David în tabăra lui Saul
1 Și Zifiții au venit la Saul la Ghibea, zicând: Oare nu se ascunde David în dealul Hachila, care este în dreptul pustiei? 2 Și Saul s‐a sculat și s‐a pogorât la pustia Zif și cu el trei mii de oameni aleși ai lui Israel, ca să caute pe David în pustia Zif. 3 Și Saul a tăbărât în dealul Hachila care este în dreptul pustiei lângă cale. Și David locuia în pustie și a văzut că Saul a venit după el în pustie. 4 David a trimis deci iscoade și a înțeles că Saul într‐adevăr venise. 5 Și David s‐a sculat și a venit la locul unde tăbărâse Saul și David a văzut locul unde era culcat Saul și Abner , fiul lui Ner, mai marele oștirii sale. Și Saul era culcat la locul carelor și poporul tăbărât în jurul său. 6 Și David a răspuns și a vorbit lui Ahimelec Hetitul și lui Abișai, fiul Țeruiei , fratele lui Ioab, zicând: Cine se va pogorî cu mine la Saul în tabără? Și Abișai a zis: Eu mă voi pogorî cu tine. 7 Și David și Abișai au venit la popor noaptea. Și iată Saul zăcea dormind la locul carelor cu sulița sa înfiptă în pământ la capul său. Și Abner și poporul erau culcați în jurul lui. 8 Și Abișai a zis lui David: Dumnezeu a dat astăzi pe vrăjmașul tău în mâna ta și acum lasă‐mă, te rog, să‐l pironesc cu sulița în pământ cu o singură lovitură și nu‐l voi lovi a doua oară. 9 Și David a zis lui Abișai: Nu‐l omorî; căci cine‐și poate întinde mâna împotriva unsului Domnului și să fie fără vină? 10 Și David a zis: Viu este Domnul, Domnul îl va lovi sau îi va veni ziua lui să moară sau se va pogorî în luptă și va pieri. 11 Ferească Domnul să‐mi întind mâna împotriva unsului Domnului. Și acum ia, te rog, sulița care este la capul său și ulciorul cu apă și să ne ducem. 12 Și David a luat sulița și ulciorul cu apă de la capul lui Saul și s‐au dus și niciun om n‐a văzut, nici n‐a știut și niciunul nu s‐a deșteptat, căci toți dormeau, căci un somn adânc de la Domnul căzuse peste ei. 13 Și David a trecut de cealaltă parte și a stătut pe vârful muntelui de departe; era o mare depărtare între ei. 14 Și David a strigat către popor și către Abner, fiul lui Ner, zicând: Nu răspunzi, Abner? Și Abner a răspuns și a zis: Cine ești tu care strigi către împărat? 15 Și David a zis lui Abner: Oare nu ești tu bărbat și cine‐i ca tine în Israel? Pentru ce dar n‐ai păzit pe domnul tău împăratul? Căci a venit unul din popor să omoare pe împăratul, domnul tău. 16 Nu este bine lucrul acesta pe care l‐ai făcut. Viu este Domnul, sunteți fii ai morții, pentru că n‐ați păzit pe domnul vostru, pe unsul Domnului. Și acum vezi unde este sulița împăratului și ulciorul cu apă care era la capul lui. 17 Și Saul a cunoscut glasul lui David și a zis: Glasul tău este acesta, fiul meu David? Și David a zis: Glasul meu, domnul meu împărate. 18 Și a zis: Pentru ce urmărește domnul meu pe robul său? Căci ce am făcut și ce rău este în mâna mea? 19 Și acum, rogu‐te, să asculte domnul meu, împăratul, cuvintele robului său: Dacă Domnul te‐a ațâțat împotriva mea, să primească un dar de mâncare; iar dacă copiii oamenilor, blestemați să fie ei înaintea Domnului, căci m‐au izgonit astăzi să nu fiu unit cu moștenirea Domnului, zicând: Du‐te, slujește altor dumnezei. 20 Și acum să nu cadă sângele meu la pământ înaintea feței Domnului, căci împăratul lui Israel a ieșit să caute un purece , ca unul care vânează o potârniche în munți. 21 Și Saul a zis: Am păcătuit : întoarce‐te, fiul meu David, căci nu‐ți voi mai face rău, pentru că viața mea a fost scumpă în ochii tăi în ziua aceasta. Iată am lucrat nebunește și am greșit foarte mult. 22 Și David a răspuns și a zis: Iată sulița, împărate! Să vină unul din tineri și s‐o ia. 23 Și Domnul va întoarce fiecăruia după dreptatea sa și după credincioșia sa, căci Domnul te‐a dat astăzi în mâna mea și n‐am voit să‐mi întind mâna împotriva unsului Domnului. 24 Și iată, după cum viața ta a fost astăzi scumpă în ochii mei, tot așa viața mea să fie scumpă în ochii Domnului și să mă scape din orice strâmtorare. 25 Și Saul a zis lui David: Binecuvântat să fii tu, fiul meu David: tu vei fi viteaz și vei birui negreșit. Și David s‐a dus pe calea sa și Saul s‐a întors la locul său.
David cruță pentru a doua oară viața lui Saul
1 Zifiții au venit la Saul, la Ghiva și i-au zis:
‒ David se ascunde pe dealul Hachila, la sud de Ieșimon.
