Amon curvește cu sora sa
1 Și a fost așa : după aceasta Absalom , fiul lui David, avea o soră frumoasă al cărei nume era Tamar . Și Amnon, fiul lui David, a iubit‐o. 2 Și Amnon a fost atât de chinuit că a căzut bolnav după Tamar, soră‐sa. Căci era fecioară și era greu în ochii lui Amnon să‐i facă ceva. 3 Dar Amnon avea un prieten al cărui nume era Ionadab, fiul lui Șimea , fratele lui David. Și Ionadab era un bărbat foarte șiret. 4 Și i‐a zis: Fiu al împăratului, de ce te usuci atâta dimineață după dimineață? Nu vrei să‐mi spui? Și Amnon i‐a zis: Iubesc pe Tamar, sora lui Absalom, fratele meu. 5 Și Ionadab i‐a zis: Culcă‐te în patul tău și fă‐te bolnav: și când va veni tatăl tău să te vadă, zi‐i: Să vină rogu‐te, Tamar, sora mea, și să‐mi dea pâine de mâncare și să gătească mâncare înaintea ochilor mei, ca s‐o văd și să mănânc din mâna ei. 6 Și Amnon s‐a culcat și s‐a făcut bolnav. Și când a venit împăratul să‐l vadă, Amnon a zis împăratului: Să vină Tamar, sora mea, te rog, și să‐mi facă două turte înaintea ochilor mei ca să mănânc din mâna ei. 7 Și David a trimis la Tamar în casă și a zis: Mergi acum în casa lui Amnon, fratele tău, și gătește‐i mâncare. 8 Și Tamar a mers în casa lui Amnon, fratele ei; și el era culcat. Și ea a luat plămădeală și a frământat și a gătit turte înaintea ochilor lui și a copt turtele. 9 Și a luat tigaia și le‐a răsturnat înaintea lui; dar el n‐a voit să mănânce. Și Amnon a zis: Să iasă de la mine orice om! Și orice om a ieșit de la el. 10 Și Amnon a zis Tamarei: Adu mâncarea în odaie ca să mănânc din mâna ta. Și Tamar a luat turtele pe care le făcuse și le‐a adus lui Amnon, fratele ei, în odaie. 11 Și i le‐a adus aproape ca să mănânce și el a apucat‐o și i‐a zis: Vino, culcă‐te cu mine, sora mea! 12 Iar ea i‐a zis: Nu, fratele meu, nu mă înjosi, căci un astfel de lucru nu trebuie făcut în Israel: nu face această nebunie . 13 Și unde îmi voi duce eu rușinea? Și tu vei fi ca un nebun în Israel. Și acum, rogu‐te, vorbește împăratului, căci nu mă va opri de la tine. 14 Însă el n‐a voit să asculte de glasul ei: ci fiind mai tare decât ea, a înjosit‐o și s‐a culcat cu ea. 15 Și Amnon a urât‐o cu o ură foarte mare, căci ura cu care a urât‐o a fost mai mare decât iubirea cu care o iubise. Și Amnon i‐a zis: Scoală‐te, du‐te! 16 Și ea i‐a zis: Nu așa, pentru că acest rău de a mă izgoni este mai mare decât celălalt pe care mi l‐ai făcut. Dar n‐a voit s‐o asculte. 17 Și a chemat pe tânărul său care‐i slujea și a zis: Scoate acum afară pe femeia aceasta de la mine și încuie ușa după ea! 18 Și ea purta o cămașă pestriță , căci cu asemenea veșminte erau îmbrăcate fiicele împăratului care erau fecioare. Și cel care‐i slujea lui a dat‐o afară și a încuiat ușa după ea. 19 Și Tamar și‐a pus cenușă pe cap și a sfâșiat cămașa cea pestriță cu care era îmbrăcată și și‐a pus mâna pe cap și a mers pe calea sa, strigând tare și mergând. 20 Și Absalom, fratele ei, i‐a zis: A fost cu tine Amnon, fratele tău? Ci acum taci, sora mea, el este fratele tău; nu lua la inimă lucrul acesta. Și Tamar a rămas nemângâiată în casa lui Absalom, fratele său. 21 Și împăratul David a auzit de toate aceste lucruri și s‐a mâniat foarte tare. 22 Și Absalom n‐a vorbit lui Amnon, fratele său, nici rău nici bine, căci Absalom ura pe Amnon pentru că înjosise pe Tamar, sora sa.
