Visul despre copacul cel mare
1 Nebucadnețar, împăratul tuturor popoarelor, neamurilor și limbilor care locuiesc pe tot pământul: pacea să vi se înmulțească. 2 Mi‐a plăcut să vă arăt semnele și minunile pe care le‐a făcut Dumnezeul Cel Preaînalt față de mine. 3 Cât sunt de mari semnele lui! Și cât de puternice sunt minunile lui! Împărăția lui este o împărăție veșnică și domnia lui din neam în neam. 4 Eu, Nebucadnețar, eram liniștit în casa mea și înfloream în palatul meu. 5 Am văzut un vis care m‐a înfricoșat; și gândurile în patul meu și vedeniile capului meu m‐au tulburat. 6 De aceea am dat o hotărâre să se aducă înaintea mea toți înțelepții Babilonului ca să‐mi facă cunoscut tălmăcirea visului. 7 Atunci au intrat cărturarii, descântătorii, haldeii și fermecătorii și am spus visul înaintea lor, dar nu mi‐au arătat tălmăcirea lui. 8 Dar la urmă a intrat înaintea mea Daniel, al cărui nume este Beltșațar, după numele dumnezeului meu, și în care este duhul dumnezeilor celor sfinți; și am pus înaintea lui visul zicând : 9 Beltșațare, capul cărturarilor, fiindcă știu că duhul dumnezeilor sfinți este în tine și nicio taină nu‐ți este prea grea, spune‐mi vedeniile visului meu pe care l‐am văzut și tălmăcirea lui. 10 Iată vedeniile capului meu pe patul meu: Priveam și iată un copac în mijlocul pământului și înălțimea lui era mare. 11 Copacul a crescut și s‐a întărit și înălțimea lui ajungea până la ceruri și se vedea până la marginile întregului pământ. 12 Frunzele lui erau frumoase și roadele lui îmbelșugate și în el era mâncare pentru toți; fiarele câmpului găseau umbră sub el și păsările cerurilor locuiau în ramurile lui și toată carnea se hrănea din el. 13 Am văzut în vedeniile capului meu pe patul meu și iată un veghetor și un sfânt s‐a coborât din ceruri. 14 A strigat tare și a zis: Tăiați copacul și smulgeți‐i ramurile, scuturați‐i frunzele și risipiți‐i roadele; să fugă fiarele de sub el și păsările de pe ramurile lui. 15 Dar lăsați tulpina cu rădăcinile ei în pământ cu o legătură de fier și de aramă în iarba verde a câmpului și să fie udat cu roua cerurilor și partea lui să fie cu fiarele în iarba pământului. 16 Inima să i se schimbe din inimă de om și să i se dea o inimă de fiară, și să treacă șapte vremuri peste el. 17 Hotărârea aceasta este din porunca veghetorilor și cererea este prin cuvântul sfinților, ca să cunoască cei vii că Cel Preaînalt domnește asupra împărăției oamenilor și o dă oricui vrea și ridică peste ea pe cel mai de jos din oameni. 18 Acest vis l‐am văzut eu, Nebucadnețar, împăratul; și tu, Beltșațare, spune tălmăcirea lui, căci toți înțelepții împărăției mele nu sunt în stare să‐mi arăte tălmăcirea, dar tu ești în stare, căci duhul dumnezeilor sfinți este în tine. 19 Atunci Daniel, al cărui nume este Beltșațar, s‐a îngrozit un ceas și gândurile lui l‐au tulburat. Împăratul a răspuns și a zis: Beltșațare, să nu te tulbure visul și tălmăcirea lui. Beltșațar a răspuns și a zis: Domnul meu, visul să fie pentru cei ce te urăsc și tălmăcirea lui pentru vrăjmașii tăi. 20 Copacul pe care l‐ai văzut crescând și întărindu‐se, a cărui înălțime ajungea până la ceruri și se vedea peste tot pământul, 21 ale cărui frunze erau frumoase și roadele lui îmbelșugate și în care era hrană pentru toți, sub care locuiau fiarele câmpului și pe ramurile căruia își aveau locuința păsările cerurilor, 22 ești tu , împărate, care ai crescut și te‐ai întărit; căci mărimea ta s‐a înălțat și ajunge până la ceruri și domnia ta până la capătul pământului. 