Rugăciunea lui Ezechia
1 Și a fost așa : când a auzit împăratul Ezechia , și‐a sfâșiat hainele și s‐a acoperit eu sac și a intrat în casa Domnului. 2 Și a trimis pe Eliachim care era peste casă și pe Șebna, scriitorul, și pe bătrânii preoților, acoperiți cu saci, la Isaia, prorocul , fiul lui Amoț. 3 Și i‐au zis: Așa zice Ezechia: Ziua aceasta este o zi de strâmtorare, de certare și de ocară; căci pruncii au ajuns până la naștere și nu este putere ca să nască. 4 Poate va auzi Domnul Dumnezeul tău toate cuvintele lui Rabșache, pe care l‐a trimis împăratul Asiriei, domnul său, să ocărască pe Dumnezeul cel viu și va certa cuvintele pe care le‐a auzit Domnul Dumnezeul tău. Înalță deci o rugăciune pentru rămășița care a rămas. 5 Și slujitorii împăratului Ezechia au venit la Isaia. 6 Și Isaia le‐a zis: Așa veți zice domnului vostru: Așa zice Domnul: Nu te teme de cuvintele pe care le‐ai auzit, cu care m‐au hulit slujitorii împăratului Asiriei. 7 Iată voi pune un duh în el și va auzi o știre și se va întoarce în țara sa și‐l voi face să cadă de sabie în țara sa. 8 Și Rabșache s‐a întors și a aflat pe împăratul Asiriei luptându‐se împotriva Libnei, căci auzise că plecase din Lachis. 9 Și a auzit zicându‐se despre Tirhaca, împăratul Etiopiei: Iată a ieșit să se lupte cu tine! și a trimis iarăși soli la Ezechia zicând: 10 Așa veți spune lui Ezechia, împăratul lui Iuda, zicând: Dumnezeul tău, în care te încrezi, să nu te înșele, zicând: Ierusalimul nu va fi dat în mâna împăratului Asiriei. 11 Iată ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor pe care le‐au nimicit cu desăvârșire și oare tu vei fi scăpat? 12 Oare i‐au scăpat dumnezeii neamurilor pe care le‐au nimicit părinții mei: Gozanul și Haranul și Rețeful și pe copiii Edenului care erau în Telasar? 13 Unde e împăratul Hamatului și împăratul Arpadului și împăratul cetății Sefarvaimului, al Henei și al Ivei? 14 Și Ezechia a luat epistola din mâna solilor și a citit‐o; și Ezechia s‐a suit în casa Domnului și a întins‐o înaintea Domnului. 15 Și Ezechia s‐a rugat înaintea Domnului și a zis: Doamne Dumnezeul lui Israel, care șezi între heruvimi, tu singur ești Dumnezeu al tuturor împăraților pământului; tu ai făcut cerurile și pământul: 16 Pleacă‐ți urechea, Doamne, și ascultă: deschide‐ți , Doamne, ochii și vezi și auzi cuvintele lui Sanherib cu care a trimis să ocărască pe Dumnezeul cel viu. 17 Cu adevărat, Doamne, împărații Asiriei au pustiit neamurile și țările lor 18 și au aruncat pe dumnezeii lor în foc pentru că nu erau dumnezei ci lucrarea mâinilor oamenilor, lemne și piatră: pentru aceasta i‐au pierdut. 19 Și acum, Doamne Dumnezeul nostru, mântuiește‐ne, rogu‐te, din mâna lui ca să cunoască toate împărățiile pământului că tu, Doamne, ești Dumnezeu, tu singur. 20 Și Isaia, fiul lui Amoț, a trimis la Ezechia, zicând: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Ce te‐ai rugat mie cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei, am auzit 21 Acesta este cuvântul pe care l‐a vorbit Domnul împotriva lui: Fecioara, fiica Sionului, te disprețuiește și râde de tine; fiica Ierusalimului clatină din cap după tine. 22 Pe cine ai ocărît și ai hulit tu? Și împotriva cui ți‐ai înălțat tu glasul și ți‐ai ridicat ochii sus? Împotriva Sfântului lui Israel! 23 Prin solii tăi ai ocărît pe Domnul și ai zis: M‐am suit cu mulțimea carelor mele pe înălțimea muntelui, pe coastele Libanului și voi tăia cedrii săi cei înalți, pinii săi cei aleși; și voi intra până la locuințele sale cele mai îndepărtate, în pădurea câmpului său roditor. 24 Am săpat și am băut ape străine, și am secat cu talpa picioarelor mele toate râurile Egiptului. 25 N‐ai auzit că de demult am făcut‐o, din zile vechi am întocmit‐o? Acum am împlinit‐o, ca tu să fii cel ce preface cetățile întărite în grămezi de dărâmături. 