Bătrânețea lui David
1 Și împăratul David era bătrân, înaintat în zile. Și l‐au acoperit cu haine, dar nu s‐a încălzit. 2 Și slujitorii săi i‐au zis: Să se caute pentru domnul nostru, împăratul, o fecioară tânără și ea să stea înaintea împăratului și să‐l dezmierde și să se culce la sânul tău ca să se încălzească domnul meu, împăratul. 3 Și au căutat o tânără frumoasă în toate hotarele lui Israel și au găsit pe Abișag, Sunamita , și au adus‐o la împărat. 4 Și tânăra era foarte frumoasă și dezmierda pe împărat și‐i slujea, dar împăratul n‐a cunoscut‐o.
Răscoala lui Adonia
5 Și Adonia , fiul Haghitei, s‐a semețit zicând: Eu voi fi împărat. Și și‐a gătit care și călăreți și cincizeci de bărbați care să alerge înaintea lui. 6 Și tatăl său nu‐l supărase niciodată zicând: Pentru ce ai făcut așa? Și el era și foarte frumos la chip: și se născuse după Absalom. 7 Și el a vorbit lui Ioab, fiul Țeruiei, și cu Abiatar , preotul, și ei au ajutat pe Adonia urmându‐l. 8 Dar Țadoc preotul, și Benaia, fiul lui lehoiada, și Natan, prorocul, și Șimei și Rei și vitejii lui David n‐au fost cu Adonia. 9 Și Adonia a junghiat oi și boi și viței grași lângă piatra Zohelet, care este lângă En‐Roguel, și a chemat pe toți frații săi, fiii împăratului, și pe toți bărbații lui Iuda, slujitorii împăratului. 10 Iar pe Natan prorocul și pe Benaia și pe viteji și pe fratele său Solomon nu i‐a chemat.
Bat‐Șeba la David
11 Și Natan a vorbit către Bat‐Șeba, mama lui Solomon, zicând: Oare n‐ai auzit că Adonia, fiul Haghitei , s‐a făcut împărat și domnul nostru David nu știe? 12 Și acum vino, rogu‐te, și să‐ți dau un sfat și scapă viața ta și viața fiului tău Solomon. 13 Du‐te și intră la împăratul David și zi‐i: Domnul meu împărate, oare n‐ai jurat tu roabei tale, zicând: Negreșit Solomon , fiul tău, va domni după mine și el va ședea pe scaunul meu de domnie? De ce dar domnește Adonia? 14 Iată, pe când vei vorbi tu încă acolo cu împăratul, voi intra și eu în urma ta și voi întări cuvintele tale. 15 Și Bat‐Șeba a intrat la împărat în odaie. Și împăratul era foarte bătrân și Abișag, Sunamita, slujea împăratului. 16 Și Bat‐Șeba s‐a plecat și a făcut o plecăciune înaintea împăratului. Și împăratul a zis: Ce vrei? 17 Și ea i‐a zis: Domnul meu, tu ai jurat roabei tale pe Domnul Dumnezeul tău: Negreșit Solomon, fiul tău, va fi împărat după mine și el va ședea pe scaunul meu de domnie. 18 Și acum iată Adonia s‐a făcut împărat. Și tu, domnul meu, împărate, nu știi. 19 Și el a junghiat boi și viței grași și oi, în mulțime, și a chemat pe toți fiii împăratului și pe Abiatar, preotul, și pe Ioab, mai marele oastei, iar pe robul tău Solomon nu l‐a chemat. 20 Și tu domnul meu împărate, spre tine sunt ochii întregului Israel, ca să le spui cine va ședea pe scaunul de domnie al domnului meu, împăratul, după el. 21 Și va fi așa : îndată ce domnul meu, împăratul, va adormi cu părinții săi, eu și fiul meu Solomon vom fi găsiți păcătoși. 22 Și iată, pe când vorbea ea cu împăratul, a intrat și Natan prorocul. 23 Și au spus împăratului zicând: Iată Natan, prorocul. Și el a intrat la împărat și s‐a plecat înaintea împăratului cu fața la pământ. 24 Și Natan a zis: Domnul meu, împărate, oare tu ai zis: Adonia va fi împărat după mine și va ședea pe scaunul meu de domnie? 25 Căci s‐a pogorât astăzi și a junghiat boi și viței grași și oi, în mulțime, și a chemat pe toți fiii împăratului și pe mai marii oastei și pe Abiatar, preotul, și iată mănâncă și beau înaintea lui și zic: Trăiască împăratul ! Adonia! 26 Iar pe mine, robul tău, pe Țadoc preotul, și pe Benaia, fiul lui Iehoiada și pe Solomon, robul tău, nu ne‐a chemat. 27 Este lucrul acesta de la domnul meu împăratul, și n‐ai arătat robilor tăi cine va ședea pe scaunul de domnie al domnului meu, împăratul, după el? 28 Și împăratul David a răspuns și a zis: Chemați‐mi pe Bat‐Șeba. Și ea a intrat înaintea împăratului și a stătut înaintea împăratului. 29 Și împăratul a jurat și a zis: Viu este Domnul, care a răscumpărat sufletul meu din orice strâmtorare. 30 Cu adevărat cum ți‐am jurat pe Domnul Dumnezeul lui Israel zicând: Negreșit, fiul tău Solomon va domni după mine și el va ședea pe scaunul meu de domnie în locul meu, așa voi face în ziua aceasta. 31 Și Bat‐Șeba s‐a plecat cu fața până la pământ și a făcut plecăciune împăratului și a zis: Trăiască domnul meu împăratul David în veac.
