Pavel înaintea lui Agripa
1 Și Agripa a zis lui Pavel: Îți este îngăduit să vorbești pentru tine însuți. Atunci Pavel a întins mâna și se apăra: 2 În privința tuturor acelora de care sunt învinuit de iudei, împărate Agripa, mă socot pe mine însumi fericit că am să mă apăr astăzi înaintea ta. 3 Mai ales că tu ești cunoscător al tuturor obiceiulrilor și neînțelegerilor dintre iudei; de aceea te rog să mă asculți cu bunăvoință. 4 Deci viețuirea mea în tinerețe, care a fost de la început în neamul meu și în Ierusalim, o știu toți iudeii. 5 Pentru că ei mă cunosc de la început, dacă voiesc să mărturisească; căci eu am viețuit ca fariseu, potrivit cu cea mai strașnică sectă a credinței noastre. 6 Și acum stau aici să fiu judecat pentru nădejdea în făgăduința făcută de Dumnezeu către părinții noștri, 7 la care făgăduință nădăjduiesc să ajungă cele douăsprezece seminții ale noastre, slujind lui Dumnezeu cu stăruință noapte și zi. Și pentru această nădejde sunt învinuit de iudei, împărate! 8 Pentru ce se judecă de necrezut la voi că Dumnezeu scoală morții? 9 Deci eu m‐am gândit în mine însumi că trebuie să lucrez mult împotrivă față de numele lui Isus din Nazaret, 10 ceea ce am și făcut în Ierusalim și am încuiat în temnițe pe mulți dintre sfinți, după ce am luat împuternicirea de la mai marii preoților. Și când erau omorâți, mi‐am dat votul împotriva lor, 11 și pedepsindu‐i de multe ori prin toate sinagogile îi sileam să hulească și înfuriindu‐mă peste măsură împotriva lor, îi prigoneam până și în cetățile de afară. 12 În acestea pe când mă duceam la Damasc cu împuternicire și cu drept de lucrare de la mai marii preoților, 13 în miezul zilei, împărate, am văzut pe cale o lumină din cer, întrecând strălucirea soarelui, strălucind împrejurul meu și al celor ce călătoreau cu mine. 14 Și când am căzut noi toți jos la pământ, eu am auzit un glas zicând către mine în graiul evreiesc: Saule, Saule, pentru ce mă prigonești? Greu îți este să dai cu piciorul împotriva țepușilor. 15 Și eu am zis: Cine ești, Doamne? Iar Domnul a zis: Eu sunt Isus, pe care tu‐l prigonești. 16 Dar scoală‐te și stai pe picioarele tale; căci pentru aceasta m‐am arătat ție, ca să fii rânduit slujitor și martor atât al celor ce ai văzut cât și al celor pentru care mă voi arăta ție, 17 scăpându‐te din acest popor și dintre Neamuri, la care te trimit, 18 ca să le deschizi ochii să se întoarcă de la întuneric la lumină și de la stăpânirea Satanei la Dumnezeu, ca să ia prin credința în mine iertarea păcatelor și un sorț între cei sfințiți. 19 De aceea, împărate Agripa, n‐am fost neascultător vedeniei cerești, 20 ci am vestit mai întâi atât celor din Damasc și celor din Ierusalim și în toată țara Iudeei cât și Neamurilor ca să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu, făcând lucruri vrednice de pocăință. 21 Pentru aceasta iudeii m‐au apucat în Templu și încercau să mă omoare. 22 Deci având parte de ajutorul care este de la Dumnezeu, stau până în această zi, mărturisind și la mic și la mare, nezicând nimic decât cele ce au vorbit prorocii și Moise că au să fie; 23 că Hristosul are să fie supus la pătimire și că el cel dintâi din învierea morților are să vestească lumină atât poporului cât și Neamurilor. 24 Și pe când rostea acestea apărându‐se, Festus zice cu glas mare: Ești nebun, Pavele; știința ta multă te dă în nebunie. 25 Dar Pavel zice: Nu sunt nebun, prea alesule Festus, ci rostesc vorbe de adevăr și cuminție. 26 Căci împăratul știe de acestea către care și vorbesc cu îndrăzneală: pentru că sunt încredințat că niciuna din acestea nu este ascunsă de el, fiindcă aceasta nu s‐a petrecut într‐un colț. 27 Împărate Agripa, crezi tu în proroci? Știu că crezi! 28 Și Agripa a zis către Pavel: Cu puțin mă îndupleci ca să mă fac creștin. 29 Iar Pavel a zis : M‐aș ruga lui Dumnezeu, ca fie cu puțin, fie cu mult, nu numai tu, ci și toți care mă ascultă astăzi să fiți astfel cum sunt și eu, afară de aceste legături.
Nevinovăția lui Pavel recunoscută
30 Și împăratul s‐a sculat și dregătorul și Berenice și cei ce ședeau cu ei. 31 Și după ce s‐au dat la o parte, vorbeau unii cu alții zicând: omul acesta nu făptuiește nimic vrednic de moarte sau de legături. 32 Și Agripa a zis lui Festus: Omului acestuia putea să i se dea drumul, dacă n‐ar fi cerut să fie judecat de Cezarul.
1 Agrippa i-a zis lui Pavel:
‒ Ți se dă voie să vorbești despre tine!