2 Saul s-a dus repede în deșertul Zif, împreună cu trei mii de bărbați aleși ai lui Israel, ca să-l caute acolo pe David. 3 Și-a așezat tabăra lângă drum, pe dealul Hachila, care se află la sud de Ieșimon. David era în deșert. Când a văzut că Saul a venit după el în deșert, 4 David a trimis spioni și s-a convins că Saul venise. 5 Atunci David s-a ridicat și a venit la locul în care își așezase Saul tabăra. David a văzut astfel locul în care era culcat Saul și Abner, fiul lui Ner, conducătorul armatei sale. Saul era culcat în mijlocul taberei, iar poporul era așezat în jurul său.
6 Atunci David i-a întrebat pe hititul Ahimelek și pe Abișai, fiul Țeruiei și fratele lui Ioab, zicând:
‒ Cine va merge împreună cu mine în tabăra lui Saul?
Abișai a zis:
‒ Eu voi merge cu tine.
7 Astfel, David și Abișai au plecat noaptea spre popor. Saul dormea înăuntrul taberei, cu sulița înfiptă în pământ, la capul său. Abner și poporul erau culcați în jurul lui.
8 Abișai i-a zis lui David:
‒ Dumnezeu l-a dat astăzi pe dușmanul tău în mâna ta. Lasă-mă, te rog, să-l țintuiesc cu sulița de pământ, cu o singură lovitură, fără să mai fie nevoie de a doua.
9 David însă i-a zis lui Abișai:
‒ Nu-l doborî. Căci cine ar putea să-și întindă mâna împotriva unsului Domnului și să fie fără vină?
10 Apoi David a zis:
‒ Viu este Domnul, că Domnul îl va lovi. Fie îi va sosi timpul și va muri, fie va pleca la luptă și va pieri. 11 Să mă ferească Domnul să-mi întind mâna împotriva unsului Său. Acum ia, te rog, sulița care se află la capul lui și ulciorul cu apă și să plecăm.
12 David a luat sulița și ulciorul cu apă de la capul lui Saul și au plecat. Nimeni n-a văzut și n-a știut nimic și nimeni nu s-a trezit pentru că toți dormeau, căci un somn adânc de la Domnul căzuse peste ei. 13 David a trecut pe partea cealaltă și a stat pe vârful dealului, la distanță; între ei se afla o suprafață mare.
14 Apoi David a strigat către popor și l-a chemat pe Abner, fiul lui Ner, zicând:
‒ Abner, nu răspunzi?
Abner a răspuns și a zis:
‒ Cine ești tu, care strigi către rege?
15 David i-a zis lui Abner:
‒ Ce bărbat ești tu? Cine este ca tine în Israel? De ce nu ai vegheat asupra stăpânului tău, regele? Căci cineva din popor a venit să-l doboare pe rege, stăpânul tău. 16 Nu este bine ce ai făcut. Viu este Domnul că meritați să fiți pedepsiți cu moartea, voi, cei care nu ați vegheat asupra stăpânului vostru, asupra unsului Domnului. Vezi acum unde este sulița regelui și ulciorul cu apă, care se afla lângă capul lui.
17 Saul a recunoscut vocea lui David și a zis:
‒ Este aceasta vocea ta, fiul meu David?
David a răspuns:
‒ Da , rege, stăpânul meu, este vocea mea.
18 Apoi a zis:
‒ De ce îl urmărește stăpânul meu pe slujitorul său? Ce am făcut și de ce rău mă fac vinovat? 19 Acum, te rog, să asculte stăpânul meu, regele, cuvintele slujitorului său: dacă Domnul este Cel Care te instigă împotriva mea, atunci să primească mirosul unui dar de mâncare de la noi. Dar dacă sunt oamenii, atunci să fie blestemați înaintea Domnului, căci ei mă alungă astăzi ca să nu mai am parte în moștenirea Domnului, zicând: „Du-te, slujește altor dumnezei!“. 20 Acum, să nu-mi cadă sângele pe pământ, departe de fața Domnului, căci regele lui Israel a ieșit în căutarea unui singur purice, ca unul care urmărește o potârniche în munți.
21 Saul a zis:
‒ Am păcătuit. Întoarce-te, fiul meu David, căci nu-ți voi mai face rău, fiindcă viața mea a fost prețioasă în ochii tăi în ziua aceasta. Iată, m-am purtat ca un nebun și am greșit foarte mult.
22 David a răspuns și a zis:
‒ Iată sulița regelui. Să vină unul dintre tineri și s-o ia. 23 Domnul răsplătește fiecăruia după dreptatea și credincioșia lui. El te-a dat astăzi în mâna mea, însă eu n-am vrut să-mi întind mâna împotriva unsului Domnului. 24 Iată, după cum viața ta a fost prețioasă în ochii mei în ziua aceasta, tot așa să fie prețioasă și viața mea în ochii Domnului, și El să mă salveze din orice necaz.
25 Saul i-a zis lui David:
‒ Fii binecuvântat, fiul meu David. Cu siguranță, vei face lucruri mari și vei învinge.
Apoi, David și-a continuat drumul, iar Saul s-a întors acasă.