Solomon împărat
32 Și împăratul David a zis: Chemați‐mi pe Țadoc preotul, și pe Natan, prorocul, și pe Benaia, fiul lui Iehoiada. Și ei au intrat înaintea împăratului. 33 Și împăratul le‐a zis: Luați cu voi pe slujitorii domnului vostru și puneți pe Solomon, fiul meu, călare pe catârul meu și pogorâți‐l la Ghihon. 34 Și Țadoc preotul și Natan prorocul, să‐l ungă acolo împărat peste Israel și suflați în trâmbiță și ziceți: Trăiască împăratul Solomon! 35 Și vă veți sui în urma lui și el va veni și va ședea pe scaunul meu de domnie și el va fi împărat în locul meu și eu am poruncit ca el să fie domn peste Israel și peste Iuda. 36 Și Benaia, fiul lui Iehoiada, a răspuns împăratului zicând: Amin! așa să zică Domnul Dumnezeul domnului meu, împăratul! 37 Cum a fost Domnul cu domnul meu împăratul, așa să fie și cu Solomon și să facă scaunul lui de domnie mai mare decât scaunul de domnie al domnului meu, împăratul David. 38 Și Țadoc preotul și Natan prorocul și Benaia , fiul lui Iehoiada, și cheretiții și peletiții s‐au pogorât și au pus pe Solomon pe catârul împăratului David și l‐au dus la Ghihon. 39 Și Țadoc, preotul, a luat cornul cu untdelemn din cort și a uns pe Solomon. Și au suflat în trâmbiță, și tot poporul a zis: Trăiască împăratul Solomon! 40 Și tot poporul s‐a suit după el și poporul cânta din fluiere și se desfăta cu mare bucurie și crăpa pământul de sunetul lor.
Adonia aude
41 Și Adonia și toți oaspeții cei care erau cu el, au auzit pe când sfârșeau de mâncat. Și Ioab a auzit sunetul trămbiței și a zis: Pentru ce este vuietul acesta de care răsună cetatea? 42 Pe când vorbea el încă, iată a venit Ionatan, fiul lui Abiatar, preotul. Și Adonia i‐a zis: Intră căci ești bărbat de preț și aduci știri bune. 43 Și Ionatan a răspuns și a zis lui Adonia: Cu adevărat domnul nostru, împăratul David, a făcut împărat pe Solomon. 44 Și împăratul a trimis cu el pe Țadoc, preotul, și pe Natan prorocul și pe Benaia, fiul lui Iehoiada, și pe cheretiți și pe peletiți și l‐au pus pe catârul împăratului. 45 Și Țadoc preotul și Natan prorocul l‐au uns împărat în Ghihon și s‐au suit de acolo veselindu‐se și a răsunat cetatea. Acesta este vuietul pe care l‐ați auzit. 46 Ba încă Solomon șade pe scaunul de domnie al împărăției. 47 Și chiar și slujitorii împăratului au venit să binecuvânteze pe domnul nostru, împăratul David, zicând: Dumnezeul tău să facă numele lui Solomon mai bun decât numele tău și să facă scaunul lui de domnie mai mare decât scaunul tău de domnie: și împăratul s‐a plecat pe pat. 48 Și împăratul a mai zis așa: Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel care a dat astăzi pe unul să șadă pe scaunul meu de domnie și ochii mei o văd. 49 Și toți oaspeții care erau ai lui Adonia s‐au spăimântat și s‐au sculat și s‐a dus fiecare pe calea sa. 50 Și Adonia s‐a temut de Solomon și s‐a sculat și s‐a dus și s‐a apucat de coarnele altarului. 51 Și s‐a spus lui Solomon zicând: Iată Adonia se teme de împăratul Solomon și iată s‐a apucat de coarnele altarului zicând: Să‐mi jure împăratul Solomon întâi că nu va omorî cu sabia pe slujitorul său. 52 Și Solomon a zis: Dacă va fi un fiu al vredniciei, un păr din el nu va cădea pe pământ, dar dacă se va afla rău în el, va muri. 53 Și împăratul Solomon a trimis și l‐a pogorât de la altar. Și el a venit și s‐a plecat înaintea împăratului Solomon. Și Solomon i‐a zis: Mergi la casa ta.