Atunci Pavel a întins mâna și a început să se apere astfel:
2 ‒ Rege Agrippa, mă consider fericit că urmează să mă apăr astăzi înaintea ta, cu privire la toate lucrurile de care sunt acuzat de iudei, 3 mai ales pentru că tu ești cunoscător al tuturor obiceiurilor și controverselor iudeilor. De aceea, te rog să mă asculți cu răbdare.
4 Toți iudeii cunosc felul în care mi-am trăit viața încă din tinerețe, pentru că mi-am petrecut-o de la început în poporul meu, inclusiv în Ierusalim. 5 Dacă doresc să mărturisească, ei mă cunosc de mult timp și știu că am trăit ca fariseu, după cea mai strictă grupare a religiei noastre. 6 Iar acum, stau aici ca să fiu judecat din cauza speranței în promisiunea făcută de Dumnezeu strămoșilor noștri, 7 promisiune pe care cele douăsprezece seminții ale noastre, slujindu-I lui Dumnezeu cu seriozitate zi și noapte, speră s-o primească. Pentru această speranță, rege, sunt acuzat eu de către iudei! 8 Ce, vi se pare de necrezut că Dumnezeu învie morții? 9 Într-adevăr, eu însumi credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus nazarineanul, 10 și așa am și făcut în Ierusalim: cu autoritatea primită de la conducătorii preoților i-am aruncat în închisori pe mulți sfinți, iar când erau condamnați la moarte îmi dădeam și eu votul împotriva lor. 11 De asemenea, pedepsindu-i adesea prin toate sinagogile, m-am străduit să-i fac să blasfemieze. Și fiindcă eram deosebit de furios pe ei, i-am persecutat chiar și în cetățile străine.
12 Cu acestea în gând , m-am dus în Damasc, având autoritate și putere deplină de la conducătorii preoților. 13 Pe la mijlocul zilei, rege, în timp ce eram pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu și împrejurul celor ce călătoreau împreună cu mine o lumină din cer, a cărei strălucire o întrecea pe cea a soarelui. 14 Toți am căzut la pământ, iar eu am auzit un glas care-mi zicea în limba ebraică: „Saul, Saul, de ce Mă persecuți? Îți este greu să lovești cu călcâiul în pinteni“.
15 Eu am întrebat: „Cine ești, Doamne?“. Domnul mi-a răspuns: „Eu sunt Isus, Cel pe Care tu Îl persecuți! 16 Dar ridică-te și stai în picioare! Căci M-am arătat ție, ca să te numesc slujitor și martor a ceea ce ai văzut despre Mine și a ceea ce vei vedea că voi face. 17 Te-am ales din poporul tău și din mijlocul națiunilor. Te trimit la ele 18 ca să le deschizi ochii, astfel încât să se întoarcă de la întuneric la lumină și de sub autoritatea lui Satan la Dumnezeu, și să primească, prin credința în Mine, iertare de păcate și moștenire alături de cei sfințiți“.
19 De aceea, rege Agrippa, n-am fost neascultător față de vedenia cerească, 20 ci le-am vestit, mai întâi celor din Damasc, apoi celor din Ierusalim și din întreaga regiune a Iudeei, apoi neevreilor, să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu, făcând fapte demne de pocăință. 21 Din cauza acestor lucruri m-au prins iudeii în Templu și au încercat să mă omoare. 22 Însă până în ziua de azi am primit ajutor de la Dumnezeu și stau aici, depunând mărturie atât înaintea celor mici, cât și înaintea celor mari, fără să spun nimic în afară de ceea ce Profeții și Moise au zis că urmează să se întâmple, 23 și anume că El, Cristosul, va trebui să sufere și, prin faptul că va fi primul înviat dintre cei morți, va vesti lumină atât poporului Său, cât și neevreilor.
24 În timp ce Pavel se apăra astfel, Festus a zis cu glas tare:
‒ Ți-ai ieșit din minți, Pavel! Învățătura ta cea multă te face să dai în nebunie!
25 Însă Pavel a răspuns:
‒ Nu mi-am ieșit din minți, preaalesule Festus, ci rostesc cuvinte care țin de adevăr și de o judecată sănătoasă. 26 Deoarece regele cunoaște aceste lucruri, eu pot să-i vorbesc cu îndrăzneală, întrucât sunt convins că nimic din acestea n-a putut trece neobservat de el, deoarece nu s-au întâmplat într-un colț. 27 Crezi tu în Profeți, rege Agrippa? Știu că tu crezi!
28 Însă Agrippa i-a zis lui Pavel:
‒ În curând, mă vei convinge să mă fac creștin!
29 Pavel i-a răspuns:
‒ Fie în curând, fie mai târziu, mă rog lui Dumnezeu ca nu doar tu, ci toți cei ce mă ascultă astăzi să devină așa cum sunt eu, în afară de lanțurile acestea.
30 Regele, guvernatorul, Berenice și toți cei ce ședeau împreună cu ei s-au ridicat 31 și, în timp ce plecau, își spuneau unii altora: „Omul acesta nu face nimic pentru care să merite să fie pedepsit cu moartea sau să fie pus în lanțuri“.
32 Agrippa i-a zis lui Festus:
‒ Omul acesta ar fi putut fi eliberat dacă n-ar fi făcut apel la Cezar.