Anania și Safira
1 Iar un bărbat cu numele Anania împreună cu Safira, nevastă‐sa, a vândut averea 2 și a dat la o parte pentru sine, din preț, știind și nevasta, și a adus o parte și a pus‐o la picioarele apostolilor. 3 Și Petru a zis: Anania, pentru ce ți‐a umplut Satana inima ca să minți pe Duhul Sfânt și să dai la o parte pentru tine din prețul ogorului? 4 Dacă‐ți rămânea, nu ți‐ar fi rămas ție? Și după ce a fost vândut nu era oare în puterea ta? Pentru ce ți‐ai pus în inimă fapta aceasta? N‐ai mințit oamenilor, ci lui Dumnezeu. 5 Și când a auzit Anania cuvintele acestea, a căzut jos și a murit; și a fost frică mare peste toți care au auzit. 6 Și cei mai tineri s‐au sculat și l‐au ridicat împreună și l‐au dus afară și l‐au înmormântat. 7 Și după o vreme cam de trei ceasuri a intrat și nevasta lui, neștiind ce s‐a întâmplat. 8 Și Petru a răspuns către ea: Spune‐mi dacă cu atâta ați dat ogorul? Iar ea a zis: Da, cu atâta. 9 Și Petru a zis către ea: Pentru ce v‐ați învoit împreună ca să cercați pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au înmormântat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor duce afară. 10 Și ea a căzut îndată la picioarele lui și și‐a dat sufletul; și tinerii au intrat și au găsit‐o moartă și au dus‐o afară și au înmormântat‐o lângă bărbatul ei. 11 Și a fost frică mare peste toată biserica și peste toți care auzeau acestea.
Izbânda apostolilor
12 Iar prin mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în popor; și toți erau cu un gând în pridvorul lui Solomon. 13 Și dintre ceilalți nimeni nu îndrăznea să se lipească de ei, dar poporul îi mărea. 14 Și cei ce credeau în Domnul se adăugau și mai mult, mulțimi de bărbați și de femei. 15 Astfel că scoteau în ulițe pe bolnavi și‐i puneau pe paturi și așternuturi, ca venind Petru, măcar umbra lui să umbrească pe vreunul dintre ei. 16 Și venea și mulțime din cetățile dimprejurul Ierusalimului, ducând bolnavi și pe cei bântuiți de duhuri necurate și toți erau tămăduiți.
Apostolii închiși și izbăviți
17 Și s‐a sculat marele preot și toți cei împreună cu el care sunt secta saducheilor și s‐au umplut de pizmă 18 și au pus mâinile pe apostoli și i‐au pus în închisoarea obștească. 19 Dar un înger al Domnului a deschis noaptea ușile temniței și i‐a scos afară și a zis: 20 Mergeți și stați și vorbiți poporului în Templu toate cuvintele Vieții acesteia. 21 Și când au auzit aceasta , au intrat în revărsat de zori în Templu și‐i învățau. Și a venit marele preot și cei împreună cu el și au chemat împreună sinedriul și toată bătrânimea copiilor lui Israel și au trimis la închisoare ca să fie aduși. 22 Dar slujitorii care au venit nu i‐au găsit în temniță și s‐au întors și au dat de știre, 23 zicând: Închisoarea am găsit‐o încuiată cu toată tăria și pe păzitori, stând la uși, dar când am deschis n‐am găsit pe nimeni înăuntru. 24 Și când au auzit cuvintele acestea, căpitanul Templului și mai marii preoților erau în nedumerire despre ei, ce să fie aceasta. 25 Și un oarecare a venit și le‐a dat de știre: Iată bărbații pe care i‐ați pus în temniță sunt în Templu și învață poporul. 26 Atunci căpitanul a plecat cu slujitorii și i‐a adus nu cu silă, căci se temeau de popor ca să nu‐i omoare cu pietre. 27 Și când i‐au adus, i‐au pus în sinedriu. Și marele preot i‐a întrebat, 28 zicând: Cu poruncă v‐am poruncit să nu‐i învățați în numele acesta, și iată, ați umplut Ierusalimul de învățătura voastră și voiți să aduceți aspura noastră sângele omului acestuia. 29 Dar Petru și ceilalți apostoli, răspunzând, au zis: Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni. 30 Dumnezeul părinților noștri a sculat pe Isus, pe care voi l‐ați omorât cu mâinile voastre, atârnându‐l pe un lemn. 31 Pe el Dumnezeu l‐a înălțat prin dreapta sa, Domnitor și Mântuitor , ca să dea pocăință lui Israel și iertare de păcate. 32 Și noi suntem martori ai acestor graiuri, precum și Duhul Sfânt, pe care l‐a dat Dumnezeu celor ce ascultă de el.
