Elisei vestește ieftinătatea de grâu în Samaria
1 Și Elisei a zis: Ascultați cuvântul Domnului. Așa zice Domnul: Mâine , pe vremea aceasta, în poarta Samariei măsura de floarea făinii se va vinde cu un siclu și două măsuri de orz cu un siclu. 2 Și căpetenia, pe mâna căreia se rezema împăratul, a răspuns omului lui Dumnezeu și a zis: Iată , dacă ar face Domnul ferestre în ceruri, ar fi oare lucrul acesta? Și el a zis: Iată vei vedea cu ochii tăi, dar nu vei mânca din ea. 3 Și erau patru bărbați leproși la intrarea porții. Și au zis unul către altul: De ce ședem aici până vom muri? 4 Dacă vom zice: Să intrăm în cetate! Foametea e în cetate și vom muri acolo; și dacă vom ședea aici, vom muri. Și acum veniți să cădem pe tabăra sirienilor: dacă ne vor lăsa vii, vom trăi și dacă ne vor omorî, vom muri. 5 Și s‐au sculat în amurg ca să meargă la tabăra sirienilor; și au venit la capătul taberei sirienilor și, iată, nu era niciun om acolo. 6 Căci Domnul făcuse să se audă în tabăra sirienilor un vuiet de care, un tropot de cai și zarvă de oaste mare și au zis unul către altul: Iată împăratul lui Israel a tocmit pe împărații hetiților și pe împărații egiptenilor ca să vină asupra noastră. 7 Și s‐au sculat și au fugit în amurg și au lăsat corturile lor și caii lor și măgarii lor și tabăra, cum era, și au fugit ca să‐și scape viața. 8 Și acești leproși au venit la capătul taberei, și au intrat într‐un cort și au mâncat și au băut și au luat de acolo argint și aur și haine și s‐au dus și le‐au ascuns. Și s‐au întors și au intrat în alt cort și au luat de acolo și s‐au dus și au ascuns. 9 Și au zis unul către altul: Nu facem bine; ziua aceasta este o zi de veste bună și noi tăcem: dacă vom zăbovi până la lumina dimineții ne va afla nelegiuirea; și acum veniți să mergem și să spunem casei împăratului. 10 Și au venit și au strigat către portarii cetății și le‐au spus zicând: Am venit la tabăra dirienilor și iată nu era nimeni acolo, nici glas de om, ci caii legați și măgarii legați și corturile cum erau. 11 Și portarii au strigat și au spus înăuntrul casei împăratului. 12 Și împăratul s‐a sculat noaptea și a zis slujitorilor săi: Să vă spun ce ne‐au făcut sirienii. Ei știu că suntem flămânzi și au ieșit din tabără ca să se ascundă în câmp, zicând: Când vor ieși din cetate, îi vom prinde de vii și vom intra în cetate. 13 Și unul din slujitorii lui a răspuns și a zis: Să ia cineva, te rog, cinci din caii rămași, care au rămas în cetate, (iată, ei sunt ca toată mulțimea lui Israel, ce a rămas în ea: iată, sunt ca toată mulțimea israeliților care au pierit); și să‐i trimitem și să vedem. 14 Și au luat două care cu caii lor și împăratul a trimis după tabăra sirienilor zicând: Mergeți și vedeți. 15 Și au mers pe urma lor până la Iordan și iată toată calea era plină de hainele și de vasele pe care le aruncaseră sirienii în graba lor. Și solii s‐au întors și au spus împăratului. 16 Și poporul a ieșit și a prădat tabăra sirienilor și măsura de floarea făinii s‐a vândut cu un siclu și două măsuri de orz cu un siclu, după cuvântul Domnului. 17 Și împăratul a pus mai mare peste poartă pe căpetenia pe mâna căruia se rezema și l‐a călcat poporul în poartă și a murit, după cum zisese omul lui Dumnezeu, cum a zis când se pogorâse împăratul la el. 18 Și a fost așa : cum vorbise omul lui Dumnezeu către împărat zicând: Două măsuri de orz se vor vinde cu un siclu și măsura de floarea făinii cu un siclu, mâine pe vremea aceasta în poarta Samariei. 19 Și căpetenia aceea răspunsese omului lui Dumnezeu, și zisese: Iată dacă va face Domnul ferestre în ceruri, ar fi oare lucrul acesta? Și el a zis: Iată vei vedea cu ochii tăi, dar nu vei mânca din ea. 20 Și așa i s‐a întâmplat, căci l‐a călcat poporul în poartă și a murit.
1 Elisei a zis:
‒ Ascultați Cuvântul Domnului! Așa vorbește Domnul: „Mâine, pe vremea aceasta, la poarta Samariei, o măsură de făină aleasă se va vinde cu un șechel și două măsuri de orz cu un șechel“.
