Domnia lui Ozia
1 Și tot poporul lui Iuda a luat pe Ozia , care era de șaisprezece ani și l‐a făcut împărat în locul tatălui său Amația. 2 El a zidit Elotul și l‐a adus înapoi lui Iuda după ce a adormit împăratul cu părinții săi. 3 Ozia era de șaisprezece ani când a început să domnească și a domnit cincizeci și doi de ani în Ierusalim; și numele mamei lui era Iecolia din Ierusalim. 4 Și el a făcut ce este drept în ochii Domnului, după toate cele ce făcuse Amația, tatăl său. 5 Și a căutat pe Dumnezeu, în zilele lui Zaharia, care avea pricepere în vedeniile lui Dumnezeu: și în zilele cât a căutat pe Domnul, Dumnezeu l‐a făcut să propășească. 6 Și a ieșit și s‐a luptat cu filistenii și a sfărâmat zidul Gatului și zidul Iabnei și zidul Asdodului și a zidit cetăți în Asdod și între filisteni. 7 Și Dumnezeu l‐a ajutat împotriva filistenilor și împotriva arabilor care locuiau în Gur‐Baal și împotriva maoniților. 8 Și amoniții au dat lui Ozia daruri: și numele lui s‐a răspândit până la intrarea Egiptului, căci se întărise foarte mult. 9 Și Ozia a zidit turnuri în Ierusalim, în poarta unghiului și în poarta văii și în unghiu și le‐a întărit. 10 Și a zidit turnuri în pustie și a săpat multe fântâni, căci avea turme mari atât în șes cât și în podiș, și plugari și vieri pe munți și în Carmel; căci iubea plugăria. 11 Și Ozia avea o oaste de luptători, care ieșeau la război în cete, după numărul numărătorii lor prin mâna lui Ieiel, cărturarul, și prin Maaseia, căpitenia, sub mâna lui Hanania, unul din mai marii împăratului. 12 Tot numărul capilor părintești ai bărbaților viteji era două mii șase sute. 13 Și sub mâna lor era tăria unei oștiri de trei sute șapte mii cinci sute, care făceau război cu mare putere ca să ajute pe împărat împotriva vrăjmașului. 14 Și Ozia a pregătit pentru ei, pentru toată oastea, scuturi și lănci și coifuri și platoșe și arcuri și pietre de praștie. 15 Și a făcut în Ierusalim mașini, iscodite de oameni iscusiți, care să fie pe turnurile și turnurile de la colțuri ca să arunce săgeți și pietre mari. Și numele lui s‐a răspândit departe, căci a fost ajutat minunat până s‐a întărit.
Semeția lui Ozia
16 Dar după ce s‐a întărit, i s‐a înălțat inima până la stricăciune, și a păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului său, căci a mers în templul Domnului ca să ardă tămâie pe altarul tămâiei. 17 Și Azaria , preotul, a intrat după el și cu el optzeci de bărbați viteji, preoți ai Domnului. 18 Și s‐au împotrivit lui Ozia, împăratul, și i‐au zis: Nu este pentru tine, Ozia, să arzi tămâie înaintea Domnului, ci pentru preoți , fiii lui Aaron, care sunt sfințiți să ardă tămâie. Ieși din locașul sfințit, căci ai păcătuit și nu va fi spre cinstea ta de la Domnul Dumnezeu. 19 Și Ozia s‐a mâniat. Și în mâna lui era tămâietoarea ca să ardă tămâie. Și pe când se mânia pe preoți a răsărit pe fruntea lui lepra înaintea ochilor preoților, în casa Domnului, lângă altarul tămâiei. 20 Și Azaria, marele preot, și toți preoții s‐au uitat la el, și iată era lepros pe fruntea lui, și l‐au aruncat repede de acolo și chiar el s‐a grăbit să iasă, fiindcă Domnul îl lovise. 21 Și Ozia , împăratul, a fost lepros până în ziua morții sale și a locuit lepros într‐o casă deosebită , căci a fost îndepărtat din casa Domnului. Și Iotam, fiul său, era peste casa împăratului și judeca poporulțării. 22 Și celelalte fapte ale lui Ozia, cele dintăi și cele de pe urmă, le‐a scris Isaia , fiul lui Amoț, prorocul. 23 Și Ozia a adormit cu părinții săi; și l‐au înmormântat cu părinții săi pe ogorul de înmormântare al împăraților, căci au zis: Este lepros. Și Iotam, fiul său, a domnit în locul său.
