindos mui Peste le manușăn but, phendea‐lenghe: Așunen hai hachiaren: 11 Na so ciol o manuș and‐o mui macril‐les hai so înclel anda o mui le manușăsco, codoia macril‐les. 12 Atunci pașîle Leste Lesche ucenice, hai phende: Gianes c‐ăl fariseia, cana așunde so phendean, pedechisaile dă chio dimos duma, hai holeaile? 13 Hai Ou boldea hai phendea: Orso răsado cai nas ciutino cathar Muro Dad opral, avel țîrdino anda‐i phuî. 14 Muchen‐len; si manuș coră cai înghiaren avre corăn; hai cana ăc coro înghiarel avre corăs, el dui peren and‐ăc than hanado. 15 Ta o Petro astardea hai phendea: Cher‐amen te hachiaras cadai pilda. 16 Ou phendea: Acana i tume sen bi‐hachiarde? 17 Ni hachiaren că sea so gial and‐o mui gial and‐o păr hai pala codoia des‐les avri? 18 Hai cola so încalaves and‐o mui aven anda o ilo, hai codola macrin le manușăs. 19 Anda o ilo înclen: ăl gîndurea ăl nasul, ăl mundarimata, ăl traimata avre giuvleasa, ăl buchea lajeaveste, ăl ciorimata, ăl phenimata ăl hohamne, ăl hule. 20 Cadala si cai macrin le manușăs, ta te has le vastența bithode ni macril le manușăs. 21 Înclindos othar o Iisus teleardea and‐ăl thana le Tirosche hai le Sidonosche. 22 Hai eta c‐ăc giuvli Canaaneanca anda codol thana înclindos mui, hai phenelas: Aven‐Tu mila mandar, Devla, Ciao le Davidosco! Mîri cei nasul si chinuime catar ăc beng. 23 Ou ni dea duma lasa chanci: Pașîndos, Lesche ucenice rughisarde‐Les, hai phende: Much‐la, că eta del mui pala amende. 24 Ou boldea hai phendea: Nai sem dino drom numa c‐ăl bacrea ăl hasardea and‐o cher le Israelosco. 25 Ta oi, avindos Leste, dinea cocea, hai phendea: Devla, na muchma. 26 Ta Ou boldea hai phendea: Nai mișto te les o marno le ciauărănghe hai te ciudes‐les c‐ăl giuchel. 27 Ta oi phendea: Cadea si, Devla, ta i ăl giuchel han and‐ăl prușuca cai pheren catar e sinia lenghe stăpînenghi. 28 Atunci, boldindos, o Iisus phendea‐lache: Giuvlie, baro si chio pachiamos; cherdol‐pe tuche sar tu cames, hai sastil lachi cei andă codou ceaso. 29 Hai nachindos o Iisus othar, avilo pașa o pai le Galileaco, uștilo p‐o plai, hai beșlo othe. 30 Hai but manuș avile Leste, mașcar lende sas banghe, coră, aver ni denas duma, bi‐vastengo, but hai but ciute‐le cai Lesche pîrne, hai Ou sasteardea‐le. 31 Codol but manuș mirinas‐pe dichindos colen cai ni dine duma acana denas duma, colen bi‐vastengo sastearde, ăl banghe phirenas, ăl coră dichenas, hai slăvinas le Devles le Israelosco. 32 O Iisus, dindos mui Peste Pe ucenicen, phendea: Mila si Manghe catar cadal but manuș, că eta si trin ghesa dă cana ajuchearen pașa Mande hai nai so te han; te dau lenghe drom bocailo ni camau, caște na peren tele chinimastar. 33 Hai ăl ucenicea phende‐Lesche: Cathar te avel‐ame, and‐ăl thana mulane, cadichi marne, te ceailiaras cadichi manuș? 34 Hai o Iisus pușlea‐le: Cabor marne si tumen? Hai on phende: Efta hai țîra maciora. 35 Poruncisardea le bute manușănghe te beșăn tele pe phuî. 36 Lilea ăl efta marne hai codol mace, hai naisarindos, phaglea hai dinea că Pe ucenice, hai Lesche ucenicea le manușăn. 37 Hai hale sea ta ceailile hai lile efta tîrne pherde sosa acilo h‐ăl prușuca. 38 Hai codola cai hale ghindolaspe c‐ăl ștar mii murș, afer anda‐l ciauără hai ăl giuvlea. 39 Pala cadaia dinea o drom codol manușănghe, uștilo and‐ăc corabia hai ghelo and‐ăl thana Magdala.
