Știrea morții lui Saul
1 Și a fost așa : după moartea lui Saul, când s‐a întors David de la înfrângerea amaleciților, David a locuit două zile în Țiclag. 2 Și a fost așa : a treia zi, iată, un bărbat a venit din tabără de la Saul cu hainele sfâșiate și cu pământ pe capul său. Și a fost așa : când a venit la David, a căzut la pământ și a făcut o plecăciune. 3 Și David i‐a zis: De unde vii? Și el i‐a zis: Am scăpat din tabăra lui Israel. 4 Și David i‐a zis: Cum s‐a întâmplat lucrul? Spune‐mi, te rog. Și el a spus: Poporul a fugit din luptă și mulți din popor au căzut și au murit și Saul și Ionatan, fiul său, au murit și ei. 5 Și David a zis tânărului care‐i spusese aceste lucruri : Cum știi tu că sunt morți Saul și Ionatan, fiul său? 6 Și tânărul care‐i spusese a zis: Treceam din întâmplare pe muntele Ghilboa și, iată, Saul era rezemat pe sulița sa și, iată, care și călăreți îl urmăreau aprig. 7 Și s‐a uitat înapoi și m‐a văzut și m‐a strigat. Și eu am zis: Iată‐mă! 8 Și mi‐a zis: Cine ești tu? Și i‐am zis: Sunt un amalecit. 9 El mi‐a zis iarăși: Stai, te rog, peste mine și omoară‐mă căci m‐au apucat mari dureri, căci viața mea este încă întreagă în mine. 10 Și am stat peste el și l‐am omorât , căci știam că nu mai putea trăi după căderea sa. Și am luat cununa care era pe capul lui și brățara care era pe brațul lui și le‐am adus aici, domnului meu. 11 Și David și‐a apucat hainele și le‐a sfâșiat , așa și toți bărbații care erau cu el. 12 Și au bocit și au postit până seara pentru Saul și pentru Ionatan, fiul său, și pentru poporul Domnului și pentru casa lui Israel, căci căzuseră prin sabie. 13 Și David a zis tânărului care‐i spusese aceste lucruri : De unde ești? Și el a zis: Sunt fiul unui străin, al unui amalecit. 14 Și David i‐a zis: Cum nu te‐ai temut să‐ți întinzi mâna ca să omori pe unsul Domnului? 15 Și David a chemat pe unul din tineri și i‐a zis: Vino încoace și aruncă‐te asupra lui! Și l‐a lovit și a murit. 16 Și David i‐a zis: Sângele tău să fie asupra capului tău! Căci gura ta a mărturisit împotriva ta zicând: Am omorât pe unsul Domnului.
Jalea lui David pentru Saul și Ionatan
17 Și David a plâns cu această plângere pentru Saul și pentru Ionatan, fiul său. 18 Și a poruncit să învețe pe copiii lui Iuda cântarea arcului. Iată este scrisă în cartea lui Iașar. 19 Slava lui Israel ucisă pe înălțimile tale! Cum au căzut vitejii! 20 Nu spuneți în Gat, nu vestiți în ulițele Ascalonului, ca să nu se bucure fiicele filistenilor, ca să nu se laude fiicele celor netăiați împrejur. 21 Munți ai Ghilboaei, nici rouă nici ploaie să nu fie peste voi, nici câmpii de daruri ridicate! Căci acolo a fost pângărit scutul vitejilor, scutul lui Saul, neuns cu untdelemn. 22 Arcul lui Ionatan nu se întorcea înapoi de la sângele celor uciși, de la grăsimea vitejilor și sabia lui Saul nu se întorcea goală. 23 Saul și Ionatan, prea iubiți și plăcuți în viețile lor, chiar și în moartea lor nu s‐au despărțit. Erau mai iuți decât vulturii, mai tari decât leii. 24 Fiice ale lui Israel, plângeți după Saul, care vă îmbrăca în stacojiu cu strălucire, care punea găteli de aur pe veșmintele voastre! 25 Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei! Ionatan este omorât pe înălțimile tale! 26 Mă doare după tine, fratele meu Ionatan! Foarte plăcut îmi erai; minunată a fost iubirea ta pentru mine: întrecea iubirea femeilor! 27 Cum au căzut vitejii și armele de război s‐au pierdut.