26 Și locuitorii lor au slăbit și s‐au înspăimântat și s‐au rușinat; au fost ca iarba câmpului, ca verdeața, ca iarba de pe acoperișuri și ca grâul pârlit înainte de înspicare. 27 Dar cunosc șederea ta și ieșirea ta și intrarea ta și înfuriarea ta împotriva mea. 28 Fiindcă înfuriarea ta împotriva mea și mândria ta au ajuns la urechile mele, de aceea îți voi pune veriga mea în nări și zăbalele mele în buze și te voi întoarce pe calea pe care ai venit. 29 Și acesta îți va fi semnul: anul acesta veți mânca orice crește singur de la sine și al doilea an orice va răsări din acestea și al treilea an să semănați, să secerați și să sădiți vii și să mâncați rodul lor. 30 Și cei scăpați ai casei lui Iuda, care rămân , iarăși vor prinde rădăcină dedesubt și vor da rod deasupra. 31 Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță și din muntele Sion cei ce vor scăpa. Râvna Domnului va face aceasta. 32 Pentru aceasta așa zice Domnul despre împăratul Asiriei: Nu va intra în cetatea aceasta nici nu va săgeta în ea o săgeată; nici nu va veni înaintea ei cu scutul nici nu va ridica șanț împotriva ei. 33 Se va întoarce pe calea pe care a venit și nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul. 34 Și voi apăra cetatea aceasta ca s‐o mântuiesc, pentru mine și pentru robul meu David. 35 Și a fost așa : în noaptea aceea îngerul Domnului a ieșit și a ucis în tabăra Asirienilor o sută optzeci și cinci de mii. Și când s‐au sculat dimineața, iată toți erau trupuri moarte. 36 Și Sanherib, împăratul Asiriei, a plecat și s‐a dus și s‐a întors și a locuit în Ninive . 37 Și a fost așa : pe când se închina în casa lui Nisroc, dumnezeul său. Adramelec și Șarețer, fiii săi , l‐au lovit cu sabia și au fugit în țara Ararat. Și în locul său a domnit Esar‐Hadon , fiul său.
Ezechia îl consultă pe Isaia
(Is. 37:1-20)1 Când regele Ezechia a auzit lucrul acesta, și-a sfâșiat hainele, s-a acoperit cu o pânză de sac și s-a dus la Casa Domnului. 2 I-a trimis la profetul Isaia, fiul lui Amoț, pe Eliachim, cel ce răspundea de palat, pe scribul Șebna și pe cei bătrâni dintre preoți, fiecare dintre ei acoperit cu o pânză de sac.
3 Ei i-au zis:
‒ Așa vorbește Ezechia: „Aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă și de rușine, căci copiii sunt gata să iasă din pântec, dar nu mai este nicio putere pentru a le da naștere. 4 Poate că Domnul, Dumnezeul tău, a auzit toate cuvintele lui Rab-Șache, care a fost trimis de stăpânul său, împăratul Asiriei, pentru a-L batjocori pe Dumnezeul cel Viu și poate că Domnul, Dumnezeul tău, îl va mustra pentru cuvintele pe care le-a auzit. De aceea, înalță o rugăciune pentru cei care au mai rămas!“.
5 Când slujitorii regelui Ezechia au venit la Isaia, 6 acesta le-a zis:
‒ Să-i spuneți astfel stăpânului vostru: „Așa vorbește Domnul: «Să nu te temi din cauza cuvintelor pe care le-ai auzit și cu care slujitorii împăratului Asiriei M-au blasfemiat. 7 Iată, voi pune în el un duh și, astfel, la auzirea unui zvon, se va întoarce în țara lui. Și-l voi face să cadă ucis de sabie în țara lui»“.
8 Când Rab-Șache a auzit că împăratul Asiriei plecase din Lachiș, s-a întors și l-a găsit pe acesta luptând împotriva Libnei.
9 După aceea, împăratul Asiriei a auzit că Tirhaka, regele din Cuș, a ieșit să lupte împotriva lui, a trimis din nou mesageri la Ezechia, zicând: 10 „Așa să-i vorbiți lui Ezechia, regele lui Iuda: «Nu-L lăsa pe Dumnezeul tău, în Care te încrezi, să te amăgească, zicând: ‘Ierusalimul nu va fi dat în mâna împăratului Asiriei’. 11 Iată, ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor cucerite, dându-le spre nimicire. Vei scăpa tu oare? 12 Și-au salvat, oare, dumnezeii națiunile pe care părinții mei le-au distrus: pe Gozan, pe Haran, pe Rețef și pe fiii lui Eden, care erau în Tel-Asar? 13 Unde este regele Hamatului, regele Arpadului și regele cetății Sefarvaim, al Henei sau al Ivei?»“.