Amnon omorât
23 Și a fost așa : după doi ani de zile Absalom avea tunzători de oi la Baal‐Hațor, care este lângă Efraim. Și Absalom a chemat pe toți fiii împăratului. 24 Și Absalom a venit la împărat și a zis: Iată, rogu‐te, robul tău are tunzătorii oilor; te rog, să vină împăratul și robii săi la robul tău. 25 Și împăratul a zis lui Absalom: Nu, fiul meu, să nu mergem toți ca să nu‐ți fim povară. Și a stătut de el, dar n‐a voit să meargă, ci l‐a binecuvântat. 26 Și Absalom a zis: Dacă nu, lasă, te rog, pe Amnon, fratele meu, să meargă cu noi. Și împăratul i‐a zis: De ce să meargă el cu tine? 27 Și Absalom a stătut de el și a lăsat pe Amnon să meargă cu el și pe toți fiii împăratului. 28 Și Absalom a poruncit robilor săi zicând: Vedeți, când se va veseli inima lui Amnon de vin și când vă voi zice: Loviți pe Amnon! atunci omorâți‐l. Nu vă temeți, oare nu v‐am poruncit eu? Fiți viteji și îmbărbătați‐vă! 29 Și tinerii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Și toți fiii împăratului s‐au sculat și au încălecat fiecare pe catârul său și au fugit. 30 Și a fost așa : când erau ei încă pe cale, a venit știre la David zicând: Absalom a ucis pe toți fiii împăratului și n‐a rămas niciunul din ei. 31 Și împăratul s‐a sculat și și‐a sfâșiat hainele și s‐a culcat pe pământ și toți robii săi au stătut împrejur cu hainele sfâșiate. 32 Și Ionadab , fiul lui Șimea, fratele lui David, a răspuns și a zis: Să nu creadă domnul meu că au omorât pe toți tinerii, fiii împăratului! Căci Amnon singur e mort. Căci lucrul acesta a avut loc din porunca lui Absalom, pe care o hotărâse din ziua când a înjosit el pe Tamar, soră‐sa. 33 Și acum să nu‐și pună domnul meu, împăratul, la inimă lucrul acesta zicând că toți fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit. 34 Și Absalom a fugit. Și tânărul care era de strajă și‐a ridicat ochii și s‐a uitat și iată venea mult popor pe calea dinspre deal care era dinapoia lui. 35 Și Ionadab a zis împăratului: Iată vin fiii împăratului! Cum a spus robul tău așa este. 36 Și a fost așa : pe când sfârșea de vorbit, iată fiii împăratului au venit și și‐au ridicat glasul și au plâns. Și chiar împăratul și toți robii săi au plâns cu foarte mare plângere. 37 Și Absalom a fugit și s‐a dus la Talmai , fiul lui Amihur, împăratul Gheșurului. Și David jelea după fiul său în fiecare zi. 38 Și Absalom a fugit și s‐a dus la Gheșur și a fost acolo trei ani. 39 Și împăratul David dorea să iasă la Absalom, căci se mângâiase cu privire la Amnon că murise.
Amnon și Tamar
1 După aceea, iată ce s-a întâmplat. Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, pe nume Tamar, de care s-a îndrăgostit Amnon, fiul lui David. 2 Amnon era atât de chinuit din această cauză, încât s-a îmbolnăvit tânjind după sora sa Tamar. Căci ea era fecioară și-i venea greu lui Amnon să-i facă ceva.
3 Amnon avea un prieten, pe Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David. Ionadab acesta era un om foarte șiret.
4 El l-a întrebat pe Amnon :
‒ De ce tu, fiul regelui, arăți tot mai slăbit cu fiecare dimineață ce trece? Nu vrei să-mi spui?
Amnon i-a răspuns:
‒ Sunt îndrăgostit de Tamar, sora fratelui meu Absalom.
5 Atunci Ionadab i-a zis:
‒ Culcă-te în patul tău și prefă-te că ești bolnav. Când tatăl tău va veni să te vadă, să-i spui: „Să vină, te rog, Tamar, sora mea, și să-mi dea să mănânc ceva. Să-mi prepare mâncarea înaintea ochilor mei, ca s-o pot vedea și să pot mânca din mâna ei“.
6 Amnon s-a culcat și s-a prefăcut bolnav.
Regele a venit să-l vadă, iar Amnon i-a zis:
‒ Să vină, te rog, Tamar, sora mea, să-mi coacă două turte înaintea ochilor mei și să mănânc din mâna ei.
7 David a trimis acasă la Tamar să i se spună: „Du-te, te rog, acasă la fratele tău Amnon și gătește-i ceva de mâncare“. 8 Tamar s-a dus acasă la fratele său Amnon, pe care l-a găsit culcat. A luat niște aluat, l-a frământat, a făcut turtele înaintea ochilor lui și apoi le-a copt. 9 După aceea, a luat tigaia și l-a servit, însă el n-a vrut să mănânce.
Amnon a zis:
‒ Scoateți afară toți oamenii!
Și toți oamenii au ieșit din prezența lui.
10 Atunci Amnon i-a zis lui Tamar:
‒ Adu mâncarea în dormitor ca să pot mânca din mâna ta.
Tamar a luat turtele pe care le făcuse și le-a adus fratelui său Amnon în dormitor.
11 Când ea s-a apropiat de el ca să-i dea să mănânce, a apucat-o strâns și i-a zis:
‒ Soro, vino și culcă-te cu mine!
12 Tamar i-a răspuns:
‒ Nu, frate, nu mă dezonora! Să nu faci o asemenea nebunie, căci nu se face așa ceva în Israel. 13 Unde mă voi duce cu rușinea mea? Iar tu vei fi considerat drept un nebun în Israel. Vorbește, te rog, cu regele, și el nu mă va opri să fiu a ta.
