Elisei face ca să plutească un fier
1 Și fiii prorocilor au zis lui Elisei: Iată acum locul în care locuim înaintea ta este prea strâmt pentru noi. 2 Să mergem, te rog, la Iordan și să luăm de acolo fiecare câte o grindă și să ne facem acolo un loc unde să locuim. 3 Și el a zis: Duceți‐vă. Și unul a zis: Primește, rogu‐te, să mergi cu slujitorii tăi. Și el a zis: Voi merge. 4 Și a mers cu ei. Și au venit la Iordan și au tăiat copacii. 5 Și a fost așa : pe când tăia unul o grindă, a căzut fierul în apă și a strigat și a zis: Vai, domnul meu, și era împrumutat. 6 Și omul lui Dumnezeu a zis: Unde a căzut? Și i‐a arătat locul. Și a tăiat un lemn și l‐a aruncat acolo și a făcut fierul să plutească. 7 Și a zis: Ridică‐l la tine. Și și‐a întins mâna și l‐a luat.
Orbirea sirienilor
8 Și împăratul Siriei făcea război împotriva lui Israel și s‐a sfătuit cu slujitorii săi zicând: În cutare și în cutare loc va fi tabăra mea. 9 Și omul lui Dumnezeu a trimis la împăratul lui Israel zicând: Păzește‐te să nu treci prin locul acela, căci sirienii s‐au coborât acolo. 10 Și împăratul lui Israel a trimis la locul pe care‐i spusese omul lui Dumnezeu și‐l înștiințase și a stat păzit acolo nu odată, nici de două ori. 11 Și inima împăratului Siriei s‐a tulburat de lucrul acesta și a chemat pe slujitorii săi și le‐a zis: Nu‐mi veți arăta oare cine din noi este pentru împăratul lui Israel? 12 Și unul din slujitorii lui a zis: Nu, domnul meu, împărate: ci Elisei, prorocul, care este în Israel, spune împăratului lui Israel cuvintele pe care le vorbești tu în odaia ta de dormit. 13 Și el a zis: Mergeți și vedeți unde este și voi trimite să‐l prind. Și i s‐a spus zicând: Iată este în Dotan. 14 Și a trimis acolo cai și care și oaste mare și au venit noaptea și au înconjurat cetatea. 15 Și slujitorul omului lui Dumnezeu s‐a sculat de dimineață și a ieșit și iată o oaste înconjurase cetatea cu cai și cu care. Și slujitorul său i‐a zis: Vai, domnul meu, ce vom face? 16 Și el a zis: Nu te teme, căci mai mulți sunt cei ce sunt cu noi decât cei ce sunt cu ei. 17 Și Elisei s‐a rugat și a zis: Doamne, deschide‐i, te rog, ochii să vadă. Și Domnul a deschis ochii tânărului și a văzut și iată muntele era plin de cai și de care de foc împrejurul lui Elisei. 18 Și s‐au pogorât la el; și Elisei s‐a rugat Domnului și a zis: Lovește, te rog, neamul acesta cu orbire. Și i‐a lovit cu orbire după cuvântul lui Elisei. 19 Și Elisei le‐a zis: Nu este aceasta calea nici aceasta cetatea. Urmați‐mă și vă voi duce la omul pe care‐l căutați. Și i‐a dus la Samaria. 20 Și a fost așa : Când au intrat în Samaria, Elisei a zis: Doamne, deschide ochii acestora ca să vadă. Și Domnul le‐a deschis ochii și au văzut și iată erau în mijlocul Samariei. 21 Și când i‐a văzut împăratul lui Israel, a zis lui Elisei: Să lovesc, să lovesc, tatăl meu? 22 Și el a zis: Să nu lovești: vrei să lovești pe aceia pe care i‐ai luat prinși cu sabia ta și cu arcul tău? Pune‐le pâine și apă înainte să mănânce și să bea și să meargă la domnul lor. 23 Și le‐a făcut un ospăț mare și au mâncat și au băut și le‐a dat drumul și s‐au dus la domnul lor. Și cetele Siriei n‐au mai venit în țara lui Israel.
