Jalea împăratului
1 Și s‐a spus lui Ioab: Iată împăratul plânge și se jelește după Absalom! 2 Și izbânda din ziua aceea s‐a prefăcut în jelire pentru tot poporul. Căci poporul a auzit zicându‐se în ziua aceea: Împăratul este amărât pentru fiul său. 3 Și poporul s‐a furișat în ziua aceea înăuntrul cetății cum se furișează un popor care se rușinează când fuge din luptă. 4 Și împăratul și‐a acoperit fața și împăratul bocea cu glas tare: Fiul meu, Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu! 5 Și Ioab a intrat în casă la împărat și a zis: Ai rușinat astăzi fețele tuturor robilor tăi, care ți‐au mântuit astăzi viața ta, viețile fiilor tăi și ale fiicelor tale și viețile nevestelor tale și viețile țiitoarelor tale. 6 Pentru că iubești pe cei ce te urăsc și urăști pe cei ce te iubesc. Căci ai dovedit astăzi, că mai marii și robii nu sunt nimic pentru tine. Căci cunosc astăzi că dacă ar fi trăit Absalom și noi toți am fi murit astăzi, atunci ar fi fost drept în ochii tăi. 7 Și acum scoală‐te, ieși și vorbește la inima robilor tăi, căci mă jur pe Domnul, de nu vei ieși, nu va rămânea un om cu tine noaptea aceasta; și aceasta va fi mai rău pentru tine decât tot răul, care a venit asupră‐ți din tinereța ta și până acum. 8 Și împăratul s‐a sculat și a șezut în poartă. Și au spus întregului popor zicând: Iată, împăratul șade în poartă. Și tot poporul a venit înaintea împăratului. Și Israel fugise la cortul său.
Întoarcerea împăratului la Ierusalim
9 Și tot poporul s‐a certat în toate semințiile lui Israel zicând: Împăratul ne‐a scăpat din mâna vrăjmașilor noștri și ne‐a mântuit din mâna filistenilor și acum a fugit din țară dinaintea lui Absalom. 10 Și Absalom pe care l‐am uns peste noi a murit în luptă; acum deci de ce nu vorbiți un cuvânt pentru aducerea înapoi a împăratului? 11 Și împăratul David a trimis la Țadoc și Abiatar, preoții, zicând: Vorbiți bătrânilor lui Iuda zicând: De ce sunteți voi cei din urmă ca să aduceți pe împărat înapoi la casa sa? Căci cuvântul întregului Israel venise la împărat în casa sa. 12 Voi sunteți frații mei; sunteți osul meu și carnea mea. De ce deci sunteți cei din urmă ca să aduceți înapoi pe împărat? 13 Și ziceți lui Amasa : Nu ești tu osul meu și carnea mea? Așa să‐mi facă Dumnezeu și încă mai mult dacă nu vei fi mai mare peste oaste înaintea mea în toate zilele în locul lui Ioab! 14 Și el a plecat inima tuturor bărbaților din Iuda, ca pe un singur om, încât au trimis la împărat zicând: Întoarce‐te tu și toți robii tăi! 15 Și împăratul s‐a întors și a venit până la Iordan. Și Iuda a venit până la Ghilgal ca să întâmpine pe împărat și să treacă pe împărat peste Iordan.
Bunătatea lui David
16 Și Șimei , fiul lui Ghera, Beniamitul care era din Bahurim, s‐a grăbit și s‐a pogorât cu bărbații din Iuda înaintea împăratului David. 17 Și o mie de bărbați din Beniamin erau cu el și Țiba , robul casei lui Saul și cei cincisprezece fii ai lui și cei douăzeci de slujitori ai lui cu ei și au mers înaintea împăratului prin Iordan. 18 Și a trecut luntrea ca să treacă dincolo casa împăratului și să facă ce era bun în ochii săi. Și Șimei, fiul lui Ghera, a căzut înaintea împăratului când trecea peste Iordan. 19 Și a zis împăratului: Să nu‐mi socotească domnul meu nelegiuirea și să nu‐ți amintești de răutatea, pe care a făcut‐o robul tău în ziua aceea, când a ieșit domnul meu împăratul din Ierusalim, ca s‐o pună împăratul la inimă. 20 Căci eu, robul tău, știu că am păcătuit. Deci iată, am venit astăzi cel dintâi din toată casa lui Iosif ca să mă pogor în întâmpinarea domnului meu împăratul. 21 Și Abișai, fiul Țeruiei, a răspuns și a zis: Să nu fie ucis Șimei pentru aceasta, pentru că a blestemat pe unsul Domnului? 22 Și David a zis: Ce am eu a face cu voi, fii ai Țeruiei, de vă faceți astăzi potrivnici mie? Să fie ucis cineva în Israel astăzi? Căci nu știu eu că sunt astăzi împărat peste Israel? 