Pavel în Macedonia
1 Și după ce a încetat tulburarea, Pavel trimițând după ucenici și îndemnându‐i, și‐a luat rămas bun de la ei și a ieșit să se ducă în Macedonia. 2 Și după ce a trecut prin părțile acelea și i‐a îndemnat cu mult cuvânt, a venit în Grecia. 3 Și după ce a stat trei luni acolo și făcându‐se o pândă împotriva lui de către iudei, când era să se ducă pe apă în Siria, a fost de părere să se întoarcă prin Macedonia. 4 Și Sopater din Berea, al lui Pir, l‐a însoțit până în Asia; iar dintre tesaloniceni Aristarh și Secund și Gaiu din Derbe și Timotei ; iar dintre cei din Asia Tihic și Trofim . 5 Și aceștia s‐au dus înainte și ne‐au așteptat în Troa. 6 Și după zilele azimilor noi am plecat pe apă de la Filipi și în cinci zile am venit la ei în Troa, unde am zăbovit șapte zile.
Învierea lui Eutih
7 Și în ziua întâi a săptămânii când ne‐am adunat ca să frângem pâinea, Pavel a stat de vorbă cu ei având de gând să plece a doua zi; și a întins cuvântul până la miezul nopții. 8 Și erau destule felinare în odaia de sus, unde eram adunați. 9 Și un tânăr cu numele Eutih ședea pe fereastră cufundat într‐un somn adânc; și pe când Pavel sta de vorbă cu ei mereu înainte, fiind doborât de somn, a căzut jos din al treilea cat și a fost ridicat mort. 10 Iar Pavel s‐a pogorât și a căzut peste el și luându‐l în brațe a zis: Nu vă speriați căci sufletul lui este în el. 11 Și după ce s‐a suit și a frânt pâinea și a gustat și a vorbit cu ei destul, până în zori, astfel a plecat. 12 Iar ei au adus pe băiat viu și s‐au mângâiat nu cu măsură.
Pavel la Milet
13 Și noi plecând înainte la corabie ne‐am dus pe apă la Asos, având de gând să luăm de acolo pe Pavel cu noi; căci astfel rânduise, deoarece el avea să meargă pe jos. 14 Iar când ne‐a întâlnit la Asos, l‐am luat cu noi și am venit la Mitilene. 15 Și de acolo plecând pe apă, am ajuns a doua zi în dreptul Chiosului și în ziua următoare ne‐am atins de Samos și rămânând în Troghilion am venit a doua zi la Milet. 16 Căci Pavel a judecat să treacă pe apă pe lângă Efes, ca să nu i se întâmple să întârzie în Asia; căci se grăbea, dacă i‐ar fi cu putință, să fie la Ierusalim în ziua Cincizecimii.
Cuvântarea de rămas bun
17 Și de la Milet a trimis la Efes și a chemat la el pe prezbiterii bisericii. 18 Și când au venit la el, le‐a zis: Voi știți cum am fost cu voi toată vremea, din ziua întâi de când am călcat în Asia, 19 slujind Domnului cu toată smerenia și cu lacrimi și încercări , care mi s‐au întâmplat în pândirile iudeilor; 20 cum nu m‐am ferit de nimic din cele de folos ca să nu vă vestesc și să vă învăț în fața tuturor și în case, 21 mărturisind atât iudeilor cât și grecilor pocăința față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus Hristos. 22 Și acum iată, legat în duhul mă duc la Ierusalim, neștiind cele ce au să mi se întâmple acolo, 23 decât numai că Duhul Sfânt îmi mărturisește în fiecare cetate zicând că mă așteaptă legături și necazuri. 24 Dar nu țin nicio socoteală de viața mea, ca scumpă mie însumi , numai să‐mi săvârșesc calea și slujba pe care am luat‐o de la Domnul Isus, spre a mărturisi evanghelia harului lui Dumnezeu. 25 Și acum iată știu că nu‐mi veți mai vedea fața voi toți, printre care am trecut propovăduind Împărăția. 26 De aceea vă mărturisesc în ziua de astăzi că sunt curat de sângele tuturor. 27 Căci nu m‐am ferit să vă vestesc tot sfatul lui Dumnezeu. 28 Luați aminte la voi înșivă și la toată turma în care v‐a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriți biserica Domnului, pe care și‐a dobândit‐o prin însuși sângele său. 29 Știu că după plecarea mea vor intra între voi lupi grozavi, necruțând turma, 30 și dintre voi înșivă se vor ridica bărbați vorbind lucruri sucite ca să tragă pe ucenici după ei. 31 Drept aceea vegheați, aducându‐vă aminte că trei ani, noapte și zi, n‐am încetat sfătuind cu lacrimi pe fiecare. 32 Și acum vă încredințez Domnului și cuvântului harului său, care poate să vă zidească și să vă dea moștenirea între toți cei sfințiți. 33 N‐am poftit argint sau aur sau îmbrăcăminte de la nimeni. 34 Voi înșivă cunoașteți că aceste mâini au slujit pentru cele trebuincioase mie și celor ce erau cu mine. 35 În toate v‐am dat pildă că ostenindu‐vă astfel trebuie să sprijiniți pe cei slabi și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus că el însuși a zis: Ferice este mai mult a da decât a lua. 36 Și când a zis acestea, a îngenuncheat și s‐a rugat cu ei toți. 37 Și a fost destul plâns al tuturor și au căzut pe grumazul lui Pavel și‐l sărutau mult, 38 întristându‐se mai ales pentru cuvântul pe care‐l zisese că n‐au să‐i mai vadă fața. Și l‐au petrecut până la corabie.
