Biruința lui Ahab
1 Și Ben‐Hadad, împăratul Siriei, și‐a adunat toată oastea și cu el erau treizeci și doi de împărați și cai și care. Și s‐a suit și a împresurat Samaria și s‐a luptat împotriva ei. 2 Și a trimis soli în cetate la Ahab, împăratul lui Israel, și i‐a zis: Așa zice Ben‐Hadad: 3 Argintul tău și aurul tău este al meu și nevestele tale și copiii tăi cei mai frumoși sunt ai mei. 4 Și împăratul lui Israel a răspuns și a zis: După cuvântul tău, domnul meu, împărate, al tău sunt eu și tot ce am. 5 Și solii s‐au întors și au zis: Așa vorbește Ben‐Hadad zicând: Am trimis la tine în adevăr zicând: Să‐mi dai argintul tău și aurul tău, nevestele tale și copiii tăi: 6 Dar mâine la ceasul acesta voi trimite pe slujitorii mei la tine și vor cerceta casa ta și casele slujitorilor tăi și va fi așa : orice va fi plăcut în ochii tăi vor pune în mâinile lor și vor lua. 7 Și împăratul lui Israel a chemat pe toți bătrânii țării și a zis: Să știți, vă rog, și vedeți cum caută acesta răul, căci a trimis la mine pentru nevestele mele și pentru copiii mei și pentru argintul meu și pentru aurul meu și nu i‐am oprit. 8 Și toți bătrânii și tot poporul i‐au zis: Să n‐asculți și să nu te învoiești. 9 Și el a zis solilor lui Ben‐Hadad: Spuneți domnului meu împăratul: Pentru tot ce ai trimis la slujitorul tău la început voi face, dar acest lucru nu pot să‐l fac. Și solii au mers și i‐au adus vorbă iarăși. 10 Și Ben‐Hadad a trimis la el și a zis: Așa să‐mi facă dumnezeii și încă mai mult, dacă va ajunge țărâna Samariei să umple mâna întregului popor care stă la picioarele mele. 11 Și împăratul lui Israel a răspuns și a zis: Spuneți‐i: Cel ce se încinge să nu se mândrească întocmai ca cel ce se descinge. 12 Și a fost așa : Când Ben‐Hadad a auzit cuvântul acesta, se afla bând cu împărații săi în colibi și a zis slujitorilor săi: Înșirați‐vă. Și s‐au înșirat împotriva cetății. 13 Și iată un proroc s‐a apropiat de Ahab, împăratul lui Israel, zicând: Așa zice Domnul: Ai văzut toată mulțimea aceasta mare? Iată o voi da în mâna ta astăzi și vei cunoaște că eu sunt Domnul. 14 Și Ahab a zis: Prin cine? Și el a zis: Așa zice Domnul: Prin tinerii mai marilor peste ținuturi. Și el a zis: Cine va începe bătaia? Și el a zis: Tu. 15 Și a numărat pe tinerii mai marilor peste ținuturi și au fost două sute treizeci și doi; și după ei a numărat pe tot poporul, pe toți copiii lui Israel, șapte mii. 16 Și au ieșit la amiază. Și Ben‐Hadad bea și se îmbăta în colibe, el și împărații, cei treizeci și doi de împărați, care‐l ajutau. 17 Și tinerii mai marilor peste ținuturi au ieșit cei dintâi și Ben‐Hadad a trimis și i‐au spus zicând: Au ieșit niște bărbați din Samaria. 18 Și el a zis: Dacă au ieșit pentru pace, prindeți‐i vii și dacă au ieșit pentru război, prindeți‐i vii. 19 Și acești tineri ai mai marilor peste ținuturi au ieșit din cetate și oastea care‐i urma. 20 Și au lovit fiecare pe omul său și sirienii au fugit și Israel i‐a urmărit și Ben‐Hadad împăratul Siriei a scăpat pe un cal cu călăreții. 21 Și împăratul lui Israel a ieșit și a lovit călăreții și carele și a bătut pe sirieni cu măcel mare. 22 Și prorocul s‐a apropiat de împăratul lui Israel și i‐a zis: Du‐te, întărește‐te și cunoaște și vezi ce vei face, căci la întoarcerea anului împăratul Siriei se va sui împotriva ta. 23 Și slujitorii împăratului Siriei i‐au zis: Dumnezeii lor sunt dumnezei ai munților, pentru aceasta au fost mai tari decât noi, dar cu adevărat dacă ne vom lupta cu ei în podiș negreșit vom fi noi mai tari decât ei. 24 Și fă lucrul acesta: Scoate pe împărați pe fiecare din locul său și pune în locul lor dregători. 