Ahab și Iosafat împotriva sirienilor
1 Și Iosafat a avut averi și cinste multă și s‐a încuscrit cu Ahab. 2 Și după trecere de câțiva ani s‐a pogorât la Ahab în Samaria. Și Ahab i‐a junghiat lui și poporului care era cu el, oi și boi mulți. Și a stăruit de el să se suie împotriva Ramot‐Galaadului. 3 Și Ahab, împăratul lui Israel, a zis lui Iosafat, împăratul lui Iuda: Vrei să mergi cu mine la Ramot‐Galaad? Și el i‐a zis: Eu sunt ca tine și poporul meu ca poporul tău; și voi fi cu tine în război. 4 Și Iosafat a zis împăratului lui Israel: Întreabă , te‐rog, astăzi cuvântul Domnului. 5 Și împăratul lui Israel a adunat pe proroci, patru sute de bărbați, și le‐a zis: Să mergem la luptă împotriva Ramot‐Galaadului sau să mă opresc? Și ei au zis: Suie‐te și Dumnezeu îl va da în mâna împăratului. 6 Și Iosafat a zis: Oare nu mai este aici vreun proroc al Domnului ca să‐l întrebăm? 7 Și împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: Mai este un bărbat prin care putem să întrebăm pe Domnul, dar îl urăsc căci niciodată nu prorocește bine despre mine, ci totdeauna rău: acesta este Mica, fiul lui Imla. Și Iosafat a zis: Să nu zică așa împăratul. 8 Și împăratul lui Israel a chemat pe un dregător și a zis: Adu degrab pe Mica, fiul lui Imla. 9 Și împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, au șezut fiecare pe scaunul său de domnie îmbrăcați cu hainele lor, și au șezut într‐o arie la intrarea porții Samariei și toți prorocii proroceau înaintea lor. 10 Și Zedechia, fiul lui Chenaana, și‐a făcut coarne de fier și a zis: Așa zice Domnul: Cu acestea vei împunge pe sirieni până îi vei nimici. 11 Și toți prorocii au prorocit așa zicând: Suie‐te la Ramot‐Galaad și izbândește, căci Domnul îl va da în mâna împăratului. 12 Și solul care se dusese să cheme pe Mica, i‐a vorbit zicând: Iată, cuvintele prorocilor toate cu o gură spun bine împăratului, rogu‐te dar, fie cuvântul tău ca al unuia dintre ei și vorbește bine. 13 Și Mica a zis: Viu este Domnul , ce‐mi va zice Dumnezeul meu aceea voi vorbi. 14 Și a venit la împărat. Și împăratul i‐a zis: Mica, să mergem la luptă împotriva Ramot‐Galaadului sau să ne oprim? Și el a zis: Suiți‐vă și izbândiți. Și vor fi dați în mâinile voastre. 15 Și împăratul i‐a zis; De câte ori să te jur ca să nu‐mi spui decât adevărul în numele Domnului? 16 Și Mica a zis: Am văzut pe tot Israelul împrăștiat pe munți ca oile care n‐au păstor. Și Domnul a zis: Aceștia n‐au domn; să se întoarcă fiecare în pace la casa lui. 17 Și împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: Nu ți‐am spus că nu va proroci bine despre mine, ci rău? 18 Și Mica a zis: Ascultați deci cuvântul Domnului: Am văzut pe Domnul șezând pe scaunul său de domnie și toată oștirea cerurilor stând la dreapta lui și la stânga lui. 19 Și Domnul a zis: Cine va amăgi pe Ahab, împăratul lui Israel, ca să se suie și să cadă în Ramot‐Galaad? Și unul vorbea așa și altul vorbea așa. 20 Și a ieșit un duh și a stătut înaintea Domnului și a zis: Eu îl voi amăgi. Și Domnul i‐a zis: Cu ce? 21 Și el a zis: Voi ieși și voi fi un duh mincinos în gura tuturor prorocilor lui. Și el a zis: Îl vei amăgi și vei și izbuti: ieși și fă așa. 22 Și acum iată Domnul a pus un duh mincinos în gura acestor proroci ai tăi și Domnul a vorbit rău de tine. 23 Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s‐a apropiat și a lovit pe Mica peste obraz și a zis: Pe ce cale a trecut Duhul Domnului de la mine ca să vorbească cu tine? 24 Și Mica a zis: Iată vei vedea în ziua aceea, când vei intra în odaia dinăuntru ca să te ascunzi. 25 Și împăratul lui Israel a zis: Luați pe Mica și duceți‐l înapoi la Amon, mai marele cetății, și la Ioas, fiul împăratului. 26 Și să zice ți: Așa zice împăratul: Puneți pe acesta în închisoare și hrăniți‐l cu pâinea întristării și cu apa întristării, până mă voi întoarce în pace. 27 Si Mica a zis: Dacă în adevăr te vei întoarce în pace, Domnul n‐a vorbit prin mine. Și el a zis: Ascultați, toate popoarele!
