Pavel în Tesalonic
1 Și după ce au trecut prin Amfipoli și Apolonia, au venit la Tesalonic unde era o sinagogă a iudeilor. 2 Și după cum era obiceiul său, Pavel a intrat la ei și în trei Sabate a stat de vorbă cu ei din scripturi, 3 descoperind și lămurind că Hristosul trebuia să pătimească și să învie dintre cei morți; și zicând că acest Isus, pe care vi‐l vestesc eu, este Hristosul. 4 Și unii dintre ei au fost înduplecați și s‐au însoțit cu Pavel și Sila și o mulțime mare din grecii cucernici și nu puține dintre femeile de frunte. 5 Dar iudeii pizmuind și luând cu ei pe câțiva bărbați răi din cei de rând și făcând gloată, tulburau cetatea și năvălind la casa lui Iason, căutau să‐i scoată afară la popor. 6 Și fiindcă nu i‐au găsit, târau pe Iason și pe unii frați la mai marii cetății, strigând: Aceștia care au întors toată lumea pe dos, au venit și aici 7 și Iason i‐a primit la sine. Și toți aceștia lucrează împotriva hotărârilor Cezarului, zicând că este un alt împărat, Isus. 8 Și au tulburat gloata și pe mai marii cetății care auzeau acestea. 9 Și după ce au luat chezășie de la Iason și de la ceilalți, le‐au dat drumul.
Pavel la Berea
10 Iar frații îndată au trimis noaptea pe Pavel și pe Sila la Berea, care când au sosit, s‐au dus în sinagoga iudeilor. 11 Aceștia erau mai aleși la suflet decât cei din Tesalonic; ei au primit cuvântul cu toată voioșia, cercetând cu de‐amănuntul scripturile în fiecare zi, dacă acestea ar fi așa. 12 Mulți dintre ei deci au crezut și din femeile grecești de stare bună și dintre bărbați, nu puțini. 13 Dar iudeii din Tesalonic, când au cunoscut că și în Berea a fost vestit de Pavel Cuvântul lui Dumnezeu, au venit și acolo întărâtând și tulburând gloatele. 14 Și atunci frații îndată au trimis pe Pavel ca să se ducă până spre mare și Sila și Timotei au mai rămas acolo. 15 Iar cei ce însoțeau pe Pavel l‐au dus până la Atena; și luând ei poruncă de la el către Sila și Timotei ca să vină cât mai curând la el, au plecat.
Pavel la Atena. Cuvântarea
16 Și pe când Pavel îi aștepta în Atena, i s‐a întărâtat duhul în sine când a văzut cetatea plină de idoli. 17 Deci a stat de vorbă în sinagogă cu iudeii și cu cei cucernici și în târg în fiecare zi cu cei ce‐l întâlneau. 18 Și unii dintre filosofii epicurieni și dintre filosofii stoici s‐au legat de el. Și alții ziceau: Ce vrea să spună acest semănător de vorbe? Iar alții: Pare că este vestitor de dumnezei străini! pentru că le binevestea pe Isus și învierea. 19 Și l‐au luat cu ei și l‐au dus la Areopag zicând: Putem ști ce este această învățătură nouă care este vorbită de tine? 20 Căci aduci la urechile noastre ceva străin; deci voim să știm ce vor să fie acestea. 21 (Iar toți atenienii și străinii care se află vremelnic acolo nu aveau vreme potrivită pentru nimic altceva, decât să vorbească ceva sau să audă ceva mai nou). 22 Și Pavel a stat în mijlocul Areopagului și a zis: Bărbați atenieni, întru toate vă văd mai religioși. 23 Căci trecând și privind de aproape lucrurile de închinat ale voastre, am găsit și un altar pe care este scris: DUMNEZEULUI NECUNOSCUT. Deci ceea ce voi cinstiți foarte mult, fără să cunoașteți, aceasta vă vestesc eu. 24 Dumnezeu care a făcut lumea și toate cele ce sunt în ea, el fiind Domnul cerului și al pământului, nu locuiește în temple făcute de mâini, 25 nici nu este slujit de mâini omenești, ca având trebuință de ceva, căci el însuși dă tuturor viață și suflare și toate; 26 și a făcut dintr‐un singur sânge orice neam de oameni ca să locuiască peste toată fața pământului, hotărând vremuri rânduite și marginile locuirii lor, 27 ca să caute pe Dumnezeu, doar cel puțin l‐ar pipăi și l‐ar afla, deși nu este departe de fiecare dintre noi. 28 Căci în el viețuim și ne mișcăm și suntem, după cum au zis și unii dintre poeții voștri: Căci și noi suntem din neamul lui. 29 Fiind deci din neamul lui Dumnezeu, nu trebuie să ne gândim că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite de meșteșugul și născocirea omului! 30 Deci Dumnezeu a trecut cu vederea vremurile de neștiință, dar acum poruncește oamenilor ca toți de pretutindeni să se pocăiască, 31 pentru că a pus o zi în care va judeca cu dreptate pământul locuit prin bărbatul pe care l‐a rânduit, punând credința la îndemâna tuturor prin aceea că l‐a înviat dintre cei morți…… 32 Și când au auzit ei de învierea morților, unii își băteau joc, iar alții au zis: Te vom mai asculta iarăși despre aceasta. 33 Așa Pavel a ieșit din mijlocul lor. 34 Și unii bărbați s‐au alipit de el și au crezut, între care și Dionisie Areopagitul și o femeie cu numele Damaris și alții cu ei.