23 Și că împăratul a văzut un veghetor și un sfânt coborându‐se din ceruri și zicând: Tăiați copacul și dărâmați‐l, totuși lăsați‐i tulpina rădăcinilor în pământ, cu legături de fier și de aramă în iarba verde a câmpului și să fie scăldat în roua cerurilor și partea sa să fie cu fiarele câmpului până vor trece peste el șapte vremuri; 24 aceasta este tălmăcirea, o, împărate, și aceasta este hotărârea Celui Preaînalt care vine peste domnul meu împăratul. 25 Te vor alunga dintre oameni și locuința ta va fi cu fiarele câmpului și te vor face să mânânci iarba ca boii și te vor scălda cu roua cerurilor și șapte vremuri vor trece peste tine, până vei cunoaște că Cel Preaînalt domnește peste împărăția oamenilor și o dă oricui vrea. 26 Și că s‐a poruncit să se lase tulpina rădăcinelor copacului: împărăția ta îți va rămâne ție după ce vei cunoaște că cerurile domnesc. 27 De aceea, împărate, placă‐ți sfatul meu și rupe‐o cu păcatele tale prin dreptate și cu nelegiuirile tale prin îndurare către cei săraci; poate că aceasta îți va lungi pacea. 28 Toate acestea au venit asupra împăratului Nebucadnețar. 29 După trecere de douăsprezece luni, umbla încoace și încolo pe palatul domnesc al Babilonului. 30 Împăratul a vorbit și a zis: Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care l‐am zidit eu pentru casa împărăției prin tăria puterii mele și spre slava împărăției mele? 31 Cuvântul era încă în gura împăratului și a căzut un glas din ceruri zicând : Ți se spune, împărate Nebucadnețar: împărăția s‐a depărtat de la tine. 32 Și te vor alunga dintre oameni și locuința ta va fi cu fiarele câmpului; te vor face să mănânci iarbă ca boii și șapte vremuri vor trece peste tine, până vei cunoaște că Cel Preaînalt domnește peste împărăția oamenilor și o dă oricui vrea. 33 Și în același ceas s‐a împlinit cuvântul asupra lui Nebucadnețar: și a fost alungat dintre oameni și a mâncat iarbă cu boii și i s‐a scăldat trupul cu roua cerurilor, până i‐au crescut perii ca penele de vultur și unghiile ca ghiarele păsărilor. 34 Și la sfârșitul zilelor eu, Nebucadnețar, mi‐am ridicat ochii către ceruri și priceperea mea s‐a întors la mine și am binecuvântat pe Cel Preaînalt și am lăudat și am cinstit pe Cel ce trăiește în veac, a cărui domnie este o domnie veșnică și a cărui împărăție este din neam în neam. 35 Și toți locuitorii pământului sunt socotiți ca o nimica și el face toate după voința sa în oștirea cerurilor și între locuitorii pământului; și nimeni nu poate să‐i oprească mâna sau să‐i zică: Ce faci? 36 În vremea aceea cunoștința mea s‐a întors la mine; și spre slava împărăției mele, strălucirea mea și măreția mea s‐au întors la mine și sfetnicii mei și cei mai mari ai mei m‐au căutat și am fost pus în împărăția mea și mi s‐a adus o mărire foarte mare . 37 Și acum eu, Nebucadnețar, laud și înalț și cinstesc pe Împăratul cerurilor ale cărui fapte toate sunt adevăr și ale cărui căi sunt judecată, și el poate coborî pe cei ce umblă în mândrie.
Visul lui Nebucadnețar
1 „Nebucadnețar, împăratul,Către toate popoarele, națiunile și oamenii de orice limbă, care locuiesc pe tot pământul:Pacea să vă fie înmulțită!2 Mi s-a părut potrivit să vă istorisesc semnele și minunile pe care le-a făcut față de mine Dumnezeul cel Preaînalt.3 Cât de mari sunt semnele Lui
și cât de puternice sunt minunile Lui!
Împărăția Lui este o împărăție veșnică,
iar stăpânirea Lui dăinuie din generație în generație.
