Nabal și Abigail
1 Și Samuel a murit. Și tot Israelul s‐a adunat și l‐a plâns și l‐au înmormântat în casa lui în Rama. Și David s‐a sculat și s‐a pogorât în pustia Paran. 2 Și în Maon era un bărbat a cărui avere era în Carmel. Și omul era foarte cuprins și avea trei mii de oi și o mie de capre și își tundea oile în Carmel . 3 Și numele bărbatului era Nabal și numele nevestei sale Abigail. Și femeia era de bună înțelegere și frumoasă la chip, dar bărbatul era aspru și rău în faptele sale și era din casa lui Caleb. 4 Și David a auzit în pustie că Nabal își tundea oile. 5 Și David a trimis zece tineri și David a zis tinerilor: Suiți‐vă la Carmel și mergeți la Nabal și întrebați‐l de sănătate în numele meu. 6 Și să ziceți: Să trăiești ! și pace ție și pace casei tale și pace la tot ce este al tău. 7 Și acum am auzit că ai tunzători: acum păstorii tăi au fost cu noi și noi nu i‐am rușinat și nu le‐a lipsit nimic în toate zilele cât au fost în Carmel. 8 Întreabă pe tineri și îți vor spune. De aceea să afle tinerii har în ochii tăi, căci venim într‐o zi bună. Rugămu‐te dă robilor tăi și fiului tău David ce va găsî mâna ta. 9 Și tinerii lui David au venit și au vorbit lui Nabal cu toate aceste cuvinte în numele lui David și au încetat. 10 Și Nabal a răspuns robilor lui David și a zis: Cine este David și cine‐i fiul lui Isai? Astăzi sunt mulți robi care fug fiecare de la domnul său. 11 Și să iau eu pâinea mea și apa mea și carnea mea, pe care am junghiat‐o pentru tunzătorii mei și să le dau unor oameni, pe care nu‐i știu de unde sunt? 12 Și tinerii lui David s‐au întors pe calea lor și s‐au dus înapoi și au venit și i‐au istorisit cu toate cuvintele acestea. 13 Și David a zis oamenilor săi: Încingeți‐vă fiecare sabia. Și și‐au încins fiecare sabia și David și‐a încins și el sabia și ca la patru sute de inși s‐au suit după David, iar două sute au rămas pe lângă calabalâcuri. 14 Și unul din tineri a spus Abigailei, nevasta lui Nabal, zicând: Iată David a trimis soli din pustie ca să binecuvânteze pe domnul nostru și el și‐a râs de ei. 15 Și oamenii au fost foarte buni cu noi și n‐am fost rușinați și nimic nu ne‐a lipsit în toate zilele cât neam însoțit cu ei, când eram în câmpii. 16 Ei ne‐au fost zid și noaptea și ziua în toate zilele cât am fost cu ei, păscând oile. 17 Și acum cunoaște și vezi ce ai de făcut, căci rău s‐a hotărât împotriva domnului nostru și împotriva casei sale; și el este un așa fiu al lui Belial că nimeni nu poate vorbi cu el. 18 Și Abigail s‐a grăbit și a luat două sute de pâini și două burdufuri cu vin și cinci oi pregătite și cinci măsuri de grăunțe prăjite și o sută de turte de stafide și două sute de turte de smochine și le‐a pus pe măgari. 19 Și a zis tinerilor săi: Treceți înaintea mea; iată eu vin în urma voastră. Dar bărbatului său Nabal nu i‐a spus. 20 Și a fost așa : pe când călărea pe măgar și se pogora într‐un loc stufos al dealului, iată David și oamenii săi se pogorau spre ea și ea i‐a întâlnit. 21 Și David a zis: În adevăr, în zadar am păzit tot ce avea acesta în pustie de nu s‐a pierdut nimic din tot ce era al lui și mi‐a răsplătit rău pentru bine. 22 Așa să facă Dumnezeu vrăjmașilor lui David și încă mai mult de voi lăsa până la lumina dimineții vreo parte bărbătească din tot ce este al lui! 23 Și Abigail a văzut pe David și s‐a grăbit și s‐a dat jos de pe măgar și a căzut pe fața sa înaintea lui David și s‐a plecat la pământ. 