E pilda le abiaveschi le raclesa le thagaresco. O dinaro le Cezarosco. E mai bari porunca anda‐i Cris. O Mesia: o Ciao hai o Rai le Davidosco.
1 Astardea o Iisus hai dinea duma pale and‐ăl pilde, hai phendea: 2 O thagarimos and‐o cero meal ăc thagaresa cai cherdea abiau pe raclesche. 3 Hai dinea drom pe slugen că cola cai sas dine mui, ta on ni camne te aven. 4 Pale dinea drom pe slugen, hai phendea: Phenen le manușănghe cai si dine mui: Eta că sea cherden so trăbul and‐o abiau mîrî; gurumneora ăl parvarde sea si gata. Aven c‐o abiau. 5 Ta on ni camne te gianen lestar, hai ghele: ech că pe barea, aver te cherel negoțo; 6 Hai col‐aver ciute o vast p‐ăl slugi, marde‐le hai mundarde‐le. 7 O thagar cana așundea cadea, pherdilo holi, dinea drom pe ostașăn hai mundardea sauără codola nasul, hai dinea iag lengo foro. 8 Hai phendea pe slugenghe: O abiau si gata, ta ăl dine mui ni meritisarde te aven. 9 Gian c‐ăl droma, p‐ăl ulițe, hai caboren arachena, den‐le mui c‐o abiau. 10 Hai încliste ăl slugi c‐ăl droma, chidea sauărăn cai arachle‐le, i lace i nasul, hai pherdilo o cher le abiavesco manușănța. 11 Hai cana întrisailo o thagar te dichel le manușăn, dichlea othe ăc manuș cai nas hureado rahamiasa abiaveschi. 12 Hai phendea‐lesche: Amala, sar întrisailean cathe bi‐rahami abiaveschi? Ou acilo, ni phendea chanci. 13 Atunci o thagar phendea le slugenghe: Phanden‐les pirnengar hai vastendar, hai ciuden‐les and‐o calimos rachiaco avri. Othe avela roimos hai bare ducha. 14 Că but si dine mui, ta țîra si alome. 15 Atunci ghele ăl fariseia ta dine‐pe duma te astaren le Iisusos and‐o dimos duma. 16 Hai dine drom Leste lenghe ucenicen and‐ăc than le Irodianența, hai phende: Sicaitorina, gianas că san manuș ceacio, hai sicaves o drom le Devlesco, hai ni încheares sama catar o manuș. 17 Phen‐amenghe: So Tu pachias? Trăbul te das biro le Cezares or ni trăbul? 18 Hai o Iisus, cai pringianelas lenghi cioria, phendea‐lenghe: Sostar ispitin‐Ma, fățarnici cai sen? 19 Sicaven Manghe o lovo cai den biro. Hai on ande Lesche ăc dinari. 20 O Iisus pușlea‐le: O chipo hai ăl hramomata pă leste casche si? 21 On phende: Le Cezarosche. Atunci Ou phendea: Den le Cezaros so si le Cezarosco, hai le Devles so si le Devlesco. 22 Sostar așunde, mirime, muchle‐Les hai telearde. 23 Andă codou ghes pașîle Leste ăl saducheia, cai phenen c‐o manuș ni jiuvindol, hai on pușle‐Les: 24 Sicaitorina, o Moise phendea: Cana merela coniva hai ni avelas‐les ciave, lesco phral te lel le giuvlea pe phralesca, te vazdel urmașo. 25 Hai sas amende efta phral; o angluno însurisailo hai mulo, hai că nas‐les ciave, muchlea pe giuvlea pe phralesche. 26 Sa cadea i le dongo, i le trinengo gi c‐ăl eftanghe. 27 Palal pala lende sea, muli i oi e giuvli. 28 Cana jiuvindona, saveschi anda‐l efta phral avela e giuvli? Că sea trăisaile lasa. 29 O Iisus phendea‐lenghe: Rătăciun‐tume, că ni pringianen nici o lil le Devlesco, ta nici Lesco zuralimos. 30 Cana avela o jiuvindimos, nai te mai însurin‐pe nici te măritin‐pe, hai si te aven sar ăl îngerea le Devlesche and‐o cero. 31 And‐e buchi că giuvindon ăl mule, ni citisarden so phenel o Del, cana phenel: 32 «Me sem o Del le Avraamosco, o Del le Isaacosco, hai o Del le Iacovosco»? Ou nai ăc Del le mulengo, hai le jiungadengo. 33 Ăl but manuș, cai așunenas, acile mirime sar sicavelas‐len. 34 Cana așunde ăl fariseia că Ou phandea o mui le saducheengo, chidineaile and‐ăc than. 35 Ta ech anda lende, sicaitori Crisaco, caș‐te ispitil le Iisusos, te phucel‐Les: 36 Sicaitorina, savi si e mai bari porunca anda‐i Cris? 37 Ou phendea: Te iubis che Devles sauără ilesa, sauără sufletosa, hai sauără pachiamasa chiri. 38 Cadaia si e angluni hai e mai bari porunca. 39 Hai le donghi, cai meal lasa si: Te iubis che manușăs pașa‐l sar iubis‐tu tut. 40 Andă cada‐l dui porunci si astarde sauără Legea h‐ăl proorocea. 41 Sar sas chidine and‐ăc than ăl fariseia, o Iisus phușlea‐le, 42 Phenindos: Tume so pachian and‐o Hristoso? Casco Ciao si Ou? On phende: Le Davidosco. 43 Ou phendea: Sar atunci o Davido îndrumome catar o duho, numil‐Les Del cana phenel: 44 «O Del phendea mîră Devlesche: Beș că Mîrî ceacio, gi cai ciaua Che dușmanen tala Che pîrne». 45 Atunci cana o Davido numil-Les Del, sar si ou Lesco ciao? 46 Coniva ni mai daștisailo te phenel ăc vorba hai, d‐anda codou ghes, ma nas curajo te mai phucen‐Les daici.