23 Și împăratul a zis lui Șimei: Nu vei muri. Și împăratul i‐a jurat. 24 Și Mefiboșet , fiul lui Saul, s‐a pogorât în întâmpinarea împăratului. Și nu‐și îngrijise picioarele, nici nu‐și făcuse barba, nici nu‐și spălase hainele din ziua în care plecase împăratul până în ziua când s‐a întors în pace. 25 Și a fost așa : când a venit la Ierusalim spre întâmpinarea împăratului, împăratul i‐a zis: De ce n‐ai mers cu mine, Mefiboșet? 26 Și el a răspuns: Domnul meu împărate, robul meu m‐a înșelat. Căci robul tău a zis: Îmi voi înșeua măgarul și voi încăleca pe el și voi merge cu împăratul pentru că slujitorul tău este olog. 27 Și el a vorbit de rău de robul tău la domnul meu , împăratul, dar domnul meu împăratul este ca îngerul lui Dumnezeu; fă deci ce este bine în ochii tăi. 28 Căci toată casa tatălui meu nu era decât bărbați ai morții înaintea domnului meu împăratul; totuși tu ai pus pe robul tău între cei ce mănâncă la însăși masa ta. Și ce drept mai am eu să mai strig către împăratul? 29 Și împăratul i‐a zis: Pentru ce mai vorbești încă de lucrurile tale? Zic: Tu și Țiba împărțiți câmpul. 30 Și Mefiboșet a zis împăratului: Da, să ia el totul, deoarece domnul meu, împăratul, a venit în pace în casa sa.
Mulțumirea lui David față de Barzilai
31 Și Barzilai , Galaaditul, s‐a pogorât de la Roghelim și a trecut cu împăratul peste Iordan ca să‐l petreacă peste Iordan. 32 Și Barzilai era un om foarte bătrân, de optzeci de ani; și îngrijise de împărat când locuia în Mahanaim, căci era un bărbat foarte cuprins. 33 Și împăratul a zis lui Barzilai: Treci cu mine și voi îngriji de tine la mine în Ierusalim. 34 Și Barzilai a zis împăratului: Câte sunt zilele anilor vieții mele ca să mă sui cu împăratul la Ierusalim? 35 Am optzeci de ani astăzi; pot eu oare deosebi între bun și rău? Poate să guste robul tău ce mănânc și ce beau? Pot eu să mai aud glasul cântăreților și al cântărețelor? De ce dar să mai fie robul tău o povară domnului meu, împăratul? 36 Robul tău va trece puțin cu împăratul peste Iordan. Și de ce să‐mi răsplătească împăratul cu această răsplată? 37 Lasă, te rog, să se întoarcă robul tău ca să mor în cetatea mea lângă mormântul tatălui meu și al mamei mele! Și iată robul tău Chimham să treacă cu domnul meu împăratul și fă‐i ce este bine în ochii tăi! 38 Și împăratul a zis: Chimham să treacă cu mine, și‐i voi face ce va fi bine în ochii tăi și îți voi face tot ce vei voi de la mine. 39 Și tot poporul a trecut Iordanul și împăratul a trecut și împăratul a sărutat pe Barzilai și l‐a binecuvântat și el s‐a întors la locul său. 40 Și împăratul a trecut la Ghilgal și Chimham a trecut cu el. Și tot poporul lui Iuda a petrecut pe împărat și chiar și jumătate din poporul lui Israel. 41 Și iată toți bărbații din Israel au venit la împărat și i‐au zis: De ce te‐au furat frații noștri, bărbații din Iuda, și au trecut pe împărat și casa lui peste Iordan și pe toți bărbații lui David cu el? 42 Și toți bărbații din Iuda au răspuns bărbaților din Israel: Pentru că împăratul ne este rudă de aproape. Și de ce sunteți voi mânioși pentru lucrul acesta? Am mâncat noi ceva de la împărat? Sau ne‐a dat el vreun dar? 43 Și bărbații din Israel au răspuns bărbaților din Iuda și au zis: Noi avem zece părți în împărat și chiar mai mult în David decât voi și pentru ce dar ne‐ați disprețuit? Și n‐a fost sfatul nostru cel dintâi pentru aducerea înapoi a împăratului nostru? Și cuvântul bărbaților din Iuda a fost mai aspru decât cuvântul bărbaților din Israel.
1 Lui Ioab i s-a spus: „Iată, regele plânge și îl bocește pe Absalom“. 2 Astfel, în ziua aceea, victoria s-a transformat în bocet pentru tot poporul, căci în ziua aceea poporul auzea zicându-se: „Regele este îndurerat din cauza fiului său“. 3 În aceeași zi, poporul a intrat pe furiș în cetate, ca niște oameni rușinați că au fugit din luptă. 4 Regele își acoperise fața și striga în gura mare: „Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!“.