24 Și a căzut la picioarele lui și a zis: Asupra mea, domnul meu, asupra mea să fie nelegiuirea! și să vorbească, rogu‐te, roaba ta la urechile tale și ascultă cuvintele roabei tale. 25 Rogu‐te să nu ia aminte domnul meu la acest om al lui Belial, Nabal; căci cum este numele lui așa este și el: Nabal este numele lui și nebunie este în el; și eu, roaba ta, n‐am văzut pe tinerii domnului meu, pe care i‐ai trimis. 26 Și acum, domnul meu, viu este Domnul și viu este sufletul tău, fiindcă Domnul te‐a oprit ca să vii la vărsare de sânge și să te mântuiești cu chiar mâna ta. Și acum să fie ca Nabal vrăjmașii tăi și cei ce caută să facă rău domnului meu. 27 Și acum darul acesta , pe care l‐a adus roaba ta domnului meu, să se dea tinerilor care urmează pe domnul meu. 28 Iartă, te‐rog, fărădelegea roabei tale! Căci Domnul va face negreșit domnului meu o casă trainică, căci domnul meu luptă luptele Domnului și nu se va găsi rău în tine în toate zilele tale. 29 Și un om s‐a sculat să te urmărească și a căutat sufletul tău, dar sufletul domnului meu va fi legat în legătura vieții la Domnul Dumnezeul tău și sufletul vrăjmașilor tăi îl va azvârli ca din golul praștiei. 30 Și va fi așa : când Domnul va face domnului meu după tot binele pe care l‐a vorbit despre tine și te va pune domn peste Israel, 31 aceasta nu va fi un prilej de cădere pentru tine, nici mustrare de inimă pentru domnul meu, că ai vărsat sânge fără pricină și că domnul meu s‐a mântuit singur. Și când Domnul va face bine domnului meu, atunci adu‐ți aminte de roaba ta. 32 Și David a zis către Abigail: Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel care te‐a trimis în ziua aceasta spre întâmpinarea mea. 33 Și binecuvântată să fie priceperea ta și binecuvântată să fii tu că m‐ai oprit în ziua aceasta de a veni la vărsare de sânge și a mă mântui cu chiar mâna mea. 34 Dar cu adevărat viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, care m‐a oprit să‐ți fac rău, că de nu te‐ai fi grăbit și n‐ai fi venit spre întâmpinarea mea, hotărât n‐ar fi rămas lui Nabal nici măcar o singură parte bărbătească până la lumina dimineții. 35 Și David a luat din mâna ei ce‐i adusese ea și i‐a zis: Suie‐te în pace la casa ta; vezi am ascultat de glasul tău și am căutat la fața ta.
David ia pe Abigail
36 Și Abigail a venit la Nabal și iată el avea un ospăț în casa sa, ca ospățul unui împărat, și inima lui Nabal era veselă în el, căci era foarte beat. Și ea nu i‐a spus niciun cuvânt, mic sau mare, până la lumina dimineții. 37 Și a fost așa : dimineața, când ieșise vinul din Nabal, nevastă‐sa i‐a spus toate aceste lucruri și inima lui a murit în el și s‐a făcut ca o piatră. 38 Și a fost așa : cam după zece zile Domnul a lovit pe Nabal și a murit. 39 Și David a auzit că a murit Nabal și a zis: Binecuvântat să fie Domnul, care mi‐a făcut dreptate pentru ocara mea din mâna lui Nabal și care a oprit pe robul său de la rău și răutatea lui Nabal s‐a întors asupra capului său. Și David a trimis și a vorbit Abigailei ca s‐o ia de nevastă. 40 Și robii lui David au venit la Abigail la Carmel și i‐au vorbit zicând: David ne‐a trimis la tine ca să te ia de nevastă. 41 Și ea s‐a sculat și s‐a plecat cu fața la pământ și a zis: Iată slujnica ta este o roabă ca să spele picioarele robilor domnului meu. 42 Și Abigail s‐a grăbit și s‐a sculat și a încălecat pe un măgar cu cinci din slujnicele ei care o urmau; și s‐a dus după solii lui David și a fost nevasta lui. 43 Și David a luat și pe Ahinoam din Izreel și amândouă au fost nevestele sale. 44 Iar Saul dăduse pe Mical , fata sa, nevasta lui David, lui Palti, fiul lui Laiș, care era din Galim .