Rugăciunea lui Ezechia
14 Ezechia a luat scrisoarea din mâna mesagerilor și a citit-o. Apoi s-a dus la Casa Domnului și a întins scrisoarea înaintea Domnului. 15 Ezechia s-a rugat Domnului și a zis: „O, Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu, Care tronezi deasupra heruvimilor! Tu ești singurul Dumnezeu al tuturor regatelor pământului! Tu ai făcut cerurile și pământul! 16 Doamne, apleacă-Ți urechea și ascultă! Doamne, deschide-Ți ochii și privește! Auzi cuvintele pe care Sanherib le-a trimis ca să-L batjocorească pe Dumnezeul cel Viu!
17 Doamne, este adevărat că împărații Asiriei au pustiit națiunile și teritoriile lor 18 și că le-au aruncat dumnezeii în foc, însă ei i-au distrus pentru că nu erau Dumnezeu, ci lucrări făcute de mâna omului; erau doar lemn și piatră. 19 Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, Te rugăm, salvează-ne din mâna lui, ca să știe toate regatele pământului că doar Tu, Doamne, ești Dumnezeu!“.
Profeția lui Isaia împotriva lui Sanherib
(Is. 37:21-35)20 Atunci Isaia, fiul lui Amoț, a trimis la Ezechia să i se spună: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Am auzit când te-ai rugat Mie cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei. 21 Iată care este cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva acestuia:
Fecioara, fiica Sionului,
te disprețuiește și își bate joc de tine.
Fiica Ierusalimului
dă din cap în timp ce fugi.
22 Pe Cine ai batjocorit și ai blasfemiat tu?
Împotriva Cui ți-ai ridicat glasul?
Împotriva Cui ți-ai înălțat mândru privirea?
Împotriva Sfântului lui Israel!
23 Prin mesagerii tăi L-ai batjocorit pe Stăpânul
și ai zis:
‘Cu mulțimea carelor mele
am urcat înălțimile munților
până la cele mai înalte piscuri ale Libanului!
I-am tăiat cei mai înalți cedri
și cei mai aleși chiparoși.
Am ajuns în cele mai îndepărtate locuri
și la pădurea cea mai deasă.
24 Am săpat fântâni
și am băut apă în teritorii străine,
și cu tălpile picioarelor mele
am secat toate pârâurile Egiptului’.
25 N-ai auzit?
Eu am pregătit lucrul acesta demult;
din zile străvechi l-am plănuit.
Acum însă l-am adus să se împlinească,
astfel încât tu să transformi cetățile fortificate
în mormane de dărâmături.
26 Locuitorii lor sunt neputincioși,
sunt înspăimântați și făcuți de rușine.
Au ajuns ca iarba de pe câmp
și ca verdeața fragedă,
ca iarba de pe acoperișuri,
care se usucă înainte să crească.
27 Dar Eu știu unde stai,
când ieși și când intri
și cât ești de furios pe Mine.
28 Pentru că te-ai mâniat pe Mine
și pentru că aroganța ta a ajuns la urechile Mele,
voi pune cârligul Meu în nasul tău
și zăbala Mea în gura ta
și te voi întoarce
pe drumul pe care ai venit.
29 Acesta va fi semnul pentru tine, Ezechia :
anul acesta o să mâncați ce va crește de la sine,
iar în al doilea an – ce va răsări din ce a rămas.
Dar în al treilea an veți semăna și veți secera,
veți planta vii și le veți mânca roadele.
30 Supraviețuitorii Casei lui Iuda, cei rămași,
vor prinde iarăși rădăcini dedesubt
și vor da rod deasupra.
31 Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță
și din muntele Sion o ceată de supraviețuitori.
Zelul Domnului Oștirilor va face lucrul acesta».
32 De aceea, așa vorbește Domnul cu privire la împăratul Asiriei:
«Nu va intra în cetatea aceasta
și nu va trage nicio săgeată acolo;
nu va veni în fața ei cu vreun scut
și nu va ridica împotriva ei nicio rampă de asalt.
33 Pe drumul pe care a venit, pe acela se va întoarce
și nu va intra în cetatea aceasta,
zice Domnul.
34 Eu voi apăra cetatea aceasta, ca s-o eliberez,
de dragul Meu și de dragul lui David, slujitorul Meu»“.
(2 Cron. 32:21Is. 37:36-38)
35 În noaptea aceea, îngerul Domnului a ieșit și a omorât în tabăra Asiriei o sută optzeci și cinci de mii de oameni . Când ceilalți s-au sculat dimineață, iată că toți erau niște trupuri moarte. 36 Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, și-a ridicat tabăra și a plecat. El s-a întors la Ninive și a locuit acolo. 37 În timp ce se închina în templul zeului său Nisrok, fiii săi, Adra-Melek și Sarețer, l-au ucis cu sabia și au fugit în țara Ararat. Și în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon.