Înălțarea lui Ilie la ceruri
1 Și a fost așa : când a voit Domnul să ridice pe Ilie la ceruri într‐un vârtej de vânt, Ilie a mers cu Elisei de la Ghilgal. 2 Și Ilie a zis lui Elisei: Șezi aici , te rog, căci Domnul m‐a trimis la Betel. Și Elisei a zis: Viu este Domnul și viu este sufletul tău de te voi lăsa. Și s‐au pogorât la Betel. 3 Și fiii prorocilor care erau în Betel au ieșit la Elisei și i‐au zis: Știi că Domnul astăzi va răpi pe domnul tău deasupra capului tău? Și el a zis: Da, știu, tăceți. 4 Și Ilie i‐a zis: Elisei, șezi aici, te rog, căci Domnul m‐a trimis la Ierihon. Și el a zis: Viu este Domnul și viu este sufletul tău de te voi lăsa. Și au venit la Ierihon. 5 Și fiii prorocilor care erau în Ierihon s‐au apropiat de Elisei și i‐au zis: Știi că Domnul astăzi va răpi pe domnul tău deasupra capului tău? Și el a zis: Da, știu: tăceți. 6 Și Ilie i‐a zis: Șezi aici, te rog, căci Domnul m‐a trimis la Iordan. Și el a zis: Viu este Domnul și viu este sufletul tău de te voi lăsa. 7 Și au mers amândoi. Și cincizeci de bărbați din fiii prorocilor au mers și au stătut în față departe și ei amândoi au stătut lângă Iordan. 8 Și Ilie și‐a luat mantaua și a îndoit‐o și a lovit apele și s‐au despărțit într‐o parte și într‐alta și au trecut amândoi pe uscat. 9 Și a fost așa : după ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: Cere ce să‐ți fac mai înainte de a fi răpit de la tine. Și Elisei a zis: Să fie, te rog, o îndoită parte a duhului tău peste mine. 10 Și el a zis: Greu lucru ai cerut: dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, așa îți va fi; iar de nu, nu va fi. 11 Și a fost așa : pe când încă mergeau ei și vorbeau, iată un car de foc și cai de foc și i‐au despărțit pe amândoi și Ilie s‐a suit la ceruri într‐un vârtej de vânt. 12 Și Elisei l‐a văzut și a strigat: Tatăl meu, tatăl meu, carul lui Israel și călăreții lui! Și nu l‐a mai văzut. Și și‐a apucat hainele și le‐a sfâșiat în două bucăți. 13 Și a ridicat mantaua lui Ilie care căzuse de peste el și s‐a întors și a stătut pe țărmul Iordanului. 14 Și a luat mantaua lui Ilie care căzuse de peste el și a lovit apele și a zis: Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie? Și a lovit și el apele și s‐au despărțit într‐o parte și într‐alta. Și Elisei a trecut. 15 Și fiii prorocilor care erau în fața Ierihonului l‐au văzut și au zis: Duhul lui Ilie se odihnește peste Elisei. Și au venit spre întâmpinarea lui și s‐au plecat până la pământ înaintea lui. 16 Și i‐au zis: Iată acum cu slujitorii tăi sunt cincizeci de bărbați viteji; te rog, să meargă ei și să caute pe domnul tău; poate Duhul Domnului l‐a ridicat și l‐a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale. Și el a zis: Nu trimiteți. 17 Și l‐au silit până s‐a rușinat și a zis: Trimiteți. Au trimis deci cincizeci de bărbați și l‐au căutat trei zile dar nu l‐au aflat. 18 Și s‐au întors la el (el stătea acum în Ierihon) și le‐a zis: Oare nu v‐am spus: Să nu mergeți?
Vindecarea apelor de la Ierihon
19 Și bărbații cetății au zis lui Elisei: Iată, te rugăm, așezarea cetății este bună, cum vede domnul meu, dar apele sunt rele și pământul sterp. 20 Și el a zis: Aduceți‐mi un vas nou și puneți sare în el. Și i‐au adus. 21 Și a ieșit la izvorul apelor și a aruncat sarea acolo și a zis: Așa zice Domnul: Am vindecat apele acestea; nu va mai fi din ele nici moarte nici stărpiciune. 22 Și apele s‐au vindecat până în ziua de astăzi, după cuvântul lui Elisei pe care‐l vorbise.
Pedepsirea copiilor
23 Și de acolo s‐a suit la Betel. Și pe când se suia pe drum, au ieșit din cetate niște băieți mici și râdeau de el și ziceau: Suie‐te, pleșuvule! Suie‐te, pleșuvule! 24 Și el s‐a întors și s‐a uitat la ei și i‐a blestemat în numele Domnului. Și doi urși au ieșit din pădure și au sfășiat din ei patruzeci și doi de băieți. 25 Și de acolo s‐a dus la muntele Carmel și de acolo s‐a întors la Samaria.
Înălțarea lui Ilie la cer
1 Când a vrut Domnul să-l ridice pe Ilie la ceruri într-un vârtej de vânt, Ilie și Elisei ieșeau împreună din Ghilgal.
2 Ilie i-a zis lui Elisei:
‒ Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite până la Betel.
Elisei a răspuns:
‒ Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.
Astfel, ei au plecat împreună spre Betel.
3 Fiii profeților, care erau la Betel, l-au întâmpinat pe Elisei și i-au zis:
‒ Știi că Domnul îl va răpi astăzi pe stăpânul tău de lângă tine?
El a răspuns:
‒ Da, știu, dar tăceți!
4 Apoi Ilie i-a zis lui Elisei:
‒ Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite la Ierihon.
El a răspuns:
‒ Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.
Astfel, ei au plecat împreună spre Ierihon.
5 Fiii profeților care erau la Ierihon l-au întâmpinat pe Elisei și i-au zis:
‒ Știi că Domnul îl va răpi astăzi pe stăpânul tău de lângă tine?
El a răspuns:
‒ Da , știu, dar tăceți!
6 Apoi Ilie i-a zis:
‒ Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite la Iordan.
Elisei i-a răspuns:
‒ Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.
Astfel, ei au plecat împreună. 7 Cincizeci de bărbați dintre profeți au venit și s-au oprit la o anumită distanță înaintea lor. Amândoi stăteau pe malul Iordanului. 8 Atunci Ilie și-a luat mantaua, a făcut-o sul și a lovit cu ea apele, iar apele s-au despărțit într-o parte și într-alta și au trecut amândoi pe uscat.
9 După ce au trecut, Ilie i-a zis lui Elisei:
‒ Spune-mi ce pot să fac pentru tine înainte de a fi luat de la tine.
Elisei i-a zis:
‒ Te rog, aș vrea să vină asupra mea o dublă măsură din duhul tău.
10 Ilie i-a răspuns:
‒ Ai cerut un lucru greu, dar dacă mă vei vedea când voi fi luat de lângă tine, așa ți se va întâmpla; dacă nu, nu ți se va întâmpla așa.
11 Și în timp ce mergeau și vorbeau unul cu altul, iată că un car de foc și niște cai de foc i-au despărțit pe unul de celălalt și Ilie s-a înălțat la ceruri într-un vârtej de vânt. 12 Elisei privea și striga: „Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israel și călăreții lui!“. După ce nu l-a mai văzut, Elisei și-a luat hainele și le-a rupt în două.
13 Apoi a ridicat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, s-a întors și a stat pe malul Iordanului. 14 După ce a luat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, a lovit cu ea apele și a zis: „Unde este Domnul, Dumnezeul lui Ilie?“. Și, imediat, după ce a lovit apele, ele s-au despărțit într-o parte și într-alta și Elisei a trecut dincolo . 15 Când au văzut lucrul acesta , fiii profeților care erau în fața Ierihonului au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei!“. Ei au venit să-l întâlnească și s-au plecat până la pământ înaintea lui.
16 Ei i-au zis:
‒ Iată că între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni curajoși. Îngăduie-le, te rugăm, să-l caute pe stăpânul tău. Poate că Duhul Domnului l-a dus și l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.
El le-a răspuns:
‒ Să nu-i trimiteți.
17 Însă ei au insistat până când acesta, stânjenit, a zis:
‒ Trimiteți-i!
I-au trimis deci pe cei cincizeci de oameni care l-au căutat timp de trei zile fără să-l găsească.
18 Când s-au întors la Elisei, acesta era în Ierihon.
El le-a zis:
‒ Nu v-am spus să nu vă duceți?
Vindecarea apelor de la Ierihon
19 După aceea, bărbații din cetate i-au zis lui Elisei:
‒ Domnul meu, după cum vezi, așezarea cetății este bună, dar iată că apele sunt rele și pământul este neroditor.
El le-a zis:
20 ‒ Aduceți-mi un vas nou și puneți sare în el.
Și ei i-au adus. 21 Apoi Elisei s-a dus la izvorul apelor, a aruncat în el sare și a zis: „Așa vorbește Domnul: «Vindec aceste ape și niciodată nu vor mai cauza moartea, nici nu vor mai face pământul neroditor!»“. 22 Și apele au rămas vindecate până în ziua aceasta, potrivit cuvântului rostit de Elisei.
Pedepsirea tinerilor batjocoritori
23 De acolo, Elisei s-a dus la Betel. În timp ce mergea pe drum, niște băiețași au ieșit din cetate și și-au bătut joc de el, strigându-i: „Suie-te, pleșuvule! Suie-te, pleșuvule!“. 24 El s-a uitat în spate, i-a văzut și i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieșit din pădure două ursoaice și au sfâșiat patruzeci și doi dintre acești copii. 25 De acolo, Elisei s-a dus la muntele Carmel, iar după aceea s-a întors în Samaria.