14 El însă n-a vrut s-o asculte și, fiind mai puternic decât ea, a dezonorat-o culcându-se cu ea. 15 După aceea, Amnon a urât-o foarte tare pe Tamar, ura aceasta fiind chiar mai mare decât iubirea pe care o avusese pentru ea.
Amnon i-a zis:
‒ Ridică-te și pleacă!
16 Ea i-a zis:
‒ Nu, căci răul acesta de a mă alunga ar fi mai mare decât cel pe care mi l-ai făcut deja.
Amnon însă n-a vrut s-o asculte 17 și, chemându-l pe tânărul care-l slujea, a zis:
‒ Scoateți-o pe aceasta afară și închideți ușa după ea!
18 Ea purta o tunică decorată, căci cu astfel de veșminte se îmbrăcau fetele regelui care erau fecioare. Slujitorul lui a scos-o afară și a încuiat ușa după ea. 19 Tamar și-a presărat cenușă pe cap, și-a sfâșiat tunica decorată pe care o purta, și-a pus mâinile pe cap și a plecat țipând.
20 Absalom, fratele ei, a întrebat-o: „Fratele tău Amnon a fost cu tine? Acum, sora mea, taci, căci este fratele tău. Nu pune la inimă lucrul acesta“. Și Tamar, devastată, a rămas în casa fratelui său Absalom.
21 Când a auzit regele David ce s-a întâmplat, s-a mâniat foarte tare. 22 Absalom nu i-a spus nimic lui Amnon, nici rău, nici bine, dar Absalom îl ura pe Amnon pentru că o dezonorase pe sora sa Tamar.
Absalom se răzbună pe Amnon
23 Doi ani mai târziu, Absalom își tundea oile la Baal-Hațor, lângă Efraim. Și Absalom i-a invitat la el pe toți fiii regelui.
24 El s-a dus la rege și a zis:
‒ Iată, cei ce tund oile se află la slujitorul tău. Te rog, să vină regele cu slujitorii lui la slujitorul tău!
25 Dar regele i-a zis lui Absalom:
‒ Nu, fiule, nu vom veni toți, ca să nu fim o povară pentru tine.
Deși Absalom a insistat, regele n-a vrut să meargă, însă l-a binecuvântat.
26 Atunci Absalom i-a zis:
‒ Dă-i voie, te rog, măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi.
Regele i-a zis:
‒ De ce să vină Amnon cu tine?
27 Absalom însă a insistat, astfel că regele l-a trimis pe Amnon, împreună cu toți ceilalți fii ai săi, să meargă cu el. 28 Absalom le-a poruncit slujitorilor săi, zicând: „Așteptați până când inima lui Amnon se va înveseli de vin, iar când vă voi zice: «Loviți-l pe Amnon!», atunci să-l omorâți. Nu vă temeți. Oare nu v-am poruncit eu acest lucru? Fiți tari și arătați-vă vitejia!“. 29 Slujitorii lui Absalom i-au făcut lui Amnon întocmai cum le poruncise stăpânul lor. Atunci ceilalți fii ai regelui s-au ridicat, au încălecat fiecare pe catârul lui și au fugit.
30 În timp ce veneau ei spre palat, regelui i-a sosit vestea: „Absalom i-a ucis pe toți fiii regelui, nelăsând în viață pe niciunul dintre ei“. 31 Auzind acestea, regele s-a ridicat, și-a sfâșiat hainele și s-a culcat la pământ. Toți slujitorii săi stăteau în picioare, având și ei hainele sfâșiate. 32 Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David, i-a spus însă regelui: „Să nu se gândească stăpânul meu că toți tinerii, fiii regelui, au fost omorâți; numai Amnon a murit. Acest lucru a fost plănuit de către Absalom încă din ziua în care Amnon a dezonorat-o pe sora acestuia, pe Tamar. 33 De aceea să nu pună la inimă stăpânul meu, regele, zvonul că toți fiii regelui au murit, pentru că doar Amnon a murit“.
34 Între timp, Absalom a fugit. La un moment dat, străjerul și-a ridicat ochii și a văzut venind pe drumul din spatele lui, coborând muntele, o ceată mare de oameni. 35 Atunci Ionadab i-a zis regelui: „Iată că sosesc fiii regelui; s-a întâmplat întocmai cum a spus slujitorul tău“. 36 Nici n-a terminat bine de vorbit că au și sosit fiii regelui. Ei și-au ridicat glasul și au plâns, iar regele, împreună cu toți slujitorii săi, au plâns foarte tare.
37 Absalom a fugit și s-a dus la Talmai, fiul lui Amihud, regele Gheșurului, iar regele David bocea pentru fiul său în fiecare zi. 38 După ce Absalom a fugit și a ajuns în Gheșur, a rămas acolo trei ani. 39 Regele David a încetat să-l mai urmărească pe Absalom, deoarece se împăcase cu gândul că Amnon a murit.