5 Ioab a intrat în palat la rege și i-a zis: „Tu acoperi de rușine astăzi fețele tuturor slujitorilor tăi, cei care au salvat astăzi viața ta, viața fiilor tăi și a fiicelor tale, viața soțiilor tale și viața țiitoarelor tale. 6 Tu îi iubești pe cei ce te urăsc și îi urăști pe cei ce te iubesc, căci astăzi ne spui că, pentru tine, conducătorii și slujitorii nu înseamnă nimic. Și știu că, dacă Absalom ar fi viu, iar noi toți astăzi am fi morți, atunci lucrul acesta ți-ar fi plăcut. 7 Așadar, ridică-te, ieși și vorbește-le slujitorilor tăi pe placul inimii lor, căci jur pe Domnul că, dacă nu ieși să te arăți, nu va mai rămâne niciun om cu tine în noaptea aceasta! Astfel, această nenorocire ar fi mai mare decât toate nenorocirile care ți s-au întâmplat din tinerețe și până astăzi“. 8 Regele s-a dus și s-a așezat la poartă. A fost înștiințat întregul popor, zicându-se: „Iată că regele s-a așezat la poartă!“. Și tot poporul a venit înaintea regelui.
David se întoarce la Ierusalim
Între timp Israel fugise, fiecare la casa lui. 9 În toate semințiile lui Israel, toți oamenii vorbeau între ei și ziceau: „Regele ne-a eliberat din mâna dușmanilor noștri. El a fost cel care ne-a eliberat din mâna filistenilor, iar acum a trebuit să fugă din țară, alungat de Absalom. 10 Acum însă Absalom, pe care l-am uns să domnească peste noi, a murit în luptă. Prin urmare, de ce nu spuneți nimic ca să-l aduceți pe rege înapoi?“.
11 Când a aflat regele David ce se vorbește în tot Israelul, a trimis acest mesaj preoților Țadok și Abiatar: „Întrebați-i pe bătrânii lui Iuda: «De ce trebuie să fiți voi cei de pe urmă care să-l aduceți pe rege înapoi acasă? 12 Voi sunteți frații mei; sunteți os din oasele mele și carne din carnea mea. Prin urmare, de ce trebuie să fiți ultimii care să-l aduceți acasă pe rege?»“. 13 Iar lui Amasa să-i spuneți: „Nu ești tu os din oasele mele și carne din carnea mea? Dumnezeu să Se poarte cu mine cu toată asprimea dacă, de azi înainte, nu vei fi tu conducătorul armatei, în locul lui Ioab“.
14 Regele a câștigat inima tuturor bărbaților din Iuda, ca și cum aceștia ar fi fost un singur om. Ei au trimis să-i spună regelui: „Întoarce-te împreună cu slujitorii tăi“. 15 Regele a pornit înapoi și a ajuns la Iordan. Între timp, cei din Iuda veniseră la Ghilgal ca să-l întâmpine pe rege și să-l treacă Iordanul.
16 Beniamitul Șimei, fiul lui Ghera, din Bahurim, s-a grăbit să se coboare cu bărbații lui Iuda ca să-l întâmpine pe regele David. 17 Împreună cu el erau o mie de bărbați din Beniamin, precum și Țiba, slujitorul familiei lui Saul, împreună cu cei cincisprezece fii și cei douăzeci de slujitori ai săi. Au venit în grabă la Iordan, unde era și regele. 18 El a trecut vadul ca să ajute familia regelui să traverseze și să facă ce crede regele de cuviință. Șimei, fiul lui Ghera, s-a plecat înaintea regelui, chiar când acesta urma să traverseze Iordanul.
19 El i-a zis regelui:
‒ Fie ca stăpânul meu să nu ia în seamă nelegiuirea mea și să nu-și aducă aminte de răul pe care slujitorul său i l-a făcut în ziua în care stăpânul meu, regele, ieșea din Ierusalim. Să nu pună regele la inimă lucrul acesta . 20 Căci eu, slujitorul tău, știu că am păcătuit, dar iată că astăzi vin primul din întreaga Casă a lui Iosif ca să-l întâmpin pe stăpânul meu, regele.
21 Abișai, fiul Țeruiei, a zis:
‒ Nu trebuie oare ca Șimei să fie omorât pentru că l-a blestemat pe unsul Domnului?
22 Însă David a zis:
‒ Ce am eu de-a face cu voi, fii ai Țeruiei? De ce îmi sunteți astăzi împotrivă? Astăzi să fie oare omorât vreun om în Israel? Nu știu eu că astăzi sunt rege peste Israel?