2 Dar ofițerul pe brațul căruia se sprijinea regele i-a răspuns omului lui Dumnezeu, zicând:
‒ Iată, nici dacă ar face Domnul ferestre în ceruri, nu s-ar putea întâmpla un asemenea lucru.
Elisei a zis:
‒ Iată, vei vedea cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca de acolo.
Finalul asediului
3 La intrarea porții erau patru leproși care și-au zis unul altuia: „De ce să stăm aici până vom muri? 4 Dacă ar fi să intrăm în cetate vom muri din cauza foametei din cetate. Dacă vom sta aici, de asemenea, vom muri. Veniți deci să ne predăm în tabăra arameilor. Dacă ne vor cruța, vom trăi, iar dacă ne vor ucide, vom muri“.
5 Astfel, în amurg, ei s-au ridicat și s-au dus în tabăra arameilor. Dar când au ajuns la intrarea în tabără, iată că nu mai era nimeni acolo, 6 pentru că Stăpânul făcuse ca arameii să audă zgomot de cai și de care, întocmai ca vuietul unei mari armate, și fiecare îi zisese fratelui său: „Iată, regele lui Israel i-a plătit pe regii hitiților și pe regii egiptenilor ca să vină împotriva noastră“. 7 Astfel, în amurg, ei s-au ridicat și au fugit, părăsindu-și corturile, caii și măgarii. Au lăsat tabăra așa cum era și au fugit ca să-și scape viața.
8 Când au ajuns la marginea taberei, acești leproși au intrat într-un cort, au mâncat și au băut, au luat de acolo argint, aur și haine și s-au dus și le-au ascuns. Apoi s-au întors, au intrat într-un alt cort, au luat și de acolo lucruri și s-au dus și le-au ascuns. 9 Atunci ei și-au zis unul altuia: „Nu este bine ce facem! Ziua aceasta este o zi a veștilor bune. Dacă vom tăcea și vom aștepta până în zori, vom fi pedepsiți. Să mergem și să anunțăm la palat!“.
10 Au venit deci, au chemat străjerii de la poarta cetății și le-au zis: „Noi am intrat în tabăra arameilor și iată că nu era nimeni acolo. Nu se auzea niciun glas de om, ci erau doar cai și măgari legați, iar corturile erau la locul lor“. 11 Atunci străjerii au strigat și i-au anunțat pe cei din palat.
12 Regele s-a trezit în toiul nopții și le-a zis slujitorilor săi:
‒ Vă voi spune ce vor să ne facă arameii. Știind că suntem înfometați, au ieșit din tabără și s-au ascuns în câmpie, zicând: „Când vor ieși din cetate, îi vom prinde vii și vom intra în cetate!“.
13 Unul dintre slujitorii lui i-a răspuns:
‒ Dă-ne voie să luăm cinci cai din cei care au mai rămas în cetate. Dacă vor rămâne aici, li se va întâmpla același lucru care i se întâmplă acum întregii mulțimi a lui Israel, adică vor pieri așa cum piere toată mulțimea lui Israel. Să trimitem deci oameni și să vedem ce s-a întâmplat.
14 Au luat două care cu caii lor, și regele i-a trimis pe urmele armatei Aramului, zicând: „Duceți-vă și vedeți ce s-a întâmplat“. 15 Au mers pe urma lor până la Iordan și iată că tot drumul era plin cu haine și cu lucruri pe care le aruncaseră arameii în goana lor. Mesagerii s-au întors și l-au înștiințat pe rege. 16 Apoi poporul a ieșit și a jefuit tabăra arameilor. O măsură de făină aleasă a ajuns să se vândă cu un șechel, iar două măsuri de orz – cu un șechel, după Cuvântul Domnului.
17 Regele l-a pus responsabil cu paza porții pe ofițerul pe a cărui mână se sprijinea, dar acesta a murit călcat în picioare de poporul de la poartă, după cuvântul rostit de omul lui Dumnezeu când coborâse regele la el. 18 S-a împlinit întocmai cum i-a vorbit omul lui Dumnezeu regelui, când a zis: „Mâine, pe vremea aceasta, se va vinde la poarta Samariei o măsură de făină aleasă cu un șechel și două măsuri de orz cu un șechel“. 19 Atunci, ofițerul regelui îi spusese omului lui Dumnezeu: „Iată, nici dacă ar face Domnul ferestre în cer nu s-ar putea întâmpla un asemenea lucru“. Iar omul lui Dumnezeu îi răspunsese: „Iată, vei vedea cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca de acolo“. 20 Și, într-adevăr, așa i s-a și întâmplat. Poporul l-a călcat în picioare la poartă și a murit.