Moartea lui Ahab
28 Și împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, s‐au suit la Ramot‐Galaad. 29 Și împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: Eu îmi voi schimba hainele și voi intra în luptă; iar tu îmbracă‐ți hainele tale! Și împăratul lui Israel și‐a schimbat hainele; și au plecat la luptă. 30 Iar împăratul Siriei poruncise mai marilor carelor sale zicând: Nu vă luptați nici cu cel mic nici cu cel mare, ci numai cu împăratul lui Israel. 31 Și a fost așa : cum au văzut mai marii carelor pe Iosafat, au zis: Acesta este împăratul lui Israel! Și l‐au împresurat să se lupte împotriva lui. Și Iosafat a strigat și Domnul l‐a ajutat și Dumnezeu i‐a întors de la el. 32 Și a fost așa : când au văzut mai marii carelor că nu era împăratul lui Israel, s‐au întors de la el. 33 Și un om a tras cu arcul în nevinovăția lui și a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armăturii. Și Ahab a zis celui ce mâna carul său: Întoarce‐ți mâna și scoate‐mă din tabără, căci sunt rănit. 34 Și lupta s‐a făcut tot mai crâncenă în ziua aceea; și împăratul lui Israel a stătut în car împotriva sirienilor până seara și pe la apusul soarelui a murit.
Micaia profețește împotriva lui Ahab
(1 Regi 22:1-28)
1 Când Iehoșafat a ajuns să aibă multă bogăție și glorie, el s-a încuscrit cu Ahab. 2 După mai mulți ani, Iehoșafat s-a dus la Ahab, în Samaria. Ahab a înjunghiat, pentru el și pentru poporul care era cu el, o mulțime de oi și de boi. Apoi l-a instigat să meargă împreună împotriva Ramotului Ghiladului.
3 Ahab, regele lui Israel, l-a întrebat pe Iehoșafat, regele lui Iuda:
‒ Vei merge cu mine împotriva Ramotului Ghiladului?
Iehoșafat i-a zis:
‒ Eu și cu tine vom fi una, iar poporul meu va fi una cu poporul tău. Voi merge cu tine la război.
4 Însă Iehoșafat i-a zis regelui lui Israel:
‒ Întreabă, te rog, mai întâi Cuvântul Domnului.
5 Regele lui Israel i-a convocat pe profeți, aproape patru sute de bărbați, și i-a întrebat:
‒ Să mergem la război împotriva Ramotului Ghiladului sau să renunț?
Ei au răspuns:
‒ Du-te! Dumnezeu îl va da în mâna regelui.
6 Dar Iehoșafat a zis:
‒ Nu mai este aici niciun alt profet al Domnului, ca să-l putem întreba?
7 Regele lui Israel i-a răspuns lui Iehoșafat:
‒ Mai este un bărbat prin care putem să-L întrebăm pe Domnul, dar îl urăsc, pentru că nu profețește nimic bun cu privire la mine, ci tot timpul numai rău: este Micaia, fiul lui Imla.
Iehoșafat a zis:
‒ Să nu vorbească regele așa.
8 Atunci regele lui Israel a chemat un demnitar și a zis:
‒ Cheamă-l repede pe Micaia, fiul lui Imla!
9 Regele lui Israel și Iehoșafat, regele lui Iuda, îmbrăcați în hainele regale, ședeau pe câte un tron în aria de treierat de la intrarea porții Samariei, și toți profeții profețeau înaintea lor. 10 Zedechia, fiul lui Chenaana, își făcuse niște coarne de fier și spunea: „Așa vorbește Domnul: «Cu acestea îi vei străpunge pe aramei până îi vei nimici!»“. 11 Și toți profeții profețeau la fel, zicând: „Du-te la Ramotul Ghiladului și învinge! Domnul îl va da în mâna regelui“.