Împresurarea Samariei
24 Și a fost așa : După aceasta Ben‐Hadad, împăratul Siriei, și‐a adunat toată oastea și s‐a suit și a împresurat Samaria. 25 Și era foamete mare în Samaria; și iată, au împresurat‐o până s‐a vândut un cap de măgar cu optzeci de arginți și un sfiert de cab de găinaț de porumbel cu cinci arginți. 26 Și a fost așa : Pe când trecea împăratul lui Israel pe zid, o femeie a strigat la el zicând: Mântuiește‐mă, domnul meu, împărate! 27 Și el a zis: Dacă Domnul nu te mântuiește, de unde să te mântuiesc eu? De la arie ori de la teasc? 28 Și împăratul i‐a zis: Ce ai? Și ea a zis: Femeia aceasta mi‐a zis: Dă pe fiul tău să‐l mâncăm astăzi și mâine vom mânca pe fiul meu. 29 Și noi am fiert pe fiul meu și l‐am mâncat. Și a doua zi i‐am zis: Dă pe fiul tău să‐l mâncăm! Dar ea a ascuns pe fiul său. 30 Și a fost așa : Când a auzit împăratul cuvintele femeii, și‐a sfâșiat hainele și trecea pe zid și poporul privea și iată un sac era înlăuntru pe carnea lui. 31 Și a zis: Așa să‐mi facă Dumnezeu și încă mai mult dacă va sta capul lui Elisei, fiul lui Șafat, pe el astăzi. 32 Și Elisei ședea în casa sa și bătrânii ședeau cu el. Și împăratul a trimis un bărbat înaintea sa. Mai înainte de a veni la el solul, Elisei a zis bătrânilor: Vedeți cum acest fiu de ucigaș a trimis să‐mi ia capul? Vedeți când va veni trimisul, închideți ușa și opriți‐l cu ușa. Oare nu este sunetul picioarelor domnului său înapoia sa? 33 Și pe când încă vorbea cu ei, iată solul s‐a pogorât la el. Și împăratul a zis: Iată de la Domnul este răul acesta; de ce să mai aștept pe Domnul?
Securea plutitoare
1 Fiii profeților i-au zis lui Elisei:
‒ Iată că locul unde ne întâlnim cu tine este prea strâmt pentru noi. 2 Lasă-ne să mergem la Iordan, să luăm fiecare dintre noi câte un buștean și să facem acolo un loc unde să putem sta.
El a răspuns:
‒ Duceți-vă!
3 Atunci, unul dintre ei a zis:
‒ Fii bun, te rog, și vino cu slujitorii tăi.
El a răspuns:
‒ Voi merge!
4 Elisei s-a dus cu ei. Au ajuns la Iordan și au început să taie copaci. 5 Dar s-a întâmplat că, în timp ce unul dintre ei tăia un copac, fierul de la secure a căzut în apă.
Atunci el a strigat:
‒ Ah, stăpâne, era împrumutat!
6 Omul lui Dumnezeu l-a întrebat:
‒ Unde a căzut?
După ce acesta i-a arătat locul, Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o acolo și a făcut fierul securii să plutească.
7 Apoi a zis:
‒ Ridică-l!
El a întins mâna și l-a luat.
Elisei și arameii
8 Regele Aramului era în război cu Israel. El s-a sfătuit cu slujitorii săi și apoi a zis: „Tabăra mea va fi chiar în acel loc“. 9 Dar omul lui Dumnezeu a trimis pe cineva la regele lui Israel ca să-i spună: „Ai grijă să nu treci prin locul acela, pentru că arameii se duc acolo“. 10 Atunci, regele lui Israel a trimis niște oameni în locul despre care îi spusese omul lui Dumnezeu. Așa obișnuia Elisei să-l avertizeze, iar el reușea să se apere. Și a făcut aceasta nu o dată, nici de două ori.
11 Inima regelui Aramului s-a tulburat din cauza acestor lucruri.
El i-a chemat pe slujitorii săi și le-a zis:
‒ Nu-mi spuneți care dintre noi este de partea regelui lui Israel?
12 Unul dintre slujitorii săi a răspuns:
‒ Nimeni, rege, stăpânul meu! Profetul Elisei însă, care este în Israel, îl înștiințează pe regele lui Israel de cuvintele pe care le rostești în camera ta de dormit.
13 Regele a zis:
‒ Duceți-vă și vedeți unde este, ca să trimit să-l prindă.