David, Nabal și Abigail
1 Samuel a murit. Tot Israelul s-a adunat, l-a jelit și l-au înmormântat acasă la el, în Rama. Atunci David s-a ridicat și s-a dus în deșertul Paran.
2 În Maon se afla un om a cărui activitate se desfășura în Carmel. Era un om foarte bogat: avea trei mii de oi și o mie de capre și tocmai se afla în Carmel pentru a-și tunde oile. 3 Numele lui era Nabal, iar numele soției lui era Abigail. Femeia era înțeleaptă și frumoasă la chip, însă bărbatul era aspru și rău în faptele lui; el era calebit.
4 În timp ce era în deșert, David a auzit că Nabal își tunde oile 5 și a trimis zece tineri, zicându-le: „Duceți-vă la Carmel. Când ajungeți la Nabal, să-l salutați în numele meu 6 și să-i ziceți: «Să trăiești în pace tu, familia ta și tot ce este al tău! 7 Am auzit că tunzi oile . Păstorii tăi au fost împreună cu noi, iar noi nu i-am jignit și n-au suferit nicio pierdere în toate zilele cât au fost în Carmel. 8 Întreabă-ți slujitorii și îți vor spune. Fie ca tinerii să găsească bunăvoință înaintea ta pentru că venim într-o zi de bucurie. Acum dă-le, te rugăm, slujitorilor tăi și fiului tău David, ceea ce ai la îndemân㻓.
9 Tinerii lui David au venit la Nabal, i-au spus toate aceste cuvinte în numele lui David, apoi au așteptat. 10 Nabal însă le-a răspuns slujitorilor lui David: „Cine este David și cine este fiul lui Ișai? Astăzi sunt mulți slujitori care fug de la stăpânii lor. 11 Să iau oare pâinea mea, apa mea și carnea pe care am pregătit-o pentru cei ce-mi tund oile și s-o dau unor oameni care sunt de nu știu unde?“.
12 Tinerii lui David s-au întors și i-au spus lui David toate aceste cuvinte. 13 Atunci David le-a zis oamenilor săi: „Fiecare să-și ia sabia!“. Și fiecare și-a luat sabia. David și-a luat și el sabia, și aproape patru sute de bărbați au venit în urma lui; la bagaje rămăseseră două sute.
14 Unul dintre slujitori i-a spus lui Abigail, soția lui Nabal: „Iată, David a trimis mesageri din deșert pentru a-l saluta pe stăpânul nostru, iar acesta s-a răstit la ei. 15 Totuși, acești oameni au fost foarte buni cu noi. Nu ne-au jignit și n-am suferit nicio pierdere în toate zilele cât am mers cu ei, atunci când eram pe câmp. 16 Au fost un zid pentru noi atât ziua, cât și noaptea, în toate zilele cât am fost cu ei, păzind oile. 17 Acum, gândește-te și vezi ce ai de făcut, pentru că răul este hotărât împotriva stăpânului nostru și împotriva întregii lui familii. El este atât de ticălos, încât nimeni nu poate să-i vorbească“.
18 Abigail a luat în grabă o sută de pâini, două burdufuri de vin, cinci oi gata pregătite, cinci măsuri de grâne prăjite, o sută de ciorchini de stafide și două sute de turte de smochine și le-a așezat pe măgari. 19 Apoi le-a zis slujitorilor ei: „Mergeți înaintea mea, iar eu vă voi urma“. Soțului ei, Nabal, nu i-a spus însă nimic.
20 În timp ce ea cobora, călare pe măgar, prin zona umbrită a muntelui, iată că David și oamenii lui tocmai veneau înspre ea, așa că aceasta i-a întâlnit. 21 David zisese: „Degeaba am păzit în deșert tot ce avea acest om, astfel încât nu i s-a pierdut nimic. El mi-a întors rău pentru bine. 22 Dumnezeu să Se poarte cu toată asprimea cu dușmanii lui David dacă voi lăsa în viață, până dimineață, vreun bărbat dintre toți oamenii lui Nabal“.
23 Când Abigail l-a văzut pe David, a descălecat repede de pe măgar, și-a înclinat capul înaintea lui și s-a plecat până la pământ.