Apostolilor li se dă drumul
33 Iar ei când au auzit aceasta, îi tăia la inimă și se sfătuiau să‐i omoare. 34 Dar un fariseu cu numele Gamaliel , învățător de lege, în cinste la tot poporul, s‐a sculat în sinedriu și a poruncit să dea afară puțin pe oameni 35 și a zis către ei: Bărbați israeliți, luați bine seama cu privire la oamenii aceștia ce aveți de gând să faceți. 36 Căci mai înainte de aceste zile s‐a sculat Teuda, zicând că el însuși este ceva, la care s‐a alăturat un număr de bărbați, ca la patru sute: el a fost omorât și toți câți l‐au ascultat au fost împrăștiați și n‐au ajuns la nimic. 37 După acesta s‐a sculat Iuda Galileeanul în zilele înscrierii și a atras popor după sine. Și el a pierit și toți câți îl ascultau au fost risipiți. 38 Și acum vă spun, stați departe de oamenii aceștia și lăsați‐i, pentru că dacă sfatul acesta sau lucrul acesta este de la oameni, va fi răsturnat; 39 dar dacă este de la Dumnezeu, nu‐i veți putea răsturna; ca nu cumva să fiți aflați și luptând împotriva lui Dumnezeu. 40 Și ei l‐au ascultat și când au chemat la ei pe apostoli, i‐au bătut și le‐au poruncit să nu vorbească în numele lui Isus și le‐au dat drumul. 41 Deci ei au plecat din fața sinedriului, bucurându‐se că s‐au învrednicit să fie disprețuiți pentru Numele. 42 Și în fiecare zi în Templu și acasă nu încetau să‐i învețe și să propovăduiască pe Isus ca Hristosul.
Ananias și Safira
1 Dar un om pe nume Ananias, a vândut o proprietate împreună cu soția lui, Safira, 2 și a păstrat pentru sine o parte din preț, cu știrea soției lui. Apoi a adus cealaltă parte și a pus-o la picioarele apostolilor. 3 Petru i-a zis: „Ananias, de ce ți-a umplut Satan inima ca să-L minți pe Duhul Sfânt, păstrând pentru tine o parte din prețul terenului? 4 Dacă rămânea nevândut, nu rămânea el al tău? Și, după ce a fost vândut, nu erau banii la dispoziția ta? De ce ai pus la cale acest lucru în inima ta? Nu pe oameni i-ai mințit, ci pe Dumnezeu!“.
5 Când a auzit Ananias aceste cuvinte, a căzut și și-a dat suflarea. O mare frică i-a cuprins pe toți cei ce auziseră aceste lucruri . 6 Cei tineri s-au ridicat, l-au învelit, l-au scos afară și l-au înmormântat.
7 Cam după trei ore, a intrat și soția lui, fără să știe ce se întâmplase.
8 Petru a întrebat-o:
‒ Spune-mi, cu atât ați vândut terenul?
Ea i-a răspuns:
‒ Da, cu atât.
9 Atunci Petru i-a zis:
‒ De ce v-ați înțeles între voi să-L puneți la încercare pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor ce l-au înmormântat pe soțul tău sunt la ușă și te vor duce și pe tine!
10 Atunci ea a căzut deodată la picioarele lui și și-a dat suflarea. Când au intrat tinerii, au găsit-o moartă; ei au dus-o afară și au înmormântat-o lângă soțul ei. 11 O mare frică a cuprins toată biserica și pe toți cei ce auziseră aceste lucruri.
Prin apostoli se fac semne și minuni
12 Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în popor. Toți se adunau în același gând în Porticul lui Solomon 13 și niciunul din ceilalți nu îndrăznea să li se alăture, deși poporul îi lăuda foarte mult. 14 Totuși, numărul celor ce credeau în Domnul, o mulțime de bărbați și femei, se mărea tot mai mult. 15 Oamenii îi scoteau chiar și pe străzi pe cei neputincioși și-i puneau pe tărgi și pe așternuturi, pentru ca, atunci când trecea Petru, măcar umbra lui să cadă peste vreunul dintre ei. 16 Mulțimea se aduna și din cetățile din jurul Ierusalimului, aducându-i pe cei bolnavi și pe cei chinuiți de duhuri necurate. Și toți erau vindecați.