Circumstanțele întronării lui Solomon
1 Regele David îmbătrânise și acum era înaintat în vârstă. L-au acoperit cu pături, dar nu se putea încălzi. 2 Slujitorii săi i-au zis: „Să se caute pentru stăpânul nostru, regele, o tânără fecioară, care să stea înaintea regelui și care să-i fie servitoare. Ea să se culce la pieptul tău și stăpânul nostru, regele, se va încălzi“. 3 Ei au căutat în tot teritoriul lui Israel o tânără frumoasă și au găsit-o pe Abișag, șunamita, pe care au adus-o la rege. 4 Tânăra era foarte frumoasă. Ea a devenit servitoarea regelui și s-a îngrijit de el, dar regele nu s-a culcat cu ea.
5 Adonia, fiul Haghitei, s-a mândrit, zicând: „Eu voi deveni rege!“. El și-a pregătit un car, călăreți și cincizeci de bărbați care alergau înaintea lui. 6 Tatăl său nu-l mustrase niciodată și nu-i zisese: „De ce faci astfel?“. El s-a născut după Absalom și era, de asemenea, foarte frumos la chip.
7 El a vorbit cu Ioab, fiul Țeruiei, și cu preotul Abiatar, iar aceștia l-au sprijinit pe Adonia. 8 Dar preotul Țadok, Benaia, fiul lui Iehoiada, profetul Natan, Șimei, Rei și vitejii lui David nu au fost de partea lui Adonia. 9 Adonia a înjunghiat oi, vite și viței îngrășați, lângă Piatra lui Zohelet care se află în apropiere de En-Roghel. El i-a invitat pe toți frații săi, fiii regelui, și pe toți bărbații lui Iuda, slujitorii regelui. 10 Dar pe profetul Natan, pe Benaia, pe viteji și pe Solomon, fratele său, nu i-a invitat.
11 Natan i-a zis Batșebei, mama lui Solomon: „N-ai auzit că Adonia, fiul Haghitei, s-a numit rege? Stăpânul nostru David nu știe acest lucru! 12 Prin urmare, dă-mi voie să te sfătuiesc cum să-ți scapi viața, tu și fiul tău Solomon. 13 Du-te, intră la regele David și spune-i: «O, rege, stăpânul meu, oare nu i-ai jurat tu însuți slujitoarei tale că Solomon, fiul meu, va domni după tine și că el va urma la tron? Atunci de ce domnește Adonia?». 14 În timp ce vei vorbi acolo cu regele, eu însumi voi veni după tine și voi confirma cuvintele tale“.
15 Batșeba s-a dus în camera regelui. Regele era foarte bătrân, iar Abișag, șunamita, avea grijă de el. 16 Batșeba și-a înclinat capul și s-a plecat înaintea regelui.
Regele a zis:
‒ Ce dorești?
17 Ea a răspuns:
‒ Stăpânul meu, tu însuți ai jurat slujitoarei tale pe Domnul, Dumnezeul tău, zicând: „Solomon, fiul tău, va domni după mine și el va ședea pe tronul meu“. 18 Totuși, acum Adonia domnește, iar stăpânul meu, regele, nu știe acest lucru. 19 El a înjunghiat boi, viței îngrășați și o mulțime de oi și i-a invitat pe toți fiii regelui, pe preotul Abiatar și pe Ioab, conducătorul armatei. Dar pe Solomon, slujitorul tău, nu l-a invitat. 20 O, rege, stăpânul meu, ochii întregului Israel sunt ațintiți spre tine ca să le spui cine va urma să domnească după stăpânul meu, regele. 21 Altfel, se va întâmpla că, atunci când stăpânul meu, regele, va adormi alături de strămoșii săi, eu și fiul meu Solomon vom fi priviți ca niște vinovați.
22 În timp ce vorbea cu regele, iată că a venit și profetul Natan.
23 L-au înștiințat pe rege, zicând:
‒ Iată că a sosit profetul Natan.
Acesta a venit în prezența regelui și s-a plecat înaintea regelui cu fața la pământ.
24 Natan a zis:
‒ O, rege, stăpânul meu, oare ai spus tu: „Adonia va domni după mine și el va ședea pe tronul meu“? 25 Căci el a coborât astăzi, a înjunghiat boi, viței îngrășați și o mulțime de oi și i-a invitat pe toți fiii regelui, pe conducătorii armatei și pe preotul Abiatar. Iată, ei mănâncă și beau înaintea lui și strigă: „Trăiască regele Adonia!“. 26 Cu toate acestea, pe mine, slujitorul tău, pe preotul Țadok, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, și pe Solomon, slujitorul tău, nu ne-a invitat. 27 Oare din porunca stăpânului meu, regele, s-a înfăptuit acest lucru? Să nu-i fi făcut cunoscut slujitorului tău cine va sta pe tronul stăpânului meu, regele, după el?