Regele a fost înștiințat, spunându-i-se:
‒ Iată că este în Dotan.
14 Regele a trimis acolo cai, care și o armată puternică. Ei au ajuns noaptea și au înconjurat cetatea. 15 Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat dimineață, a ieșit și iată că o armată înconjurase cetatea, cu cai și care.
Slujitorul i-a zis:
‒ Ah, stăpâne, ce vom face?
16 Acesta a răspuns:
‒ Nu te teme, căci cei ce sunt cu noi sunt mai mulți decât cei ce sunt cu ei.
17 Apoi Elisei s-a rugat, zicând: „O, Doamne, Te rog, deschide-i ochii ca să poată vedea!“. Domnul i-a deschis ochii slujitorului, și acesta a putut să vadă muntele plin de cai și de care de foc în jurul lui Elisei. 18 În timp ce arameii veneau spre el, Elisei s-a rugat Domnului, zicând: „Te rog, lovește-i pe acești oameni cu orbire!“. Și Domnul i-a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elisei. 19 Atunci Elisei le-a zis: „Nu acesta este drumul și nu aceasta este cetatea. Urmați-mă și vă voi duce la omul pe care îl căutați“. Și el i-a dus în Samaria. 20 După ce au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide ochii acestor oameni ca ei să poată vedea!“. Și Domnul le-a deschis ochii, iar ei au văzut că erau în mijlocul Samariei.
21 Când i-a văzut regele lui Israel, l-a întrebat pe Elisei:
‒ Să-i ucid, părinte? Să-i ucid?
22 El a răspuns:
‒ Nu-i ucide! I-ai ucide pe cei pe care-i iei captivi cu sabia și cu arcul tău? Servește-i cu pâine și cu apă ca să mănânce și să bea, iar după aceea să se întoarcă la stăpânul lor.
23 Atunci, regele a dat un ospăț mare. După ce au mâncat și au băut, le-a dat voie să plece, iar ei s-au întors la stăpânul lor. Și trupele Aramului n-au mai continuat să năvălească în țara lui Israel.
Foamete în Samaria asediată
24 După o vreme, Ben-Hadad, regele Aramului, adunându-și întreaga tabără, a venit și a asediat Samaria. 25 Din cauza asediului, foametea în Samaria a devenit foarte mare, astfel încât un cap de măgar a ajuns să valoreze optzeci de șecheli de argint, iar un sfert de cab de găinaț de porumbel – cinci șecheli .
26 În timp ce regele lui Israel trecea pe zid, o femeie a strigat către el, zicând:
‒ Ajută-mă, o, rege, stăpânul meu!
27 Dar el i-a zis:
‒ Dacă nu te ajută Domnul, cu ce te-aș putea ajuta eu? Cu ceea ce este în arie sau în presa de struguri?
28 Apoi, regele i-a zis:
‒ Ce ți s-a întâmplat?
Ea a răspuns:
‒ Această femeie mi-a zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm astăzi, iar pe fiul meu îl vom mânca mâine“. 29 Noi l-am fiert pe fiul meu și l-am mâncat. Iar în ziua următoare, când i-am zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm“, ea și-a ascuns fiul.
30 Când a auzit regele cuvintele femeii, și-a sfâșiat hainele în timp ce era încă pe zid. Atunci, oamenii s-au uitat și au văzut că își pusese o pânză de sac pe trup. 31 El a zis: „Dumnezeu să Se poarte cu mine cu toată asprimea, dacă va mai rămâne astăzi capul lui Elisei, fiul lui Șafat, pe umerii lui!“.
32 Elisei ședea în casă, iar bătrânii ședeau lângă el. Regele a trimis pe cineva înaintea sa, dar până să ajungă mesagerul, Elisei le-a zis bătrânilor: „Vedeți că acest ucigaș trimite pe cineva să-mi ia capul? Ascultați! Când va veni mesagerul, închideți ușa și țineți-l la ușă. Nu se aude oare zgomotul pașilor stăpânului său în urma lui?“.
33 În timp ce încă vorbea cu ei, iată că mesagerul a ajuns la el și a zis:
‒ Iată, acest dezastru vine de la Domnul. De ce să-L mai aștept pe Domnul?