23 Apoi regele i-a zis lui Șimei:
‒ Nu vei muri.
Și regele i-a promis printr-un jurământ.
24 În întâmpinarea regelui a venit și Mefiboșet, nepotul lui Saul. Acesta nu-și îngrijise picioarele, nu-și aranjase barba și nu-și spălase hainele din ziua în care regele plecase și până când acesta sosise în pace.
25 Când a sosit de la Ierusalim în întâmpinarea regelui, acesta l-a întrebat:
‒ Mefiboșet, de ce nu ai venit cu mine?
26 El a răspuns:
‒ O, rege, stăpânul meu, slujitorul tău, fiind olog, s-a gândit: „Voi pune șaua pe măgar și, călare pe el, voi putea merge cu regele“. Slujitorul meu însă m-a trădat. 27 L-a defăimat pe slujitorul tău înaintea stăpânului meu, regele. Însă stăpânul meu, regele, este ca un înger al lui Dumnezeu. Fă ceea ce consideri că este bine. 28 Căci toți cei din familia tatălui meu merită să fie pedepsiți cu moartea de către stăpânul meu, regele. Cu toate acestea, tu i-ai dat voie slujitorului tău să mănânce la masa ta. Ce alt drept aș mai putea cere de la rege?
29 Regele i-a zis:
‒ De ce mai vorbești despre aceste lucruri? Am spus: tu și Țiba veți împărți pământul.
30 Mefiboșet i-a zis regelui:
‒ Poate să ia el chiar tot, de vreme ce stăpânul meu, regele, s-a întors teafăr acasă.
31 Ghiladitul Barzilai a venit din Roghelim și a traversat Iordanul împreună cu regele, ca să-l însoțească până dincolo de Iordan. 32 Barzilai era foarte bătrân, fiind în vârstă de optzeci de ani. El asigurase hrana regelui în timpul șederii acestuia la Mahanaim, căci era un om foarte bogat.
33 Regele i-a zis lui Barzilai:
‒ Însoțește-mă, iar eu îți voi asigura hrana atât timp cât ești cu mine la Ierusalim.
34 Dar Barzilai i-a zis regelui:
‒ Oare câți ani voi mai trăi, ca să mă duc cu regele la Ierusalim? 35 Am ajuns la optzeci de ani. Pot eu să mai fac deosebirea între ceea ce este bun și ceea ce este rău? Poate slujitorul tău să mai simtă gustul mâncării și al băuturii? Pot eu să mai ascult glasul cântăreților și ale cântărețelor? Și de ce să mai fie slujitorul tău o povară pentru stăpânul meu, regele? 36 Slujitorul tău îl va însoți puțin pe rege dincolo de Iordan. Oricum, de ce mi-ar oferi regele o asemenea răsplată? 37 Dă-i voie, te rog, slujitorului tău să se întoarcă și să moară în cetatea sa, unde sunt înmormântați tatăl său și mama sa. Dar iată-l pe slujitorul tău, Chimham. Să traverseze el împreună cu stăpânul meu, regele! Fă pentru el ceea ce consideri că este bine.
38 Regele i-a răspuns:
‒ Chimham va traversa cu mine, iar eu voi face pentru el ceea ce consideri că este bine. Tot ce vei alege de la mine, voi face pentru tine.
39 Astfel, tot poporul a traversat Iordanul, iar după ce a traversat și regele, regele l-a sărutat pe Barzilai și l-a binecuvântat, iar acesta s-a întors acasă. 40 Regele a traversat înspre Ghilgal și împreună cu el a traversat și Chimham. Tot poporul lui Iuda, precum și jumătate din poporul lui Israel, l-au ajutat pe rege să traverseze.
41 Dar iată că toți bărbații lui Israel au venit la rege și i-au zis:
‒ De ce bărbații lui Iuda, frații noștri, te-au furat și l-au însoțit pe rege să traverseze Iordanul împreună cu familia lui și cu toți oamenii lui David?
42 Toți bărbații lui Iuda le-au răspuns bărbaților lui Israel astfel :
‒ Pentru că regele este rudă cu noi. Deci, de ce vă mâniați pentru acest lucru? Am mâncat noi pe cheltuiala regelui? Am primit noi vreun dar din partea lui?
43 Bărbații lui Israel le-au zis bărbaților lui Iuda:
‒ Noi avem dreptul la rege de zece ori mai mult decât voi. Chiar la David avem mai mult drept decât voi. Așadar, de ce ne disprețuiți? Noi am fost cei dintâi care l-am chemat pe regele nostru înapoi.
Cuvintele bărbaților lui Iuda au avut însă mai mare greutate decât cuvintele bărbaților lui Israel.