Prin Macedonia și Grecia
1 Când s-a sfârșit tulburarea, Pavel i-a chemat pe ucenici și, după ce i-a încurajat, și-a luat rămas bun și a plecat în Macedonia. 2 A călătorit prin părțile acelea și i-a încurajat pe credincioși prin multe cuvinte. Apoi a venit în Grecia, 3 unde a stat timp de trei luni. Tocmai când urma să plece pe mare în Siria, iudeii au pus la cale o conspirație împotriva lui. Atunci el a luat decizia să se întoarcă prin Macedonia. 4 Îl însoțeau Sopater – fiul lui Pirus din Bereea – Aristarhus și Secundus din Tesalonic, Gaius din Derbe, precum și Timotei, Tyhikos și Trofimos din Asia. 5 Aceștia au luat-o înainte și ne-au așteptat în Troa. 6 Iar noi, după zilele Sărbătorii Azimelor, am plecat pe mare din Filipi și, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am rămas timp de șapte zile.
Învierea lui Eutih
7 În prima zi a săptămânii, eram adunați laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care urma să plece a doua zi, stătea de vorbă cu ucenicii și și-a prelungit vorbirea până la miezul nopții. 8 În camera de sus, unde eram adunați, erau multe candele. 9 Pe un tânăr numit Eutih, care stătea la fereastră, l-a apucat un somn adânc în timpul vorbirii îndelungate a lui Pavel. Doborât de somn, a căzut de la etajul al treilea și a fost ridicat mort. 10 Pavel a coborât, s-a aplecat asupra lui și l-a luat în brațe, zicând: „Nu vă tulburați, căci sufletul lui este în el!“. 11 Apoi a urcat scările , a frânt pâinea, a mâncat și a mai discutat cu ei destul de mult timp, până în zori, după care a plecat. 12 Tânărul a fost adus viu, și ei au fost foarte încurajați.
Pavel își ia rămas bun de la bătrânii din Efes
13 Noi ne-am dus înainte la corabie și am pornit pe mare spre Assos, de unde urma să-l luăm pe Pavel. Căci așa dăduse îndrumări, el urmând să călătorească pe uscat. 14 Când s-a întâlnit cu noi în Assos, l-am luat și ne-am dus în Mitilene. 15 De acolo am plecat pe mare mai departe, iar a doua zi am ajuns vizavi de Chios. O zi mai târziu am sosit în Samos, apoi ne-am oprit în Troghilion, iar în ziua următoare am ajuns în Milet. 16 Căci Pavel hotărâse să treacă pe lângă Efes, ca să nu mai piardă timpul în Asia, pentru că se grăbea să fie în Ierusalim de Ziua Cincizecimii, dacă ar fi fost posibil.
17 Din Milet el a trimis la Efes și i-a chemat pe bătrânii bisericii.
18 Când aceștia au venit la el, le-a spus următoarele: „Știți că, încă din prima zi în care am pus piciorul în Asia, am fost cu voi tot timpul, 19 slujindu-I Domnului cu toată smerenia și cu lacrimi în mijlocul încercărilor care au venit asupra mea din cauza conspirațiilor iudeilor. 20 N-am ascuns nimic din ceea ce vă era de folos, istorisindu-vă și învățându-vă în public și prin case, 21 și depunând mărturie, atât înaintea iudeilor, cât și a grecilor, despre pocăința față de Dumnezeu și despre credința în Domnul nostru Isus.
22 Și acum, iată că, împins de Duhul, mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo. 23 Doar Duhul Sfânt mă avertizează în fiecare cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri. 24 Însă nu țin cu orice preț la viața mea, ca și cum mi-ar fi scumpă, ci scopul meu este să-mi sfârșesc alergarea și slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, și anume să depun mărturie despre Evanghelia harului lui Dumnezeu. 25 Și acum, iată, știu că nu-mi veți mai vedea fața, voi toți aceia printre care am umblat proclamând Împărăția. 26 De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor. 27 Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu. 28 Fiți atenți deci la voi înșivă și la toată turma peste care Duhul Sfânt v-a desemnat episcopi ca să păstoriți Biserica lui Dumnezeu, pe care El a câștigat-o prin propriul Său sânge. 29 Știu că după plecarea mea vor veni între voi lupi feroce, care nu vor cruța turma. 30 Chiar și dintre voi se vor ridica bărbați care vor spune lucruri pervertite, ca să-i tragă pe ucenici după ei. 31 De aceea, vegheați, aducându-vă aminte că timp de trei ani, zi și noapte, n-am încetat să sfătuiesc pe fiecare dintre voi cu lacrimi! 32 Iar acum vă încredințez lui Dumnezeu și Cuvântului harului Său, Cuvânt care are putere să vă zidească și să vă dea moștenirea alături de toți cei sfințiți. 33 N-am tânjit nici după argintul, nici după aurul și nici după haina nimănui. 34 Voi înșivă știți că mâinile acestea au slujit pentru nevoile mele și ale celor ce erau împreună cu mine. 35 În toate v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să-i ajutăm pe cei nevoiași și să ne aducem aminte de cuvintele Domnului Isus. Căci El Însuși a zis: «Este mai ferice să dai decât să primești»“.
36 După ce a spus acestea, s-a pus în genunchi împreună cu ei toți și s-a rugat. 37 Toți au început să plângă în hohote, au căzut la gâtul lui Pavel și l-au sărutat mult. 38 Căci erau îndurerați mai ales din cauza cuvintelor pe care le spusese el, și anume că nu-i vor mai vedea fața. Apoi l-au însoțit până la corabie.