Învățătorii mincinoși
1 Dar au fost și proroci mincinoși în popor, după cum și între voi vor fi învățători mincinoși, care vor băga pe furiș secte de pieire, tăgăduind chiar pe Stăpânul care i‐a răscumpărat, aducând asupra lor o grabnică pieire. 2 Și mulți vor urma după destrăbălările lor; și din pricina lor calea adevărului va fi hulită 3 și în lăcomie de bani vor căuta un câștig de la voi prin cuvântări plăsmuite; dar judecata lor de demult nu întârzie și pieirea lor nu dormitează. 4 Căci dacă n‐a cruțat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit ci i‐a aruncat în Tartar și i‐a încredințat ca să fie păstrați în adâncuri de întuneric pentru judecată; 5 și n‐a cruțat lumea veche, ci a păzit pe Noe , al optulea propovăduitor de dreptate, când a adus potopul peste lumea celor necucernici 6 și după ce a prefăcut în cenușă cetățile Sodomei și Gomorei, le‐a osândit printr‐o răsturnare deplină, punându‐le pildă celor ce aveau să fie necucernici; 7 și a scăpat pe dreptul Lot, tare muncit de petrecerea în destrăbălare a celor nelegiuiți; 8 (căci dreptul acesta care locuia între ei prin vedere și auzire își chinuia zi de zi sufletul său drept cu lucrurile lor nelegiuite…). 9 Domnul știe să scape din ispită pe cei cucernici și să păstreze pe nedrepți ca să fie pedepsiți în ziua judecății; 10 și mai ales pe cei ce umblă după carne, în pofta necurăției și disprețuiesc stăpânirea. Îndrăzneți , îngâmfați, ei nu se cutremură hulind slavele, 11 pe când îngerii , fiind mai mari în tărie și putere, n‐aduc înaintea Domnului nicio judecată hulitoare împotriva lor. 12 Aceștia însă, ca niște dobitoace fără minte, născute firește ca să fie prinse și nimicite, hulind în cele ce nu știu, vor fi nimiciți și ei în stricăciunea lor, 13 suferind nedreptate ca răsplată a nedreptății; ei socotesc plăcere desfătarea în timpul zilei, pete și întinăciuni , desmierdându‐se în înșelăciunile lor în timp ce ospătează cu voi, 14 având ochii plini de preacurvie și care nu pot înceta de la păcat, momind sufletele neîntărite; având inima deprinsă la lăcomie de bani, copii ai blestemului; 15 părăsind calea dreaptă, s‐au rătăcit, urmând calea lui Balaam , fiul lui Beor, care a iubit plata nedreptății, 16 dar a fost mustrat pentru călcarea lui de lege: o măgăriță fără glas a grăit cu glas de om și a oprit nebunia prorocului. 17 Aceștia sunt puțuri fără apă și neguri mânate de furtună, pentru care este păstrată întunecimea întunericului. 18 Căci rostind mari umflări de vorbe de deșertăciune, momesc prin poftele cărnii, prin destrăbălările lor pe cei ce de‐abia au fugit de cei ce trăiesc în rătăcire; 19 făgăduindu‐le slobozenia când ei înșiși sunt robi ai stricăciunii; căci de cine este biruit cineva, aceluia îi este rob. 20 Căci dacă , după ce au fugit de necurățeniile lumii prin cunoștința deplină a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, iarăși s‐au încurcat în ele și sunt biruiți, starea lor de pe urmă a ajuns mai rea decât cea dintâi. 21 Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut deplin calea dreptății, decât după ce au cunoscut‐o deplin, să se întoarcă de la sfânta poruncă încredințată lor. 22 Li s‐a întâmplat după pilda adevărată: Câinele s‐a întors la vărsătura sa și scroafa spălată, ca să se tăvălească în mocirlă.
