Fuga lui David la Nob
1 Și David a venit la Nob, la Ahimelec , preotul. Și Ahimelec a întâmpinat tremurând pe David și i‐a zis: De ce ești singur și niciun om cu tine? 2 Și David a zis lui Ahimelec preotul: Împăratul mi‐a dat o însărcinare și mi‐a zis: Să nu știe nimeni nimic despre însărcinarea cu care te trimit și ce ți‐am poruncit; și am rânduit pe tineri în cutare și cutare loc. 3 Și acum ce ai la îndemână? Dă‐mi cinci pâini sau ce se va găsi. 4 Și preotul a răspuns lui David și a zis: Pâine obișnuită n‐am la îndemână, dar este pâine sfântă , numai dacă tinerii s‐au ținut de la femei. 5 Și David a răspuns preotului și i‐a zis: Cu adevărat femeile au fost ținute de la noi în aceste trei zile; când am ieșit, vasele tinerilor au fost sfinte, deși era o călătorie obișnuită; cu cât mai mult deci astăzi vor fi vasele lor sfinte? 6 Și preotul i‐a dat pâine sfântă, căci nu era acolo altă pâine decât pâinile punerii înainte, care fuseseră luate dinaintea Domnului, ca să pună pâine caldă, în ziua când erau luate. 7 Și în ziua aceea era acolo unul din robii lui Saul oprit înaintea Domnului, și numele lui era Doeg Edomitul. El era puternicul păstorilor care erau ai lui Saul. 8 Și David a zis lui Ahimelec: Și n‐ai aici la îndemână o suliță sau o sabie? Căci nu mi‐am luat cu mine, nici sabia, nici armele, căci însărcinarea împăratului era grabnică. 9 Și preotul a zis: Sabia lui Goliat filisteanul, pe care l‐ai omorât în Valea Ela, iată este aici învelită într‐o pânză în dosul efodului: dacă voiești s‐o iei, ia‐o, căci nu este alta decât aceasta aici. Și David a zis: Nu este alta ca ea, dă‐mi‐o.
David fuge la Gat, la împăratul Achiș
10 Și David s‐a sculat și a fugit în ziua aceea de frica lui Saul și s‐a dus la Achiș, împăratul Gatului. 11 Și robii lui Achiș i‐au zis: Oare nu este acesta David, împăratul țării? Oare nu l‐au cântat unii altora în jocuri zicând: Saul a bătut miile sale și David zecile de mii ale sale? 12 Și David a luat aceste cuvinte la inimă și s‐a temut foarte mult de Achiș, împăratul Gatului. 13 Și și‐a schimbat purtarea înaintea lor și a făcut pe nebunul în mâinile lor și scrija pe ușile porții și lăsa să‐i curgă balele pe barbă. 14 Și Achiș a zis robilor săi: Iată vedeți că omul este nebun; de ce l‐ați adus la mine? 15 Am eu lipsă de nebuni de ați adus pe acesta să facă pe nebunul înaintea mea? Să intre acesta în casa mea?
Fuga lui David la Nob
1 David a venit la Nob, la preotul Ahimelek. Acesta i-a ieșit în întâmpinare tremurând și l-a întrebat:
‒ De ce ești singur și nu este nimeni cu tine?
2 David i-a răspuns preotului Ahimelek:
‒ Regele mi-a încredințat o misiune, zicându-mi: „Nimeni să nu știe nimic despre misiunea în care te-am trimis și pe care ți-am încredințat-o“. Iar cu oamenii mei am hotărât un anume loc de întâlnire. 3 Acum însă ce ai la îndemână? Dă-mi vreo cinci pâini sau ce vei găsi.
4 Dar preotul i-a răspuns lui David, zicând:
‒ Nu am la îndemână pâine obișnuită. Pot să-ți dau doar pâine sfințită, însă numai dacă oamenii tăi s-au ferit de împreunarea cu femei.
5 David i-a răspuns preotului:
‒ Cu adevărat, femeile au fost ținute departe de noi în aceste trei zile, de când am plecat. Trupurile tinerilor ar fi fost sfinte, chiar dacă ar fi fost o misiune obișnuită. Cu cât mai sfinte vor fi astăzi trupurile lor?
6 Atunci, preotul i-a dat pâine sfințită pentru că nu se afla acolo alt fel de pâine decât pâinea prezentării, care fusese luată dinaintea Domnului și înlocuită cu pâine caldă în ziua în care o luaseră pe cealaltă.
7 În acea zi se afla acolo, închis înaintea Domnului, unul dintre slujitorii lui Saul, edomitul Doeg, conducătorul păstorilor lui Saul.
8 David i-a zis lui Ahimelek:
‒ Nu este aici, la îndemâna ta, vreo suliță sau vreo sabie? Eu nu mi-am luat cu mine sabia și armele, pentru că porunca regelui era urgentă.
9 Preotul i-a răspuns:
‒ Iată, sabia filisteanului Goliat, pe care l-ai ucis în Valea Ela, este înfășurată într-o învelitoare, în spatele efodului. Dacă vrei s-o iei, ia-o, căci în afară de aceasta, nu este alta.
David a zis:
‒ Nu este alta ca ea! Dă-mi-o!
Fuga lui David la Gat
10 David s-a ridicat, a fugit de Saul în acea zi și a venit la Achiș, regele Gatului.
11 Slujitorii lui Achiș i-au zis acestuia:
‒ Nu este acesta David, regele țării, și nu despre el cântau în timpul dansurilor, zicând:
„Saul a ucis miile lui,
iar David zecile lui de mii?“.
12 David s-a gândit în inima lui la aceste cuvinte și s-a temut foarte tare de Achiș, regele Gatului. 13 Și, înaintea ochilor lor, și-a schimbat comportamentul, făcând pe nebunul în mâinile lor: făcea semne pe ușile porții și lăsa să-i curgă saliva pe barbă.
14 Atunci Achiș le-a zis slujitorilor săi:
‒ Iată, vedeți bine că omul este nebun. Pentru ce mi l-ați adus? 15 Oare duc eu lipsă de nebuni de l-ați adus pe acesta să facă nebunii înaintea mea? Să intre oare acesta în casa mea?