Fariseii, cărturarii, şi vechile obiceiuri
1 Atunci nişte farisei şi nişte cărturari din Ierusalim au venit la Iisus şi I-au zis: 2 „Pentru ce calcă ucenicii Tăi datina bătrânilor şi nu-şi spală mâinile când mănâncă?” 3 El le-a răspuns: „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul tradiţiei voastre? 4 Pentru că Dumnezeu a zis: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, şi: Cine va vorbi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea. 5 Dar voi ziceţi: Cine va spune tatălui său sau mamei sale, Orice lucru cu care te-aş putea ajuta I l-am închinat lui Dumnezeu, 6 nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa şi aţi desfiinţat astfel cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinii voastre. 7 Făţarnicilor, bine a profeţit Isaia despre voi, când a zis:
8 Poporul acesta se apropie de Mine cu gura
şi Mă cinsteşte cu buzele,
dar inima lui este departe de Mine.
9 Degeaba Mă cinstesc ei,
dând ca învăţătură nişte porunci omeneşti. ”
10 Iisus a chemat mulţimea la El şi a zis: „Ascultaţi şi înţelegeţi: 11 Nu ce intră în gură spurcă pe om, ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.” 12 Atunci ucenicii Lui s-au apropiat şi I-au zis: „Ştii că fariseii s-au scandalizat de cuvintele pe care le-au auzit?” 13 El le-a răspuns: „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină. 14 Lăsaţi-i, sunt nişte călăuze oarbe! Şi când un orb conduce un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.” 15 Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Explică-ne parabola aceasta.” 16 Iisus a zis: „Şi voi tot fără pricepere sunteţi? 17 Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece şi apoi se duce afară, în hazna. 18 Dar ce iese din gură vine din inimă şi aceea îl spurcă pe om. 19 Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, adulterul, desfrâul, furtul, mărturiile mincinoase, defăimările. 20 Iată lucrurile care îl spurcă pe om, dar a mânca cu mâinile nespălate nu îl spurcă.”
Vindecarea fiicei unei femei cananeence
21 Iisus, după ce a plecat de acolo, s-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului. 22 Şi iată că o femeie cananeancă a venit din ţinuturile acelea şi a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este chinuită rău de un demon!” 23 El nu i-a răspuns nici un cuvânt. Şi ucenicii Lui s-au apropiat şi L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, fiindcă strigă după noi.” 24 El a răspuns: „Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.” 25 Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând: „Doamne, ajută-mă!” 26 El i-a răspuns: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei!” 27 „Da, Doamne”, a zis ea, „dar şi căţeii mănâncă bucăţile care cad de la masa stăpânilor lor.” 28 Atunci Iisus i-a zis: „Femeie, mare este credinţa ta. Facă-ţi-se cum voieşti!” Şi fiica ei s-a vindecat chiar în ceasul acela.
29 Iisus a plecat din locurile acelea şi a venit lângă marea Galileii. S-a suit pe munte şi a şezut acolo. 30 Atunci au venit la El multe mulţimi, având cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi mulţi alţi bolnavi pe care i-au pus la picioarele Lui şi El i-a vindecat. 31 Iar mulţimile se mirau văzând că muţii vorbesc, ciungii se vindecă, şchiopii umblă şi orbii văd. Şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel.
A doua înmulţire a pâinilor
32 Iisus i-a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Mi-e milă de mulţimea aceasta, fiindcă iată că de trei zile aşteaptă lângă Mine şi n-au ce mânca. Nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca nu cumva să leşine de foame pe drum.” 33 Ucenicii I-au zis: „De unde să luăm în pustia aceasta atâtea pâini ca să săturăm aşa o mulţime?” 34 „Câte pâini aveţi?” i-a întrebat Iisus. „Şapte”, I-au răspuns ei, „şi puţini peştişori”. 35 Atunci Iisus a poruncit poporului să se aşeze pe pământ. 36 A luat cele şapte pâini şi peştişorii şi, după ce I-a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt şi a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărţit poporului. 37 Au mâncat toţi şi s-au săturat şi au fost ridicate şapte coşuri pline cu fărâmiturile rămase. 38 Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii. 39 În cele din urmă Iisus a dat drumul mulţimilor, s-a suit în corabie şi a trecut în ţinutul Magdalei.