12 Mesagerul care s-a dus să-l cheme pe Micaia i-a spus acestuia:
‒ Iată, cuvintele profeților aduc regelui un singur mesaj de bine. Să fie și cuvântul tău, te rog, ca al fiecăruia dintre ei și să vorbești de bine!
13 Micaia i-a răspuns:
‒ Viu este Domnul că voi vorbi ceea ce-mi va spune Dumnezeul meu.
14 Când a ajuns la rege, acesta l-a întrebat:
‒ Micaia, să mergem la război împotriva Ramotului Ghiladului sau să renunțăm?
El i-a răspuns:
‒ Duceți-vă și învingeți! Vor fi dați în mâinile voastre.
15 Regele i-a zis:
‒ De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?
16 Atunci el a zis:
‒ Am văzut tot Israelul risipit pe munți, ca niște oi care n-au păstor, iar Domnul a zis: „Acestea nu au stăpân. Să se întoarcă fiecare în pace acasă“.
17 Regele lui Israel i-a zis lui Iehoșafat:
‒ Nu ți-am spus că nu profețește nimic bun cu privire la mine, ci numai de rău?
18 Micaia a zis:
‒ Ascultați Cuvântul Domnului! L-am văzut pe Domnul șezând pe tronul Său și am văzut toată armata cerurilor stând în picioare la dreapta și la stânga Lui. 19 Și Domnul a întrebat:
‒ Cine-l va amăgi pe Ahab, regele lui Israel, ca să meargă în Ramotul Ghiladului și să piară acolo?
Unul a răspuns într-un fel, altul a răspuns în alt fel. 20 Apoi a venit un duh, s-a înfățișat înaintea Domnului și I-a zis:
‒ Eu îl voi amăgi.
‒ Cum? l-a întrebat Domnul.
21 ‒ Voi ieși, a răspuns el, și voi fi un duh de minciună în gura tuturor profeților lui.
Și Domnul i-a zis:
‒ Îl vei amăgi și vei reuși! Du-te și fă așa!
22 Și acum, iată, Domnul a pus un duh de minciună în gura acestor profeți ai tăi. Domnul a rostit nenorocirea împotriva ta.
23 Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s-a apropiat, l-a lovit pe Micaia peste obraz și i-a zis:
‒ Pe unde a ieșit Duhul Domnului de la mine ca să-ți vorbească?
24 Micaia a răspuns:
‒ Iată, vei vedea în ziua în care vei fugi dintr-o cameră în alta ca să te ascunzi!
25 După aceea, regele lui Israel a zis:
‒ Luați-l pe Micaia, duceți-l înapoi la Amon, conducătorul cetății, și la Ioaș, fiul regelui, 26 și spuneți-le: „Așa vorbește regele: «Aruncați-l pe acest om în închisoare și hrăniți-l cu pâinea întristării și cu apa întristării până mă voi întoarce în pace!»“.
27 Dar Micaia a zis:
‒ Dacă te vei întoarce în pace, înseamnă că nu Domnul a vorbit prin mine!
Apoi a zis:
‒ Să auziți, toate popoarele!
Moartea lui Ahab
(1 Regi 22:29-35)
28 Regele lui Israel împreună cu Iehoșafat, regele lui Iuda, au pornit spre Ramotul Ghiladului. 29 Regele lui Israel i-a zis lui Iehoșafat: „Eu mă voi deghiza și voi intra în luptă îmbrăcat astfel. Tu, însă, îmbracă-te cu hainele tale regale!“. Regele lui Israel s-a deghizat, și au intrat cu toții în luptă.
30 Regele Aramului le poruncise căpeteniilor carelor sale, zicând: „Să nu vă luptați nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu regele lui Israel!“. 31 Când căpeteniile carelor l-au văzut pe Iehoșafat, și-au zis: „Acesta este regele lui Israel!“. Și s-au întors spre el ca să-l atace, dar Iehoșafat a strigat după ajutor și Domnul l-a ajutat. Dumnezeu i-a abătut de la el. 32 Căpeteniile carelor, văzând că nu este el regele lui Israel, s-au întors de la el. 33 După aceea, un arcaș a tras cu arcul la întâmplare și l-a lovit pe regele lui Israel între armură și zale. Regele i-a poruncit celui care mâna carul: „Întoarce-ți mâna și scoate-mă de pe câmpul de luptă, pentru că am fost rănit!“. 34 Lupta s-a întețit în ziua aceea. Regele lui Israel a rămas în picioare în car, împotriva arameilor, până seara, dar la apusul soarelui a murit.