25 Și numără‐ți oștirea care a căzut de la tine, cal în loc de cal și car în loc de car; și să ne luptăm cu ei în podiș și vom fi mai tari decât ei; și a ascultat de glasul lor și a făcut așa. 26 Și a fost așa : la întoarcerea anului Ben‐Hadad a numărat pe sirieni și s‐a suit la Afec să se lupte cu Israel. 27 Și copiii lui Israel au fost numărați și aprovizionați și s‐au dus împotriva lor și copiii lui Israel au tăbărât în fața lor ca două turme mici de capre și sirienii umpleau țara. 28 Și omul lui Dumnezeu s‐a apropiat și a vorbit împăratului lui Israel și a zis: Așa zice Domnul: Fiindcă sirienii au zis: Domnul este un dumnezeu al munților și nu un dumnezeu al văilor, voi da în mâna ta toată această mare mulțime și veți cunoaște că eu sunt Domnul. 29 Și au tăbărât unii în fața altora șapte zile. Și a fost așa: în ziua a șaptea a început lupta și copiii lui Israel au bătut din sirieni o sută de mii de pedeștri într‐o singură zi. 30 Și cei rămași au fugit la Afec în cetate și a căzut zidul peste douăzeci și șapte de mii de bărbați din cei rămași. Și Ben‐Hadad a fugit și a intrat în cetate în odaia cea mai dinăuntru. 31 Și slujitorii săi i‐au zis: Iată am auzit că împărații casei lui Israel sunt împărați miloși; să ne punem, rogu‐te, saci peste coapse și funii pe capete și să ieșim înaintea împăratului lui Israel; poate îți va lăsa sufletul să trăiască. 32 Și s‐au încins cu saci peste coapsele lor și cu funii pe capetele lor și au venit la împăratul lui Israel și au zis: Slujitorul tău Ben‐Hadad zice: Te rog, lasă‐mi sufletul meu să trăiască. Și el a zis: Mai trăiește el? Este fratele meu. 33 Și bărbații au socotit‐o semn bun și s‐au grăbit să‐l facă să întărească dacă era de la el și au zis: Fratele tău Ben‐Hadad! Și Ahab a zis: Duceți‐vă, aduceți‐l. Și Ben‐Hadad a ieșit la el și l‐a suit în carul său. 34 Și Ben‐Hadad i‐a zis: Voi înapoia cetățile pe care le‐a luat tatăl meu de la tatăl tău și‐ți vei face ulițe în Damasc, cum a făcut tatăl meu în Samaria. Și eu, a zis Ahab, te voi lăsa să pleci cu acest legământ. Și a făcut legământ cu el și l‐a lăsat să plece. 35 Și un bărbat din fiii prorocilor a zis aproapelui său prin cuvântul Domnului: Lovește‐mă, te rog. Dar bărbatul n‐a voit să‐l lovească. 36 Atunci i‐a zis: Fiindcă n‐ai ascultat de glasul Domnului, iată când vei ieși de la mine, un leu te va lovi. Și a ieșit de la el și l‐a aflat un leu și l‐a lovit. 37 Și a aflat pe alt om și i‐a zis: Lovește‐mă, te rog. Și omul l‐a lovit și l‐a rănit. 38 Și prorocul s‐a dus și a stat în calea împăratului și s‐a prefăcut că e altul cu o mahramă pe ochii săi. 39 Și când trecea împăratul , a strigat către împărat și a zis: Slujitorul tău a ieșit în mijlocul luptei și iată un om s‐a abătut și a adus la mine pe un om și a zis: Păzește pe omul acesta; dacă va lipsi cumva, atunci viața ta va fi pentru viața lui sau îmi vei cântări un talant de argint. 40 Și pe când slujitorul tău făcea ceva încoace și încolo, s‐a dus. Și împăratul lui Israel i‐a zis: Așa este judecata ta; tu însuți ai hotărât‐o. 41 Și el s‐a grăbit și și‐a ridicat mahrama de la ochi și împăratul lui Israel l‐a cunoscut că era din proroci. 42 Și i‐a zis: Așa zice Domnul: Fiindcă ai dat drumul din mână omului pe care‐l hotărâsem pierii, viața ta va fi pentru viața lui și poporul tău pentru poporul său. 43 Și împăratul lui Israel s‐a dus acasă trist și necăjit și a venit în Samaria.
