1 Și a fost lung războiul între casa lui Saul și casa lui David. Și David se întărea tot mai mult, iar casa lui Saul slăbea tot mai mult.
Puterea lui David crește; familia lui
2 Și lui David i s‐au născut fii în Hebron: Întâiul‐născut al său a fost Amnon din Ahinoam Izreelita 3 și al doilea al său a fost Chileab din Abigail, nevasta lui Nabal din Carmel, și al treilea, Absalom, fiul Maachei, fiica lui Talmai, împăratul Gheșurului , 4 și al patrulea Adonia , fiul Hagitei, și al cincilea Șefatia, fiul Abitalei, 5 și al șaselea Itream din Egla, nevasta lui David. Aceștia s‐au născut lui David în Hebron.
Abner pentru David
6 Și a fost așa : pe când era război între casa lui Saul și casa lui David Abner s‐a făcut tare pentru casa lui Saul. 7 Și Saul avea o țiitoare al cărei nume era Rițpa , fiica lui Aiia. Și Iș‐Boșet a zis lui Abner: De ce ai intrat la țiitoarea tatălui meu? 8 Și Abner s‐a mâniat foarte tare de cuvintele lui Iș‐Boșet și a zis: Oare cap de câine al lui Iuda sunt eu? Astăzi eu arăt îndurare casei lui Saul, tatăl tău, fraților săi și prietenilor săi și nu te‐am dat în mâna lui David, și totuși mă învinuești azi de nelegiuire cu femeia aceasta? 9 Așa să facă Dumnezeu lui Abner și încă mai mult de nu‐i voi face așa cum a jurat Domnul lui David: 10 de a muta împărăția de la casa lui Saul și de a ridica scaunul de domnie al lui David peste Israel și peste Iuda, de la Dan până la Beer‐Șeba. 11 Și Iș‐Boșet n‐a putut răspande lui Abner un alt cuvânt, căci se temea de el. 12 Și Abner a trimis soli la David, din parte‐i zicând: A cui este țara? zicând: Fă legământ cu mine și iată mâna mea va fi cu tine ca să‐ți aducă pe tot Israelul. 13 Și el a zis: Bine, voi face legământ cu tine dar un lucru cer de la tine, adică, să nu‐mi vezi fața până nu vei aduce mai întâi pe Mical , fata lui Saul, când vei veni să‐mi vezi fața. 14 Și David a trimis soli la Iș‐Boșet, fiul lui Saul, zicând: Dă‐mi pe nevasta mea Mical pe care mi‐am logodit‐o pentru o sută de prepuțuri ale filistenilor. 15 Și Iș‐Boșet a trimis și a luat‐o de la bărbatul ei, de la Paltiel , fiul lui Laiș. 16 Și bărbatul ei a mers cu ea și plângea mergând în urma ei până la Bahurim . Atunci Abner i‐a zis: Du‐te, întoarce‐te! Și s‐a întors. 17 Și Abner a vorbit bătrânilor lui Israel zicând: Ați cerut altă dată pe David ca împărat peste voi. 18 Acum deci faceți‐l! Căci Domnul a vorbit despre David, zicând: Prin mâna lui David, robul meu, voi mântui pe poporul meu Israel din mâna filistenilor și din mâna tuturor vrăjmașilor săi. 19 Și Abner a vorbit și la urechile lui Beniamin. Și Abner s‐a dus să spună și la urechile lui David la Hebron tot ce era bun în ochii lui Israel și în ochii casei întregi a lui Beniamin. 20 Și Abner a venit la David în Hebron și douăzeci de bărbați cu el. Și David a făcut un ospăț lui Abner și bărbaților care erau cu el. 21 Și Abner a zis lui David: Mă voi scula și mă voi duce și voi aduna tot Israelul la domnul meu împăratul, ca să facă legământ cu tine și să domnești peste tot ce‐ți dorește sufletul. Și David a dat drumul lui Abner și s‐a dus în pace.
Abner este omorât de Ioab
22 Și iată robii lui David și Ioab au venit de la o ceată și au adus mare pradă cu ei. Și Abner nu era cu David în Hebron, căci îi dăduse drumul și se dusese în pace. 23 Și Ioab a venit și toată oastea care era cu el și au spus lui Ioab zicând: Abner, fiul lui Ner, a venit la împărat și el i‐a dat drumul și s‐a dus în pace. 24 Și Ioab a intrat la împărat și a zis: Ce ai făcut? Iată, Abner a venit la tine: pentru ce i‐ai dat drumul și s‐a dus? 25 Cunoști pe Abner, fiul lui Ner, că a venit să te înșele și să afle ieșirea ta și intrarea ta și să știe tot ce faci. 26 Și Ioab a ieșit de la David și a trimis soli după Abner și l‐au adus înapoi de la puțul Sira iar David nu știa. 27 Și Abner s‐a întors la Hebron și Ioab l‐a luat de o parte în mijlocul porții ca să‐i vorbească în ascuns și l‐a lovit acolo în pântece și a murit, pentru sângele lui Asael , fratele său.