Pilda nunții fiului de împărat
(Lc. 14:16-24)1 Isus, răspunzând din nou, le-a vorbit în pilde și a zis:
2 ‒ Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un împărat care i-a făcut nuntă fiului său. 3 El și-a trimis sclavii să-i cheme pe cei invitați la nuntă, dar aceștia n-au vrut să vină. 4 A trimis din nou alți sclavi, zicând: „Spuneți-le celor invitați: «Iată, am pregătit masa! Boii și animalele îngrășate au fost tăiate și toate sunt pregătite! Veniți deci la nuntă!»“. 5 Dar ei, nepăsători, au plecat, unul la terenul lui, iar altul la afacerea lui. 6 Ceilalți i-au înșfăcat pe sclavi, i-au chinuit și i-au omorât.
7 Atunci împăratul s-a mâniat și, trimițându-și armatele, i-a nimicit pe ucigașii aceia și le-a ars cetatea. 8 Apoi le-a zis sclavilor săi: „Nunta este pregătită, dar cei invitați n-au fost demni de ea . 9 Mergeți, așadar, la răspântiile drumurilor și chemați-i la nuntă pe toți aceia pe care îi găsiți!“. 10 Sclavii aceia au ieșit pe drumuri și i-au adunat pe toți aceia pe care i-au găsit, și răi, și buni, așa că sala de nuntă s-a umplut de oaspeți.
11 Când a venit împăratul să-și vadă oaspeții, a observat acolo un om care nu se îmbrăcase în haină de nuntă 12 și l-a întrebat: „Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?“. Acesta a amuțit. 13 Atunci împăratul le-a zis slujitorilor: „Legați-l de mâini și de picioare și alungați-l în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!“.
14 Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.
Tributul datorat Cezarului
(Mc. 12:13-17Lc. 20:20-26)15 Atunci fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să-L prindă în capcană cu vorba.
16 I-au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodienii, care au zis:
‒ Învățătorule, știm că ești adevărat și-i înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, și că nu-Ți pasă de nimeni, fiindcă nu favorizezi niciun om. 17 Așadar, spune-ne ce părere ai: se cuvine să-i plătim tribut Cezarului sau nu?
18 Isus însă, cunoscând răutatea lor, le-a zis:
‒ De ce Mă puneți la încercare, ipocriților? 19 Arătați-Mi moneda pentru tribut!
Ei I-au adus un denar.
20 El le-a zis:
‒ Chipul acesta și inscripția ale cui sunt?
21 Ei I-au zis:
‒ Ale Cezarului.
Atunci El le-a zis:
‒ Așadar, dați înapoi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!
22 Ei au rămas uimiți când au auzit aceste cuvinte . Și, astfel, L-au lăsat și au plecat.
Despre înviere
(Mc. 12:18-27Lc. 20:27-40)23 În aceeași zi, s-au apropiat de El niște saduchei, care zic că nu există înviere, și L-au întrebat, 24 zicând:
‒ Învățătorule, Moise a zis: „Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să se căsătorească cu văduva și să-i ridice un urmaș fratelui său“ . 25 Erau deci printre noi șapte frați. Primul, după ce s-a căsătorit, a murit. Și, neavând niciun urmaș, a lăsat-o pe soția sa fratelui său. 26 Așa s-a întâmplat și cu al doilea, și cu al treilea, până la al șaptelea. 27 La urmă, după ei toți, a murit și femeia. 28 Așadar, la înviere, soția căruia dintre cei șapte va fi ea? Căci toți au avut-o de soție !
29 Isus, răspunzând, le-a zis:
‒ Sunteți rătăciți, pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30 Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii din Cer. 31 Iar cu privire la învierea celor morți, n-ați citit ce v-a spus Dumnezeu, când zice: 32 „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov“ ? El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii!
33 Auzind aceste lucruri , mulțimile au rămas uimite de învățătura Lui.
Cea mai mare poruncă
(Mc. 12:28-31Lc. 10:25-28)34 Când fariseii au auzit că Isus le închisese gura saducheilor, s-au strâns la un loc.
35 Unul dintre ei, un învățător al Legii, ca să-L pună la încercare, a întrebat:
36 ‒ Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?
37 Isus i-a spus:
‒ „Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău“. 38 Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. 39 Iar a doua, asemenea ei, este: „Să-l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“. 40 Toată Legea și Profeții atârnă de aceste două porunci.
Al Cui Fiu este Cristos?
(Mc. 12:35-37Lc. 20:41-44)41 În timp ce fariseii erau strânși la un loc, Isus i-a întrebat:
42 ‒ Ce părere aveți voi despre Cristos? Al Cui Fiu este El?
Ei I-au răspuns:
‒ Al lui David.
43 El le-a zis:
‒ Cum atunci David, prin Duhul, Îl numește „Domn“, când spune:
44 „Domnul I-a zis Domnului meu:
«Șezi la dreapta Mea,
până-i voi pune pe dușmanii Tăi
la picioarele Tale!»“?
45 Deci, dacă David Îl numește „Domn“, cum este El fiul lui?
46 Nimeni n-a putut să-I răspundă nici măcar un cuvânt și, din ziua aceea, nimeni n-a mai îndrăznit să-L întrebe nimic .