Penina necăjește pe Ana
1 Și era un om din Ramataim‐Țofim, din ținutul muntos al lui Efraim și numele lui era Elcana , fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf, un efraimitean . 2 Și el avea două neveste și numele uneia era Ana și numele celeilalte Penina. Și Penina avea copii, iar Ana n‐avea copii. 3 Și acest om se suia din cetatea sa din an în an să se închine și să jertfească Domnului oștirilor în Silo . Și acolo erau cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, preoții Domnului. 4 Și a fost așa : în ziua când a jertfit Elcana, a dat părți nevestei sale Penina și la toți fiii și fetele ei. 5 Iar Anei i‐a dat o parte îndoită, căci iubea pe Ana. Dar Domnul îi închisese pântecele. 6 Și potrivnica ei o împungea foarte mult ca s‐o necăjească, fiindcă Domnul îi închisese pântecele. 7 Și așa făcea Elcana an de an. Oridecâteori se suia ea la casa Domnului, aceea o împungea așa; și ea plângea și nu mânca. 8 Și Elcana, bărbatul ei, i‐a zis: Ano, de ce plângi? Și de ce nu mănânci? Și de ce e întristată inima ta? Nu sunt eu mai bun pentru tine decât zece fii?
Rugăciunea Anei
9 Și Ana s‐a sculat după ce au mâncat și au băut în Silo; (și Eli preotul ședea pe scaun lângă unul din ușiorii templului Domnului). 10 Și ea era în amărăciune de suflet și s‐a rugat Domnului și a plâns mult. 11 Și a juruit o juruință și a zis: Doamne al oștirilor, dacă vei căuta în adevăr spre întristarea roabei tale și îți vei aduce aminte de mine și nu vei uita pe roaba ta și vei da roabei tale un copil de parte bărbătească, îl voi da Domnului în toate zilele vieții lui și briciul nu va veni pe capul lui. 12 Și a fost așa : pe când se ruga ea lung înaintea Domnului, Eli a luat seama la gura ei. 13 Și Ana vorbea în inima ei; numai buzele i se mișcau, dar glasul nu i se auzia. Și Eli socotea că era beată. 14 Și Eli i‐a zis: Până când vei fi beată? Ia vinul de la tine! 15 Și Ana a răspuns și a zis: Nu, domnul meu, sunt o femeie cu duhul întristat; n‐am băut nici vin, nici băutură tare, ci mi‐am vărsat sufletul înaintea Domnului. 16 Nu lua pe roaba ta drept o fiică a lui Belial, căci din mulțimea durerii mele și a întristării mele am vorbit până acum. 17 Și Eli a răspuns și a zis: Mergi în pace și Dumnezeul lui Israel să‐ți împlinească cererea pe care i‐ai făcut‐o. 18 Și ea a zis: Să afle har roaba ta în ochii tăi! Și femeia s‐a dus pe calea ei și a mâncat și fața ei n‐a mai fost tristă. 19 Și s‐au sculat dis de dimineață și s‐au închinat înaintea Domnului și s‐au întors și au venit la casa lor în Rama. Și Elcana a cunoscut pe Ana, nevasta sa, și Domnul și‐a adus aminte de ea.
Nașterea lui Samuel
20 Și a fost așa : după trecerea zilelor, Ana a zămislit și a născut un fiu și i‐a pus numele Samuel, zicând: Pentru că l‐am cerut de la Domnul. 21 Și Elcana, bărbatul său, și toată casa lui, s‐a suit să jertfească Domnului jertfa de fiecare an și juruința sa. 22 Și Ana nu s‐a suit, căci a zis bărbatului ei: Până va fi înțârcat pruncul și atunci îl voi aduce, ca să se înfățișeze înaintea Domnului și să rămână acolo în veac . 23 Și Elcana , bărbatul ei, i‐a zis: Fă ce este bine în ochii tăi; rămâi până‐l vei înțârca. Numai să întărească Domnul cuvântul său! Și femeia a rămas și și‐a alăptat fiul până l‐a înțârcat. 24 Și după ce l‐a înțârcat, l‐a suit cu ea cu trei tauri și o efă din floarea făinii și un burduf cu vin, și l‐a adus în casa Domnului în Silo și copilul era mic. 25 Și au junghiat taurul și a adus pe băiat la Eli. 26 Și ea a zis: O, domnul meu, viu este sufletul tău, domnul meu, eu sunt femeia, care a stat aici lângă tine, rugându‐se Domnului. 27 Pentru acest băiat m‐am rugat și Domnul mi‐a dat cererea, pe care i‐am făcut‐o. 28 Și l‐am împrumutat și eu Domnului; toate zilele cât va fi, este împrumutat Domnului. Și ei s‐au închinat acolo Domnului.