Plângerea lui David pentru Abner
28 Și David a auzit mai târziu și a zis: Eu și împărăția mea sunt nevinovat înaintea Domnului în veac de sângele lui Abner, fiul lui Ner. 29 Să cadă peste capul lui Ioab și peste toată casa tatălui său; și să nu lipsească din casa lui Ioab om care are o scurgere sau care este lepros sau care se reazemă în băț sau care cade de sabie sau care e lipsit de pâine. 30 Astfel au ucis Ioab și Abișai, fratele său, pe Abner pentru că omorâse pe Asael , fratele lor, în luptă la Gabaon. 31 Și David a zis lui Ioab și la tot poporul care era cu el : Sfâșiați‐vă hainele și încingeți‐vă cu saci și bociți înaintea lui Abner. Și împăratul David mergea în urma sicriului. 32 Și au înmormântat pe Abner în Hebron și împăratul și‐a ridicat glasul și a plâns la mormântul lui Abner și tot poporul a plâns. 33 Și împăratul a plâns pentru Abner și a zis: Să moară Abner cum moare un nebun? 34 Mâinile tale nu erau legate nici picioarele puse în fiare; ai căzut cum cade cineva înaintea copiilor nelegiuirii. Și tot poporul a plâns iarăși pentru el. 35 Și tot poporul a venit să facă pe David să mănânce pâine pe când era încă ziuă, dar David a jurat zicând: Așa să‐mi facă Dumnezeu și încă mai mult de voi gusta pâine sau altceva înainte de apusul soarelui. 36 Și tot poporul a văzut și a fost bine în ochii lor, căci tot ce făcea împăratul era bine în ochii întregului popor. 37 Și tot poporul și tot Israelul au cunoscut în ziua aceea că n‐a fost de la împărat moartea lui Abner, fiul lui Ner. 38 Și împăratul a zis robilor săi: Nu știți că un mai mare și un mare căpitan a căzut astăzi în Israel? 39 Și eu sunt slab astăzi, deși uns împărat, și bărbații aceștia fiii Țeruiei sunt prea tari pentru mine. Domnul să răsplătească răufăcătorului după răutatea sa.
1 Războiul dintre Casa lui Saul și Casa lui David a durat mult timp. David devenea tot mai puternic, în timp ce Casa lui Saul slăbea tot mai mult.
2 Fiii lui David care i s-au născut la Hebron sunt următorii:Amnon, întâiul născut, fiul izreelitei Ahinoam;
3 Chileab, al doilea, fiul lui Abigail, fosta soție a lui Nabal, carmelitul;
Absalom, al treilea, fiul Maacăi, fata lui Talmai, regele Gheșurului;
4 Adonia, al patrulea, fiul Haghitei;
Șefatia, al cincilea, fiul lui Abital;
5 Itream, al șaselea, al lui Egla, soția lui David.
Aceștia i s-au născut lui David în Hebron.
Abner, de partea lui David
6 În timpul războiului dintre Casa lui Saul și Casa lui David, Abner a devenit puternic în Casa lui Saul. 7 Saul avea o țiitoare pe nume Rițpa, fata lui Aia.
Iș-Boșet i-a zis lui Abner:
‒ De ce te-ai culcat cu țiitoarea tatălui meu?
8 Abner s-a mâniat foarte tare din cauza cuvintelor lui Iș-Boșet și i-a zis:
‒ Oare cap de câine sunt eu? Sunt eu oare de partea lui Iuda? Astăzi am dat dovadă de credincioșie față de Casa tatălui tău, Saul, a fraților și a prietenilor lui și nu te-am dat în mâna lui David, iar tu mă găsești astăzi vinovat din cauza acestei femei? 9 Dumnezeu să Se poarte cu toată asprimea față de Abner dacă nu voi face pentru David ceea ce i-a promis Domnul prin jurământ, 10 și anume că va lua domnia de la Casa lui Saul și va ridica tronul lui David peste Israel și peste Iuda, de la Dan până la Beer-Șeba.
11 Iș-Boșet n-a îndrăznit să-i mai spună ceva lui Abner, pentru că se temea de el. 12 Abner a trimis mesageri la David, din partea lui, zicând: „A cui este țara?“. Apoi a zis: „Încheie un legământ cu mine, iar eu te voi susține să întorci la tine tot Israelul!“. 13 David i-a răspuns: „Bine, voi încheia legământ cu tine, însă îți cer un singur lucru: nu-mi vei mai vedea fața dacă nu mi-o aduci pe Mihal, fata lui Saul, atunci când vii să mă vezi“. 14 David a trimis mesageri la Iș-Boșet, fiul lui Saul, zicând: „Dă-mi-o pe soția mea, pe Mihal, cu care m-am logodit pentru prețul celor o sută de prepuțuri de-ale filistenilor“.