Confruntarea dintre Israel și Aram: prima victorie a lui Ahab
1 Ben-Hadad, regele Aramului, și-a mobilizat toată armata. Însoțit de treizeci și doi de regi, cu cai și care, a venit, a înconjurat Samaria și a luptat împotriva ei. 2 A trimis mesageri în cetate, la Ahab, regele lui Israel, 3 și i-a zis: „Așa vorbește Ben-Hadad: «Argintul și aurul tău sunt ale mele, soțiile și cei mai buni dintre fiii tăi sunt ai mei!»“. 4 Regele lui Israel a răspuns: „O, rege, stăpânul meu, eu și tot ceea ce am suntem ai tăi, precum ai spus“.
5 Mesagerii s-au întors și i-au spus: „Așa vorbește Ben-Hadad: «Trimisesem la tine ca să-mi dai argintul, aurul, soțiile și fiii tăi. 6 Prin urmare, mâine pe la această oră, ți-i voi trimite pe slujitorii mei, care vor căuta prin palatul tău și prin casele slujitorilor tăi, vor pune mâna pe orice lucru plăcut ochilor tăi și-l vor lua cu ei»“.
7 Regele lui Israel i-a chemat pe toți bătrânii țării și le-a zis:
‒ Să știți și să vedeți că omul acesta caută răul! Căci a trimis după soțiile mele, după fiii mei, după argintul meu și după aurul meu, și nu l-am refuzat.
8 Toți bătrânii și tot poporul i-au răspuns:
‒ Nu-l asculta și nu accepta.
9 Atunci Ahab le-a zis mesagerilor lui Ben-Hadad: „Spuneți-i stăpânului meu, regele: «Voi face tot ceea ce i-ai cerut slujitorului tău prima dată, dar acest lucru nu-l pot face!»“. Mesagerii au plecat și i-au dat regelui Ben-Hadad răspunsul lui Ahab. 10 Ben-Hadad i-a trimis un alt mesaj lui Ahab și i-a zis: „Dumnezeii să se poarte cu mine cu toată asprimea dacă praful Samariei va fi suficient să umple mâinile întregului popor care mă urmează!“. 11 Regele lui Israel a răspuns: „Spuneți-i: «Cel care își pregătește armele pentru luptă să nu se laude precum cel care a câștigat deja războiul!»“. 12 Ben-Hadad a primit acest mesaj în timp ce stătea la băut împreună cu regii, în tabără, și le-a spus slujitorilor săi: „Pregătiți-vă!“. Și ei s-au pregătit de atac împotriva cetății.
13 Dar iată că un profet s-a apropiat de Ahab, regele lui Israel, și i-a zis:
‒ Așa vorbește Domnul: „Vezi toată această mulțime mare? Astăzi o voi da în mâinile tale și vei ști că Eu sunt Domnul!“.
14 Ahab a întrebat:
‒ Prin cine?
El a răspuns:
‒ Așa vorbește Domnul: „Prin slujitorii conducătorilor de provincii!“.
Ahab a întrebat:
‒ Și cine va începe lupta?
El a răspuns:
‒ Tu!
15 Ahab i-a numărat pe slujitorii conducătorilor de provincii. Aceștia erau două sute treizeci și doi. Apoi a numărat tot poporul, pe toți fiii lui Israel. Aceștia erau șapte mii. 16 Ei au ieșit pe la amiază, în timp ce Ben-Hadad se îmbăta în tabără împreună cu cei treizeci și doi de regi care-l ajutau. 17 Mai întâi au ieșit slujitorii conducătorilor de provincii.
Ben-Hadad a trimis niște oameni care l-au înștiințat, zicând:
‒ Au ieșit niște bărbați din Samaria!
18 El a zis:
‒ Dacă au ieșit pentru pace, prindeți-i vii, iar dacă au ieșit pentru război, prindeți-i tot vii!
19 Slujitorii conducătorilor de provincii au ieșit din cetate împreună cu armata care-i urma 20 și fiecare și-a lovit omul dinaintea lui. Arameii au luat-o la fugă, iar Israel i-a urmărit. Însă Ben-Hadad, regele arameilor, a scăpat pe un cal împreună cu niște călăreți. 21 Regele lui Israel a ieșit și a atacat caii și carele, provocându-le arameilor o mare înfrângere.
Confruntarea dintre Israel și Aram: a doua victorie a lui Ahab
22 Apoi, profetul s-a apropiat de regele lui Israel și i-a zis: „Du-te și întărește-te! Cercetează și vezi ce trebuie să faci, pentru că regele Aramului va veni din nou împotriva ta la primăvară“.
23 Slujitorii regelui Aramului i-au spus acestuia: „Dumnezeul lor este un Dumnezeu al munților. De aceea au fost mai tari decât noi. Dar dacă ne vom lupta cu ei în podiș, cu siguranță vom fi mai tari decât ei. 24 Fă lucrul acesta: îndepărtează pe fiecare dintre regi de la locul lor și pune guvernatori în locul acestora. 25 Pregătește-ți o armată la fel ca armata pe care ai pierdut-o, cu tot atâția cai și tot atâtea care, și să ne luptăm cu ei în podiș. Atunci cu siguranță vom fi mai tari decât ei!“. El a ascultat de glasul lor și a făcut așa.