Nașterea și consacrarea lui Samuel
1 Era un bărbat din Ramataim-Țofim, din muntele lui Efraim, al cărui nume era Elkana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf, un efratit. 2 El avea două soții. Numele celei dintâi era Ana, iar numele celei de-a doua era Penina. Penina avea copii, dar Ana nu avea.
3 În fiecare an, bărbatul acesta se ducea din cetatea sa la Șilo ca să se închine și să aducă jertfe Domnului Oștirilor. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, preoți ai Domnului. 4 În ziua în care Elkana aducea jertfa, el dădea câte o parte soției sale, Penina, și tuturor fiilor și fiicelor ei, 5 dar Anei îi dădea o parte dublă fiindcă o iubea. Însă Domnul îi închisese pântecul. 6 Rivala ei obișnuia s-o necăjească și s-o facă să se mânie din cauză că Domnul îi închisese pântecul. 7 Ea făcea lucrul acesta în fiecare an. Ori de câte ori Ana se ducea la Casa Domnului, ea o necăjea în felul acesta, iar Ana plângea și nu mânca nimic . 8 Atunci Elkana, soțul ei, îi spunea: „Ana, de ce plângi și nu mănânci și de ce îți este mâhnită inima? Oare nu prețuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?“.
9 Odată, după ce au mâncat și au băut ei la Șilo, Ana s-a ridicat. Preotul Eli ședea pe un scaun, lângă unul dintre stâlpii porții Templului Domnului. 10 Ea avea sufletul amărât și s-a rugat Domnului, plângând cu amar. 11 A făcut următorul jurământ, zicând: „Doamne al Oștirilor, dacă, într-adevăr, vei privi la întristarea slujitoarei Tale, dacă Îți vei aduce aminte de mine și n-o vei uita pe slujitoarea Ta și dacă-i vei da slujitoarei Tale un fiu, atunci îl voi dărui Domnului pentru toate zilele vieții lui, iar briciul nu va trece peste capul lui“.
12 Fiindcă ea stătea mult în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu atenție la gura ei. 13 Ana vorbea în inima ei și numai buzele i se mișcau, fără să i se audă vocea.
Atunci Eli, crezând că este beată, 14 i-a zis:
‒ Femeie, cât timp vei mai fi beată? Lasă-te de vin!
15 Ana i-a răspuns și a zis:
‒ Nu, stăpâne. Sunt o femeie cu duhul întristat. N-am băut nici vin și nici băutură tare, ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului. 16 Să n-o privești pe slujitoarea ta ca pe o femeie de nimic, căci din prea multa mea durere și supărare am vorbit până acum.
17 Atunci Eli i-a zis:
‒ Mergi în pace și Dumnezeul lui Israel să răspundă cererii pe care I-ai făcut-o.
18 Ana i-a răspuns:
‒ Fie ca slujitoarea ta să găsească bunăvoință înaintea ta!
Apoi femeia a plecat în drumul ei. Ea a mâncat și fața ei n-a mai fost mâhnită .
19 S-au sculat dis-de-dimineață, s-au închinat înaintea Domnului și apoi s-au întors acasă, în Rama. Elkana a intrat la Ana, soția sa, iar Domnul Și-a adus aminte de ea. 20 Astfel, după o vreme, Ana a rămas însărcinată și a născut un băiat căruia i-a pus numele Samuel, zicând: „De la Domnul l-am cerut“.
21 Soțul ei, Elkana, a plecat cu toată familia lui ca să aducă Domnului jertfa anuală și ca să-și împlinească jurământul.
22 Ana însă nu s-a dus, ci i-a zis soțului ei:
‒ După ce-l voi înțărca pe băiat, îl voi aduce și-l voi înfățișa înaintea Domnului, unde va locui pentru totdeauna.
23 Elkana, soțul ei, i-a zis:
‒ Fă ce consideri că este bine. Rămâi până îl vei înțărca. Fie numai ca Domnul să-Și împlinească cuvântul!
Femeia a rămas și a alăptat copilul până l-a înțărcat. 24 După ce l-a înțărcat, l-a luat cu ea, împreună cu un taur de trei ani, o efă de făină și un burduf cu vin, și l-a adus la Casa Domnului, în Șilo; copilul era mic. 25 După ce au jertfit taurul, l-au adus pe băiat la Eli. 26 Ana a zis: „Ah, stăpâne! Viu este sufletul tău, stăpâne, că eu sunt femeia care stătea aici, lângă tine, rugându-se Domnului. 27 Pentru acest băiat mă rugam, iar Domnul mi-a dat ceea ce am cerut de la El. 28 De aceea îl dăruiesc Domnului. Pentru toate zilele vieții lui, el va fi dăruit Domnului“.
Și s-au închinat acolo Domnului.