În Tesalonic
1 Au trecut prin Amfipolis și Apolonia și au venit în Tesalonic, unde se afla o sinagogă a iudeilor. 2 Așa cum obișnuia, Pavel a intrat în sinagogă și, de-a lungul a trei zile de Sabat, a discutat cu ei din Scripturi, 3 explicând și dovedind cu privire la Cristos că trebuia să sufere și să învie dintre cei morți și spunând : „Acest Isus, pe Care vi-L vestesc eu, este Cristosul!“. 4 Unii dintre ei, precum și o mare mulțime de greci devotați și nu puține femei de seamă, au fost convinși și li s-au alăturat lui Pavel și Silas. 5 Dar iudeii au devenit invidioși și, luând de prin piețe niște oameni răi, au format o gloată și au instigat cetatea. Au venit la casa lui Iason și i-au căutat pe Pavel și pe Silas ca să-i aducă afară la mulțime. 6 Pentru că nu i-au găsit, l-au târât pe Iason și pe alți câțiva frați înaintea conducătorilor cetății, strigând: „Cei care au răscolit lumea au venit și aici, 7 iar Iason i-a primit ca oaspeți! Toți aceștia lucrează împotriva decretelor lui Cezar, spunând că există un alt Împărat: Isus“. 8 Când mulțimea și magistrații au auzit aceste lucruri, s-au tulburat. 9 Apoi, după ce au primit de la Iason și de la ceilalți o garanție, le-au dat drumul.
În Bereea
10 Imediat ce s-a înnoptat, frații i-au trimis pe Pavel și pe Silas la Bereea. Când au sosit, s-au dus la sinagoga iudeilor. 11 Aceștia aveau un caracter mai ales decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu mare entuziasm și cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă lucrurile stăteau astfel. 12 Mulți dintre ei au crezut, inclusiv niște femei influente, de origine greacă, și nu puțini bărbați. 13 Însă, când iudeii din Tesalonic au aflat că Pavel a vestit Cuvântul lui Dumnezeu și în Bereea, au venit acolo ca să agite și să tulbure mulțimile. 14 Atunci frații l-au trimis imediat pe Pavel către mare, iar Silas și Timotei au rămas acolo. 15 Cei ce îl însoțeau pe Pavel l-au condus până la Atena. Apoi, după ce au primit o poruncă potrivit căreia Silas și Timotei trebuiau să vină cât mai repede la Pavel , au plecat înapoi .
În Atena
16 În timp ce Pavel îi aștepta în Atena, i s-a înfuriat duhul în el când a văzut că cetatea era plină de idoli. 17 Prin urmare, a început să poarte discuții în sinagogă cu iudeii și cu cei devotați lui Dumnezeu , iar în piață, în fiecare zi, cu cei ce se aflau pe acolo. 18 Unii dintre filozofii epicurieni și stoici au început să discute cu el.
Unii ziceau:
‒ Ce vrea să spună și palavragiul acesta?
Alții ziceau:
‒ Se pare că este un predicator al unor divinități străine!
Căci el vestea Evanghelia despre Isus și despre înviere.
19 Prin urmare, l-au luat și l-au dus la Areopag, zicând:
‒ Putem ști care este această învățătură nouă pe care o prezinți? 20 Căci tu ne aduci la cunoștință niște lucruri ciudate. Vrem deci să știm ce înseamnă acestea!
21 Toți atenienii și străinii care locuiau acolo nu-și petreceau timpul cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.
22 Pavel a stat în mijlocul Areopagului și a zis:
‒ Bărbați atenieni, în toate privințele văd că sunteți foarte religioși. 23 Căci, în timp ce treceam prin cetate și mă uitam la obiectele voastre de închinare, am găsit și un altar pe care era scris:
„Unui Dumnezeu Necunoscut“ .
Ei bine, ceea ce voi respectați fără să cunoașteți, aceea vă vestesc eu! 24 Dumnezeul Care a făcut lumea și tot ce este în ea este Domnul cerului și al pământului; El nu locuiește în temple făcute de mâini 25 și nu este slujit de mâini omenești, ca și când ar avea nevoie de ceva, El, Care dă tuturor viață, suflare și toate lucrurile. 26 Dintr-un singur om , El a făcut fiecare neam de oameni, ca ei să locuiască pe toată fața pământului, hotărând anumite vremuri și stabilind granițele locuinței lor, 27 pentru ca ei să-L caute pe Dumnezeu și, poate, să-L și găsească, în timp ce bâjbâie după El, cu toate că nu este departe de niciunul dintre noi. 28 „Căci în El trăim, ne mișcăm și existăm“; sau , așa cum au spus și unii dintre poeții voștri: „Căci și noi suntem din neamul Lui“.
29 Deci, fiindcă suntem din neamul lui Dumnezeu, n-ar trebui să credem că dumnezeirea este asemenea aurului sau a argintului sau a pietrei, așadar o imagine făcută prin abilitatea și gândirea omului. 30 Dumnezeu a trecut cu vederea vremurile de ignoranță și poruncește acum tuturor oamenilor, de pretutindeni, să se pocăiască, 31 pentru că a hotărât o zi în care urmează să judece lumea cu dreptate, prin Omul pe Care L-a desemnat pentru aceasta, dându-le o dovadă tuturor despre aceasta prin faptul că L-a înviat dintre cei morți!
32 Când au auzit ei despre învierea dintre cei morți, unii au început să-și bată joc, dar alții au zis:
‒ Te vom asculta și altă dată cu privire la aceasta!
33 Atunci, Pavel a ieșit din mijlocul lor. 34 Însă unii dintre ei i s-au alăturat și au crezut. Între ei era și Dionisie areopagitul, o femeie pe nume Damaris și alții împreună cu ei.