Apostolii persecutați
17 Însă marele preot și toți cei ce erau împreună cu el, adică gruparea saducheilor, s-au ridicat plini de invidie, 18 au pus mâna pe apostoli și i-au aruncat în închisoarea publică. 19 Dar un înger al Domnului a deschis ușile închisorii în timpul nopții, i-a condus afară și le-a zis: 20 „Duceți-vă, stați în Templu și spuneți poporului toate cuvintele Vieții acesteia!“.
21 Auzind ei aceasta , au intrat în Templu dis-de-dimineață și au început să-i învețe pe oameni.
Când a sosit marele preot și cei ce erau împreună cu el, au convocat Sinedriul, adică tot Sfatul Bătrânilor fiilor lui Israel, și au trimis după apostoli la închisoare, ca să fie aduși. 22 Gărzile însă, când au sosit acolo , nu i-au găsit în închisoare, așa că s-au întors și au anunțat, 23 zicând: „Închisoarea am găsit-o încuiată cu toată grija, iar pe gardieni i-am găsit stând la uși, dar când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru!“. 24 Când au auzit cuvintele acestea, atât comandantul gărzii Templului, cât și conducătorii preoților au rămas înmărmuriți din cauza lor și se întrebau ce se întâmplă. 25 Cineva însă a venit și i-a anunțat: „Iată că bărbații pe care i-ați aruncat în închisoare stau în Templu și învață poporul!“. 26 Atunci comandantul s-a dus împreună cu gărzile și i-a adus, însă nu cu forța, pentru că se temeau să nu fie loviți cu pietre de popor.
27 I-au adus și i-au pus să stea înaintea Sinedriului.
Marele preot i-a întrebat, 28 zicând:
‒ Nu v-am poruncit clar să nu-i mai învățați pe oameni în Numele acesta? Dar iată că voi ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și vreți să aruncați peste noi vina pentru sângele Acestui Om!
29 Dar Petru și ceilalți apostoli, răspunzând, au zis:
‒ Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni! 30 Dumnezeul strămoșilor noștri L-a înviat pe Isus, pe Care voi L-ați ucis, pironindu-L pe lemn. 31 Pe El, Dumnezeu L-a înălțat la dreapta Sa, ca Prinț și Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăință și iertare de păcate. 32 Iar noi suntem martori ai acestor lucruri și, de asemenea, și Duhul Sfânt pe Care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.
33 Când au auzit ei acestea, s-au înfuriat și au vrut să-i omoare. 34 Dar un fariseu pe nume Gamaliel, un învățător al Legii respectat de tot poporul, s-a ridicat în Sinedriu și a poruncit ca oamenii să fie scoși afară puțin. 35 Apoi le-a zis: „Bărbați israeliți, aveți grijă ce urmează să le faceți acestor oameni! 36 Căci, nu demult, s-a ridicat Teudas, care spunea despre sine că este cineva și căruia i s-au alăturat aproape patru sute de bărbați. El a fost omorât, iar toți aceia care se încrezuseră în el au fost împrăștiați și nu s-a ales nimic de ei. 37 După el, pe vremea recensământului, s-a ridicat Iuda, galileeanul, și a atras poporul după el. Dar și el a pierit, iar toți aceia care se încrezuseră în el au fost împrăștiați. 38 Iar acum, eu vă spun: depărtați-vă de oamenii aceștia și lăsați-i! Dacă planul sau lucrarea aceasta este de la oameni, va fi distrusă, 39 dar, dacă este de la Dumnezeu, nu-i veți putea distruge pe acești oameni ! Să nu vă treziți că luptați împotriva lui Dumnezeu!“. Astfel, ei au fost convinși de el.
40 Apoi i-au chemat pe apostoli, i-au biciuit, le-au poruncit să nu mai vorbească în Numele lui Isus și le-au dat drumul. 41 Prin urmare, apostolii au plecat dinaintea Sinedriului, bucurându-se că au fost considerați demni să fie umiliți pentru Numele Lui . 42 Și, în fiecare zi, în Templu și prin case, nu încetau să-i învețe pe oameni și să ducă vestea bună că Isus este Cristosul.