28 Regele David a zis:
‒ Chemați-o la mine pe Batșeba!
Ea a intrat și s-a înfățișat înaintea regelui.
29 Regele a jurat, zicând:
‒ Viu este Domnul, Care m-a salvat din orice necaz, 30 că voi face astăzi așa cum ți-am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, zicând: „Solomon, fiul tău, va domni după mine. El va ședea pe tron în locul meu“.
31 Batșeba și-a înclinat capul până la pământ și s-a plecat înaintea regelui.
Apoi a zis:
‒ Să trăiască pe vecie stăpânul meu, regele David!
32 Regele David a zis:
‒ Chemați-i pe preotul Țadok, pe profetul Natan și pe Benaia, fiul lui Iehoiada!
Ei au venit înaintea regelui, 33 iar regele le-a zis:
‒ Luați-i cu voi pe slujitorii stăpânului vostru, puneți-l pe fiul meu Solomon să călărească pe catârul meu și duceți-l la Ghihon. 34 Preotul Țadok și profetul Natan să-l ungă acolo ca rege peste Israel. Să sunați din trâmbiță și să strigați: „Trăiască regele Solomon!“. 35 Apoi să mergeți după el. El să vină și să se așeze pe tronul meu, căci el va domni în locul meu, întrucât cu privire la el am poruncit să fie conducător peste Israel și peste Iuda.
36 Benaia, fiul lui Iehoiada, i-a răspuns regelui, zicând:
‒ Amin! Așa să hotărască Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, regele. 37 După cum Domnul a fost cu stăpânul meu, regele, tot așa să fie și cu Solomon și să-i înalțe tronul mai presus decât tronul stăpânului meu, regele David.
38 Preotul Țadok, profetul Natan, Benaia, fiul lui Iehoiada, cheretiții și peletiții au venit, l-au pus pe Solomon să călărească pe catârul regelui David și l-au dus la Ghihon. 39 Preotul Țadok a luat cornul cu ulei din Cort și l-a uns pe Solomon. Apoi au sunat din trâmbiță și tot poporul a strigat: „Trăiască regele Solomon!“. 40 Tot poporul a mers în urma lui, cântând din fluiere și bucurându-se foarte mult; se despica pământul de strigătul lor.
41 Adonia și toți oaspeții care erau cu el au auzit strigătul tocmai când terminaseră de mâncat. Ioab, auzind sunetul trâmbiței, a întrebat: „De ce se aude această zarvă în cetate?“. 42 În timp ce vorbea el, a venit Ionatan, fiul preotului Abiatar.
Adonia i-a zis:
‒ Vino, căci tu ești un om apreciat și aduci vești bune.
43 Ionatan a răspuns și i-a zis lui Adonia:
‒ Nicidecum. Stăpânul nostru, regele David, l-a numit rege pe Solomon. 44 Regele i-a trimis cu el pe preotul Țadok, pe profetul Natan, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, pe cheretiți și pe peletiți, iar ei l-au pus să călărească pe catârul regelui. 45 Preotul Țadok și profetul Natan l-au uns rege la Ghihon și au plecat de acolo bucuroși, iar cetatea freamătă. Aceasta era zarva pe care ați auzit-o. 46 De asemenea, Solomon s-a așezat pe tronul regal. 47 Iar slujitorii regelui au venit să-l binecuvânteze pe stăpânul nostru, regele David, zicând: „Dumnezeul tău să facă numele lui Solomon mai vestit decât numele tău și să-i înalțe tronul mai presus decât tronul tău“. Apoi regele s-a închinat în patul său. 48 Regele a mai zis astfel: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care mi-a dat astăzi un urmaș care să șadă pe tronul meu și pe care să-l văd cu ochii mei!“.
49 Tremurând, toți oaspeții care erau cu Adonia s-au ridicat și fiecare a plecat în drumul lui. 50 Adonia s-a temut de Solomon. El s-a ridicat, s-a dus la Cort și s-a prins de coarnele altarului. 51 Lui Solomon i s-a spus: „Iată, Adonia se teme de regele Solomon și s-a apucat de coarnele altarului, zicând: «Să-mi jure regele Solomon astăzi că nu-l va omorî pe slujitorul său cu sabia!»“. 52 Solomon a zis: „Dacă va fi un om loial, niciun fir de păr nu-i va cădea la pământ, dar, dacă se va găsi răutate în el, va muri“. 53 Regele Solomon a trimis să-l aducă de la altar. El a venit și s-a plecat înaintea regelui Solomon, iar Solomon i-a zis: „Du-te acasă“.