Propovăduirea lui Pavel
1 Și eu, când am venit la voi, fraților, n‐am venit cu revărsare de cuvânt sau înțelepciune ca să vă vestesc taina lui Dumnezeu. 2 Căci n‐am judecat să știu ceva între voi decât pe Isus Hristos și pe acesta răstignit. 3 Și eu am fost la voi în slăbiciune și în temere și în multă frică. 4 Și vorbirea mea și lucrul propovăduit de mine nu era în cuvinte înduplecătoare ale înțelepciunii, ci în dovedirea Duhului și a puterii, 5 pentru ca credința voastră să nu fie în înțelepciune omenească, ci în puterea lui Dumnezeu.
Înțelepciunea creștină
6 Și noi vorbim înțelepciune între cei desăvârșiți , dar înțelepciune nu a veacului acestuia, nici a stăpânitorilor veacului acestuia care au să fie desființați. 7 Ci vorbim înțelepciunea lui Dumnezeu într‐o taină care a fost ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit‐o mai înainte de veacuri spre slava noastră; 8 pe care nimeni dintre stăpânitorii veacului acestuia n‐a cunoscut‐o (căci dacă ar fi cunoscut‐o, n‐ar fi răstignit pe Domnul slavei:) 9 Dar după cum este scris: Cele ce ochiul n‐a văzut și urechea n‐a auzit și la inimă de om nu s‐au suit, sunt cele ce a pregătit Dumnezeu celor ce‐l iubesc, 10 dar nouă Dumnezeu ni le‐a descoperit prin Duhul; căci Duhul cercetează toate, chiar și cele adânci ale lui Dumnezeu. 11 Căci cine dintre oameni știe cele ale omului decât duhul omului care este în el? Tot așa nimeni nu cunoaște cele ale lui Dumnezeu decât Duhul lui Dumnezeu. 12 Și noi am primit nu duhul lumii, ci Duhul care este de la Dumnezeu ca să cunoaștem cele dăruite nouă de Dumnezeu, 13 pe care le și vorbim nu în cuvinte învățate de la înțelepciune omenească, ci învățate de la Duhul, unind cele duhovnicești cu cele duhovnicești. 14 Dar omul sufletesc nu primește cele ale Duhului lui Dumnezeu: căci ele sunt o nebunie pentru el și nu poate să le cunoască, fiindcă se judecă duhovnicește. 15 Iar cel duhovnicesc judecă toate, dar el însuși nu este judecat de nimeni. 16 Căci cine a cunoscut gândul Domnului ca să‐l învețe? Dar noi avem gândul lui Hristos.
1 Fraților, și eu, când am venit la voi, n-am venit vestindu-vă taina lui Dumnezeu printr-o vorbire sau înțelepciune aleasă, 2 căci am hotărât să nu știu nimic între voi decât pe Isus Cristos și pe El răstignit. 3 Eu am venit la voi neputincios, temător și având mari emoții, 4 iar vorbirea și predicarea mea nu stăteau în cuvintele convingătoare ale înțelepciunii, ci în dovada Duhului și a puterii, 5 astfel încât credința voastră să nu fie întemeiată pe înțelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.
Înțelepciunea care vine prin Duhul
6 Totuși, noi vorbim despre o înțelepciune printre cei desăvârșiți, dar nu a veacului acestuia, nici a conducătorilor acestui veac, care sunt nimiciți, 7 ci vorbim despre înțelepciunea lui Dumnezeu, cea ținută ascunsă într-o taină, pe care Dumnezeu a hotărât-o dinainte spre gloria noastră, înaintea veacurilor, 8 și pe care niciunul dintre conducătorii acestui veac n-a cunoscut-o, pentru că, dacă ar fi cunoscut-o, nu L-ar fi răstignit pe Domnul gloriei. 9 Dar, așa cum este scris:
„Lucruri pe care niciun ochi nu le-a văzut
și nicio ureche nu le-a auzit,
iar la inima omului n-au ajuns –
așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu
celor ce-L iubesc“ .
10 Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul. Căci Duhul cercetează toate lucrurile, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. 11 Într-adevăr, cine cunoaște lucrurile omului, dacă nu duhul omului, care este în el? Tot astfel, nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu, în afară de Duhul lui Dumnezeu. 12 Însă noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul de la Dumnezeu, ca să cunoaștem lucrurile ce ne-au fost dăruite de Dumnezeu. 13 Și vorbim despre ele nu prin cuvinte învățate cu ajutorul înțelepciunii omenești, ci prin cuvinte învățate cu ajutorul Duhului, explicând lucrurile spirituale pentru cei spirituali. 14 Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, și nu le poate înțelege, pentru că ele sunt judecate spiritual. 15 Cel spiritual însă judecă toate lucrurile, iar el nu este judecat de nimeni. 16 Căci
„Cine a cunoscut gândul Domnului,
ca să-L poată sfătui?“
Noi însă avem gândul lui Cristos.