Vestea morții lui Saul și a lui Ionatan
1 După moartea lui Saul, David se întorsese de la înfrângerea amalekiților și se afla în Țiklag de două zile. 2 A treia zi a venit un bărbat din tabăra lui Saul, cu hainele sfâșiate și cu țărână pe cap. Când a ajuns la David, s-a aruncat la pământ și s-a închinat.
3 David l-a întrebat:
‒ De unde vii?
El i-a răspuns:
‒ Am scăpat din tabăra lui Israel.
4 David i-a zis:
‒ Spune-mi, te rog, ce s-a întâmplat?
El a răspuns:
‒ Oamenii au fugit de pe câmpul de luptă și mulți dintre ei au murit. Saul și fiul său Ionatan au murit și ei.
5 David l-a întrebat pe tânărul care l-a înștiințat:
‒ De unde știi că Saul și fiul său Ionatan au murit?
6 Tânărul care l-a înștiințat a răspuns:
‒ S-a întâmplat să mă aflu pe muntele Ghilboa, unde l-am văzut pe Saul, sprijinit pe sulița sa, în timp ce carele și călăreții îl ajungeau din urmă.
7 Când Saul s-a uitat în urmă și m-a văzut, m-a chemat, iar eu i-am răspuns:
‒ Iată-mă!
8 El m-a întrebat:
‒ Cine ești?
Eu i-am răspuns:
‒ Sunt amalekit.
9 Atunci el mi-a zis:
‒ Stai în dreptul meu și omoară-mă, căci, deși mai este viață în mine, m-a apucat amețeala.
10 Așadar, am stat în dreptul lui și l-am omorât, deoarece știam că nu va mai trăi în urma căderii sale. I-am luat apoi coroana de pe cap și brățara de la braț și le-am adus aici stăpânului meu.
11 Atunci David și-a apucat hainele și le-a sfâșiat, iar toți bărbații care erau cu el au făcut același lucru. 12 Au jelit, au plâns și au postit până seara pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru poporul Domnului și pentru Casa lui Israel, căci au căzut loviți de sabie.
13 Apoi David l-a întrebat pe tânărul care i-a adus veștile:
‒ De unde ești?
El i-a răspuns:
‒ Sunt fiul unui străin, un amalekit.
14 Atunci David i-a zis:
‒ Cum de nu te-ai temut să-ți ridici mâna ca să-l dobori pe unsul Domnului?
15 Apoi David l-a chemat pe unul dintre tinerii lui și i-a zis:
‒ Apropie-te și omoară-l!
El l-a lovit și acesta a murit.
16 David i-a zis:
‒ Sângele tău să fie asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta când ai zis: „L-am omorât pe unsul Domnului“.
Cântarea de jale a lui David
17 David a cântat această cântare de jale despre Saul și despre Ionatan, fiul acestuia, 18 și le-a cerut fiilor lui Iuda să învețe această Cântare a Arcului (iată că ea se află scrisă în „Cartea lui Iașar“ ):
19 „Gloria ta, Israel, zace ucisă pe înălțimile tale.O, cum au căzut vitejii!20 Nu spuneți lucrul acesta în Gatși nu-l vestiți pe străzile Așchelonului,ca nu cumva să se bucure fetele filistenilor,ca nu cumva să strige de bucurie fetele celor necircumciși.21 O, munți ai Ghilboei!Să nu mai fie nici rouă și nici ploaie peste voi,și nici câmpii pentru darurile de mâncare!Căci acolo a fost profanat scutul vitejilor,scutul lui Saul, care nu mai este uns cu ulei.
22 De la sângele celor uciși,de la grăsimea vitejilor,arcul lui Ionatan nu dădea înapoi,iar sabia lui Saul nu se învârtea în gol.23 Saul și Ionatan,care, în viață, s-au iubit și s-au plăcut,nici măcar în moarte n-au fost despărțiți.Erau mai iuți decât vulturiiși mai puternici decât leii.
24 Voi, fete ale lui Israel, plângeți-l pe Saul,pe cel care vă îmbrăca în haine stacojii și cu mult fast,pe cel care vă împodobea hainele cu ornamente de aur.
25 Ah, cum au căzut vitejii în mijlocul luptei!Ionatan zace ucis pe înălțimile tale.26 Sunt mâhnit din cauza ta, frate Ionatan!Mi-ai fost atât de drag!Dragostea ta pentru mine a fost minunată,mai minunată chiar decât dragostea femeilor.
27 O, cum au căzut vitejiiși cum au fost distruse armele!“.