24 Ea a căzut la picioarele lui și a zis:
‒ Numai asupra mea să fie vina, stăpâne. Lasă, te rog, pe slujitoarea ta să-ți vorbească și ascultă cuvintele slujitoarei tale. 25 Te rog, stăpâne, nu-ți pune mintea cu acel om ticălos, care este Nabal, pentru că așa cum îi este numele, așa este și el. Nabal îi este numele și nebunia se ține de el. Eu însă, slujitoarea ta, nu i-am văzut pe tinerii stăpânului meu, pe care tu i-ai trimis. 26 Acum, stăpâne, viu este Domnul și viu este sufletul tău că Domnul te-a oprit de la vărsare de sânge și de la răzbunare. Dușmanii tăi și cei ce vor răul stăpânului meu să fie ca Nabal! 27 Darul acesta, pe care l-a adus slujitoarea ta stăpânului meu, să fie dat tinerilor care-l urmează pe stăpânul meu. 28 Iartă, te rog, fărădelegea slujitoarei tale. Căci sigur Domnul îi va face stăpânului meu o dinastie trainică, deoarece stăpânul meu poartă războaiele Domnului. Să nu se găsească răutate în tine în toate zilele vieții tale. 29 Iar dacă se va ridica vreun om ca să te urmărească și să caute să-ți ia viața, viața stăpânului meu va fi legată în mănunchiul celor vii, la Domnul, Dumnezeul tău. Însă viața dușmanilor tăi El o va azvârli ca dintr-o praștie. 30 Când Domnul îi va face stăpânului meu tot ceea ce a spus de bine cu privire la el și îl va pune conducător peste Israel, 31 să nu fie vărsarea de sânge și răzbunarea o remușcare sau o piedică în inima stăpânului meu. Când Domnul îi va face bine stăpânului meu, atunci să-ți aduci aminte de slujitoarea ta.
32 David i-a răspuns lui Abigail:
‒ Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care te-a trimis astăzi să mă întâlnești. 33 Binecuvântată să fie judecata ta și binecuvântată să fii tu, care m-ai oprit în această zi de la vărsare de sânge și de la răzbunare. 34 Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care m-a oprit să-ți fac rău, că dacă nu te-ai fi grăbit să vii în întâmpinarea mea, până în zorii dimineții nu ar fi fost lăsat în viață niciun bărbat dintre cei ce sunt ai lui Nabal.
35 Apoi, David a luat din mâna ei ceea ce ea îi adusese și i-a zis:
‒ Du-te în pace acasă. Să știi că am ascultat glasul tău și că ți-am împlinit cererea.
36 Când Abigail a ajuns la Nabal, acesta dădea în casa lui un ospăț, ca ospățul unui rege. Inima lui Nabal era veselă și el era foarte beat. Ea nu i-a spus nimic până în zorii dimineții. 37 Dimineața, când Nabal nu mai era amețit de vin, soția lui i-a istorisit tot ce se întâmplase. Atunci inima lui a primit o lovitură de moarte și el s-a făcut ca o piatră. 38 Cam după zece zile, Domnul l-a lovit pe Nabal, iar acesta a murit. 39 Când a auzit David că Nabal a murit, a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Care mi-a apărat cauza când am fost disprețuit de Nabal și Care l-a oprit pe slujitorul Său să facă rău. Domnul a făcut ca răutatea lui Nabal să se întoarcă împotriva capului său“.
Apoi, David a trimis să-i spună lui Abigail că vrea s-o ia de soție.
40 Când slujitorii lui David au ajuns la Abigail, la Carmel, i-au vorbit, zicând:
‒ David ne-a trimis la tine ca să te luăm pentru a-i fi soție.
41 Atunci, ea s-a ridicat și s-a plecat cu fața la pământ, zicând:
‒ Iată, slujitoarea ta este ca o slujnică gata să spele picioarele slujitorilor stăpânului meu.
42 Apoi, Abigail s-a ridicat repede, a încălecat pe un măgar și a plecat însoțită de cinci servitoare ale sale. A mers după mesagerii lui David și a devenit soția acestuia. 43 David o luase de soție și pe Ahinoam din Izreel, astfel că amândouă au devenit soțiile lui. 44 Saul a dat-o pe fata sa Mihal, care era soția lui David, lui Palti, fiul lui Laiș, care era din Gallim.