Învățătorii falși și nimicirea lor
1 Însă în popor s-au ridicat și profeți falși, tot așa cum și între voi vor fi învățători falși, care vor strecura erezii distrugătoare și-L vor nega pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, aducând astfel asupra lor o distrugere iminentă. 2 Mulți îi vor urma în depravările lor. Din cauza lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. 3 În lăcomia lor, vor încerca să profite de voi prin cuvinte amăgitoare. Dar condamnarea lor, hotărâtă în trecut, nu stă degeaba, iar distrugerea lor nu ațipește.
4 Căci, dacă nu i-a cruțat Dumnezeu pe îngeri atunci când au păcătuit, ci i-a aruncat în Tartar și i-a încredințat lanțurilor beznei, unde sunt păziți până la judecată, 5 și dacă n-a cruțat El lumea din vechime, ci a adus potopul peste lumea celor lipsiți de evlavie, însă l-a păzit pe Noe – un predicator al dreptății – împreună cu alți șapte, 6 dacă a condamnat El cetățile Sodoma și Gomora la distrugere, transformându-le în cenușă și dându-le astfel exemplu cu privire la ce urmează să li se întâmple celor lipsiți de evlavie, 7 însă l-a scăpat pe Lot cel drept, care suferea din cauza felului de viață depravat al celor nelegiuiți, 8 (căci omul acesta drept, în timp ce trăia printre ei, își chinuia zi de zi sufletul său drept din cauza faptelor nelegiuite pe care le vedea și auzea) 9 înseamnă că Domnul știe cum să-i scape pe cei evlavioși din încercare și să-i păstreze pe cei nedrepți ca să fie pedepsiți în Ziua Judecății, 10 mai ales pe cei ce umblă după pofta stricată a firii pământești și disprețuiesc autoritatea. Ei sunt impertinenți, aroganți și nu se înfioară când îi blasfemiază pe cei glorioși, 11 în timp ce îngerii, care sunt mai mari în ce privește vigoarea și puterea, nu aduc în prezența Domnului vreo judecată blasfemiatoare împotriva lor. 12 Însă acești oameni, asemenea viețuitoarelor fără rațiune – care acționează din instinct, fiind născute să fie prinse și nimicite – blasfemiind ceea ce nu cunosc, vor fi nimiciți în însăși stricăciunea lor, 13 suferind astfel răsplata pentru nedreptatea lor. Ei consideră cheful din timpul zilei o plăcere și sunt ca niște pete și ca niște metehne, chefuind în înșelătoriile lor atunci când se ospătează împreună cu voi. 14 Au ochii plini de adulter, sunt nesătui după păcat, momesc sufletele instabile, inima le este deprinsă la lăcomie, sunt niște copii ai blestemului. 15 Au părăsit calea cea dreaptă și s-au rătăcit, urmând calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit răsplata nedreptății. 16 Dar a fost mustrat pentru fărădelegea lui: o măgăriță, ființă necuvântătoare, i-a vorbit cu glas omenesc și a împiedicat nebunia profetului.
17 Aceștia sunt niște izvoare secate, niște cețuri duse de furtună. Pentru ei a fost păstrat întunericul beznă. 18 Căci ei rostesc lăudăroșenii deșarte și îi momesc cu poftele firii pământești și cu depravări pe cei ce tocmai au scăpat de oamenii care trăiesc în rătăcire. 19 Le promit libertatea, în timp ce ei înșiși sunt sclavi ai stricăciunii. Căci de ceea ce este învins cineva, de aceea este și înrobit. 20 Într-adevăr, dacă, după ce au scăpat de murdăriile lumii prin cunoașterea Domnului nostru și Mântuitorului Isus Cristos, aceștia se încurcă din nou în ele și sunt învinși, starea lor din urmă devine mai rea decât cea dintâi. 21 Căci era mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptății, decât să fi cunoscut-o și apoi să se întoarcă de la porunca sfântă care le-a fost încredințată. 22 Ceea ce li s-a întâmplat lor arată că este adevărat proverbul care spune:
„Câinele se întoarce la voma lui“
și
„Scroafa, după ce este spălată, se tăvălește în noroi“.