26 Primăvara următoare, Ben-Hadad i-a mobilizat pe aramei și s-a dus în Afek, ca să lupte împotriva lui Israel. 27 Fiii lui Israel au fost mobilizați, au primit provizii și au mărșăluit ca să-i întâmpine. Fiii lui Israel și-au așezat tabăra în fața lor, ca două turme mici de capre, în vreme ce arameii umpleau țara.
28 Un om al lui Dumnezeu s-a apropiat de regele lui Israel și i-a zis: „Așa vorbește Domnul: «Pentru că arameii au spus că Domnul este un Dumnezeu al munților, nu și un Dumnezeu al văilor, voi da toată această mulțime mare în mâinile tale și veți ști că Eu sunt Domnul!»“.
29 Timp de șapte zile au rămas în taberele lor unii în fața altora, iar în ziua a șaptea au început lupta. Fiii lui Israel au omorât o sută de mii de pedestrași aramei într-o singură zi. 30 Ceilalți au fugit în cetatea Afek, unde zidul s-a prăbușit peste douăzeci și șapte de mii de oameni care mai rămăseseră. Ben-Hadad a fugit și a intrat în cetate, într-o cameră retrasă.
31 Slujitorii săi i-au zis: „Iată, am auzit că regii Casei lui Israel sunt îndurători. Dă-ne voie să ne punem o pânză de sac în jurul coapselor, să ne legăm cu funii la cap și să ieșim la regele lui Israel. Poate că te va lăsa în viață“.
32 Ei și-au pus o pânză de sac în jurul coapselor, s-au legat cu funii la cap și s-au dus la regele lui Israel.
Ei i-au zis:
‒ Slujitorul tău Ben-Hadad zice: „Te rog, lasă-mă în viață!“.
Ahab a zis:
‒ Mai este încă în viață? Atunci este fratele meu!
33 Bărbații au luat de bun augur răspunsul și s-au grăbit să accepte, zicând:
‒ Da , fratele tău Ben-Hadad!
Ahab a zis:
‒ Duceți-vă și aduceți-l.
Ben-Hadad a venit la el, iar Ahab l-a urcat în carul lui.
34 Ben-Hadad i-a spus:
‒ Îți voi înapoia cetățile pe care tatăl meu le-a luat de la tatăl tău și vei putea să-ți faci piețe în Damasc, așa cum a făcut tatăl meu în Samaria.
Ahab a zis:
‒ Iar eu îți voi da drumul, încheind un legământ cu tine.
Astfel, după ce a încheiat un legământ cu el, Ahab i-a dat drumul.
35 Unul dintre fiii profeților i-a spus confratelui său prin Cuvântul Domnului: „Lovește-mă, te rog!“. Dar acesta n-a vrut să-l lovească. 36 „Pentru că n-ai ascultat de Cuvântul Domnului, i-a zis profetul, când vei pleca de la mine, te va omorî un leu“. După ce a plecat de la el, a întâlnit un leu care l-a omorât. 37 Profetul a găsit un alt om și i-a spus: „Lovește-mă, te rog!“. Acel om l-a lovit și l-a rănit. 38 Apoi profetul s-a dus și l-a așteptat pe rege lângă drum. El s-a deghizat acoperindu-și ochii cu un bandaj.
39 Când regele a trecut pe acolo, el a strigat și i-a spus regelui:
‒ În timp ce slujitorul tău era în toiul bătăliei, un bărbat a venit și mi-a adus un captiv, zicându-mi: „Păzește-l pe acest om. Dacă va scăpa, vei răspunde cu viața pentru el sau vei plăti un talant de argint!“. 40 Dar, în timp ce slujitorul tău s-a ocupat de altceva, el a dispărut.
Regele lui Israel i-a răspuns:
‒ Aceasta îți este condamnarea. Tu însuți ai rostit-o.
41 Îndată profetul și-a dat jos bandajul de pe ochi, iar regele lui Israel l-a recunoscut că era dintre profeți.
42 El i-a zis regelui:
‒ Așa vorbește Domnul: „Fiindcă i-ai dat drumul omului pe care-l hotărâsem pentru nimicire, vei răspunde cu viața ta pentru viața lui și cu poporul tău pentru poporul lui“.
43 Regele lui Israel s-a dus și a intrat supărat și mâniat în palatul său din Samaria.