Domnia lui Uzia peste Iuda
(2 Regi 14:21-222 15:1-7)1 Tot poporul lui Iuda l-a luat pe Uzia, care era în vârstă de șaisprezece ani, și l-a numit rege în locul tatălui său Amația. 2 Uzia a reconstruit Elatul și l-a readus sub stăpânirea lui Iuda, după ce regele Amația a adormit alături de strămoșii săi.
3 Uzia era în vârstă de șaisprezece ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de cincizeci și doi de ani. Mama lui se numea Iecolia și era din Ierusalim. 4 El a făcut ce este drept înaintea ochilor Domnului, tot așa cum făcuse tatăl său Amația. 5 El L-a căutat pe Dumnezeu în timpul vieții lui Zaharia, cel care înțelegea vedeniile primite de la Dumnezeu. Cât timp l-a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să reușească în toate .
6 El a pornit războiul împotriva filistenilor și a dărâmat zidurile Gatului, zidurile Iabneului și zidurile Așdodului. Apoi a construit cetăți lângă Așdod și printre filisteni. 7 Dumnezeu l-a ajutat împotriva filistenilor, împotriva arabilor care locuiau la Gur-Baal și împotriva meuniților. 8 Amoniții i-au plătit tribut lui Uzia. I s-a dus faima până la granița cu Egiptul, pentru că ajunsese foarte puternic. 9 Uzia a construit turnuri în Ierusalim, la Poarta Unghiului, la Poarta Văii și la contrafortul din unghiul zidului și le-a întărit. 10 A construit turnuri în deșert și a săpat multe fântâni, căci avea vite numeroase în zona deluroasă și în podiș. El avea și plugari și vieri în munți și în livezi, căci îi plăcea să lucreze pământul.
11 Uzia avea o armată care participa în războaie și care ieșea la luptă pe divizii, potrivit cu numărătoarea făcută de scribul Ieiel și de supraveghetorul Maaseia, sub îndrumarea lui Hanania, una dintre căpeteniile regelui. 12 Numărul total al căpeteniilor de familii ale războinicilor viteji era de două mii șase sute. 13 Sub comanda lor era o armată de trei sute șapte mii cinci sute de bărbați pregătiți de luptă și bine înarmați, ca să-l ajute pe rege împotriva dușmanului. 14 Uzia a dotat toată armata cu scuturi, lănci, coifuri, armuri, arcuri și praștii. 15 A făcut la Ierusalim niște mașinării inventate de un meșter, care aveau să fie așezate pe turnuri și pe colțurile zidurilor ca să arunce săgeți și pietre mari. Lui Uzia i s-a dus faima până departe, căci a fost ajutat într-un mod minunat, până a ajuns puternic.
16 Dar când a ajuns puternic, i s-a mândrit inima, spre pierzarea lui. El I-a fost necredincios Domnului, Dumnezeul lui, și a intrat în Templul Domnului ca să ardă tămâie pe altarul tămâierii. 17 Preotul Azaria a intrat după el, însoțit fiind de optzeci de bărbați curajoși, dintre preoții Domnului. 18 Ei au stat împotriva regelui Uzia, zicându-i: „Uzia, nu-ți este îngăduit să aduci tămâie Domnului! Doar preoții, urmașii lui Aaron, au fost sfințiți ca să aducă tămâie! Ieși din Sfântul Lăcaș! Pentru că ai fost necredincios, nu vei mai avea parte de cinste din partea Domnului Dumnezeu!“.
19 Uzia, care avea deja în mână cădelnița pentru tămâiere, s-a înfuriat. Imediat ce s-a înfuriat pe preoți, i-a apărut lepră pe frunte, în prezența preoților, în Casa Domnului, lângă altarul tămâierii. 20 Când preotul conducător Azaria și toți ceilalți preoți s-au întors spre el, iată că acesta avea lepră pe frunte. Atunci l-au scos în grabă de acolo. Și el însuși s-a grăbit să iasă, căci îl lovise Domnul. 21 Regele Uzia a rămas lepros până în ziua morții lui. Pentru că era lepros, el a fost îndepărtat de la Casa Domnului și a locuit într-o casă izolată. Cel care supraveghea palatul regelui și judeca poporul țării era Iotam, fiul său.
22 Celelalte fapte ale lui Uzia, cele dintâi și cele de pe urmă, au fost scrise de profetul Isaia, fiul lui Amoț. 23 Uzia a adormit alături de strămoșii săi și a fost înmormântat, alături de strămoșii săi, pe terenul de înmormântare care aparținea regilor, deoarece spuneau: „A fost lepros“. Și în locul lui a domnit fiul său Iotam.