15 Iș-Boșet a trimis după ea, și aceasta a fost luată de la soțul ei, de la Paltiel, fiul lui Laiș. 16 Soțul ei a mers cu ea, plângând în urma ei, până la Bahurim. Abner i-a zis: „Întoarce-te acasă!“. Și el s-a întors acasă.
17 Apoi Abner a vorbit cu bătrânii lui Israel, zicând: „Chiar și în trecut ați încercat să-l aveți ca rege pe David. 18 Acum, faceți întocmai, căci Domnul i-a vorbit lui David, zicând: «Prin mâna slujitorului Meu David Îmi voi salva poporul Israel din mâna filistenilor și a tuturor dușmanilor săi»“.
19 Abner a vorbit și cu cei din Beniamin. După aceea, Abner s-a dus la Hebron ca să-i spună și lui David tot ceea ce Israel și întreaga Casă a lui Beniamin acceptase că este bine. 20 A sosit la David, la Hebron, însoțit de douăzeci de bărbați. David a dat un ospăț în cinstea lui Abner și a oamenilor care erau cu el. 21 Abner i-a zis lui David: „Lasă-mă să plec și să adun tot Israelul la stăpânul meu, regele, ca să încheie un legământ cu tine și, astfel, să domnești peste tot ce dorește sufletul tău“.
David i-a dat voie lui Abner să plece, iar acesta a plecat în pace.
Abner, asasinat de Ioab
22 Chiar atunci slujitorii lui David și Ioab s-au întors de la un raid și au adus cu ei o mare pradă. Abner însă nu se mai afla împreună cu David la Hebron, căci acesta îi dăduse drumul, iar el plecase în pace. 23 Când Ioab și toată armata care era cu el au ajuns, l-au înștiințat pe Ioab, zicând: „Abner, fiul lui Ner, a venit la rege, iar acesta i-a dat drumul, și el a plecat în pace“. 24 Ioab a venit la rege și i-a zis: „Ce-ai făcut? Iată, Abner a fost la tine, iar tu i-ai dat voie să plece. De ce? 25 Îl cunoști bine pe Abner, fiul lui Ner! El a venit să te înșele, să-ți cunoască mișcările și să știe tot ce faci“.
26 După ce a ieșit de la David, Ioab a trimis mesageri după Abner, iar aceștia l-au adus înapoi de la fântâna lui Sira. David însă nu știa nimic. 27 Când a ajuns Abner la Hebron, Ioab l-a luat deoparte, la poartă, ca și cum i-ar vorbi în taină. Acolo, ca să-l răzbune pe fratele său Asael, Ioab l-a lovit în stomac și a murit. 28 Când a aflat David ce s-a întâmplat, a zis: „Eu și regatul meu suntem nevinovați înaintea Domnului, pentru totdeauna, de moartea lui Abner, fiul lui Ner. 29 Fie ca vina acestei morți să cadă asupra lui Ioab și asupra familiei tatălui său! Fie ca în familia lui Ioab să existe întotdeauna cineva care să aibă o scurgere sau o infecție, cineva care să se sprijine în cârjă, cineva care să cadă lovit de sabie și cineva care să ducă lipsă de pâine“. 30 (Ioab împreună cu fratele său Abișai l-au ucis pe Abner pentru că, în lupta de la Ghivon, acesta îl omorâse pe fratele lor Asael.)
31 David i-a zis lui Ioab și întregului popor care era cu el: „Sfâșiați-vă hainele, înfășurați-vă mijlocul cu o pânză de sac și mergeți jelind înaintea lui Abner“. Regele David mergea în urma sicriului. 32 L-au înmormântat pe Abner la Hebron. Regele și-a ridicat glasul și a plâns la mormântul lui Abner și tot poporul a plâns. 33 Regele a cântat această cântare de jale:
Să moară Abner cum moare un nebun?
34 N-aveai nici mâinile legate,
nici picioarele puse în lanțuri.
Ai căzut ca unul răpus de mișei.
Și tot poporul a plâns din nou după Abner. 35 Tot poporul s-a apropiat de David ca să-l determine să mănânce cât mai era încă ziuă, însă David a jurat, zicând: „Dumnezeu să Se poarte cu mine cu toată asprimea dacă voi gusta pâine sau orice altceva înainte de apusul soarelui“.
36 Tot poporul a văzut aceasta și a apreciat hotărârea regelui . De altfel, tot ce a făcut regele a fost apreciat de întregul popor. 37 Astfel, în acea zi, tot poporul și tot Israelul au știut că nu regele l-a omorât pe Abner, fiul lui Ner. 38 Apoi regele le-a zis slujitorilor săi: „Nu vă dați seama că un prinț și un mare om a căzut astăzi în Israel? 39 Și astăzi, deși sunt uns ca rege, sunt slab, iar acești bărbați, fiii Țeruiei, sunt prea puternici pentru mine. Fie ca Domnul să-i răsplătească celui rău după răutatea lui!“.