4 Eu, Nebucadnețar, trăiam fără griji în casa mea și eram fericit în palatul meu. 5 Dar am avut un vis care m-a îngrozit; gândurile pe care le-am avut în timp ce eram în patul meu și vedeniile din mintea mea m-au înspăimântat. 6 De aceea am dat poruncă să fie aduși înaintea mea toți înțelepții Babilonului, ca să-mi facă cunoscută interpretarea visului. 7 Atunci au venit vrăjitorii, descântătorii, astrologii și ghicitorii, le-am spus visul, dar ei n-au putut să-mi dea interpretarea. 8 La urmă a venit înaintea mea Daniel, numit și Beltșațar, după numele dumnezeului meu, și care are în el duhul sfinților dumnezei.I-am istorisit visul, zicând :
9 ‒ Beltșațar, căpetenie a magicienilor, știu că ai în tine duhul sfinților dumnezei și că pentru tine nicio taină nu este grea. Iată vedeniile pe care le-am avut în visul meu; spune-mi interpretarea lor! 10 Iată vedeniile din mintea mea, pe care le-am avut în timp ce dormeam: mă uitam și iată că în mijlocul pământului era un copac. Înălțimea lui era foarte mare. 11 Copacul a crescut mare și puternic și vârful lui a ajuns până la ceruri, astfel că se putea vedea de la marginile întregului pământ. 12 Frunzișul lui era frumos, iar roadele lui erau numeroase; în el se găsea hrană pentru toți. La umbra lui se adăposteau fiarele câmpului și printre ramurile lui își făceau cuib păsările cerului. Și din el era hrănită orice făptură.13 În vedeniile care-mi treceau prin cap în timp ce eram în patul meu, mă uitam și, iată că un străjer sfânt a coborât din Ceruri. 14 El a strigat cu putere, zicând astfel: «Retezați copacul și tăiați-i ramurile! Despuiați-l de frunze și împrăștiați-i roadele! Alungați fiarele de sub el și păsările dintre ramurile lui! 15 Lăsați-i doar trunchiul cu rădăcinile lui în pământ și prindeți-l cu legături de fier și de bronz în iarba câmpului, ca să fie udat de roua cerului și să-i fie partea la un loc cu fiarele în iarba pământului. 16 Să-i fie schimbată inima de om și să i se dea o inimă de fiară, până când vor trece peste el șapte vremuri! 17 Sentința este proclamată prin străjeri, verdictul este anunțat prin cei sfinți, pentru ca să știe cei vii că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor, că El o dă cui vrea și ridică peste ea chiar și pe cel mai smerit dintre oameni».18 Acesta este visul pe care eu, împăratul Nebucadnețar, l-am avut. Beltșațar, spune-mi tu interpretarea, căci toți înțelepții împărăției mele nu pot să-mi facă cunoscută interpretarea. Tu însă poți, pentru că ai în tine duhul sfinților dumnezei.Daniel interpretează visul împăratului
19 Atunci Daniel – numit și Beltșațar – a rămas înmărmurit pentru câteva clipe și gândurile îl îngrozeau.
Împăratul a zis:
‒ Beltșațar, să nu te înspăimânte nici visul, nici interpretarea lui!
Beltșațar a răspuns:
‒ Domnul meu, visul acesta să fie pentru cei ce te urăsc, iar interpretarea lui – pentru dușmanii tăi! 20 Copacul pe care l-ai văzut că a crescut mare și puternic și s-a înălțat până la cer, de putea fi văzut de întreg pământul, 21 copacul cu frunzișul frumos, cu roade numeroase și în care se găsea hrană pentru toți, copacul acesta, sub care se adăposteau fiarele câmpului și printre ale cărui ramuri își făceau cuib păsările cerului, 22 ești tu, împărate, care ai ajuns mare și puternic. Măreția ta a crescut și s-a înălțat până la cer, iar stăpânirea ta s-a întins până la marginile pământului.
23 Cât privește străjerul sfânt pe care împăratul l-a văzut coborând din Ceruri și zicând: «Retezați copacul și distrugeți-l! Lăsați-i doar trunchiul cu rădăcinile lui în pământ și prindeți-l cu legături de fier și bronz în iarba câmpului, ca să fie udat de roua cerului și să-i fie partea la un loc cu fiarele câmpului, până când vor trece peste el șapte vremuri!», 24 iată care este interpretarea, împărate, și iată care este hotărârea Celui Preaînalt, care se va împlini cu privire la stăpânul meu, împăratul: 25 te vor alunga dintre oameni și vei locui la un loc cu fiarele câmpului; te vor hrăni cu iarbă ca pe boi și te vor lăsa să fii udat de roua cerului. Vor trece șapte vremuri peste tine până când vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și că El o dă cui vrea. 26 Cu privire la faptul că au spus să lase trunchiul copacului cu rădăcinile lui, înseamnă că împărăția ta va fi păstrată pentru tine până când vei recunoaște stăpânirea Cerului. 27 De aceea, împărate, primește sfatul meu: pune capăt păcatelor tale, făcând dreptate, și încetează cu nelegiuirile tale, fiind îndurător cu cei săraci! Și poate că ți se va prelungi bunăstarea!
Visul împăratului se împlinește
28 Toate s-au împlinit întocmai cu împăratul Nebucadnețar. 29 După douăsprezece luni, în timp ce se plimba pe acoperișul palatului împărătesc din Babilon, 30 împăratul a zis: «Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care l-am construit eu ca reședință împărătească, prin măreția puterii mele și pentru gloria maiestății mele?».
31 Nici nu ieșiseră bine cuvintele acestea din gura împăratului, că un glas s-a auzit din Cer, zicând: «Iată ce se poruncește cu privire la tine, împărate Nebucadnețar: ‘Împărăția îți este luată. 32 Te vor alunga dintre oameni și locuința ta va fi la un loc cu fiarele câmpului! Te vor hrăni cu iarbă ca pe boi și vor trece șapte vremuri peste tine, până când vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și că El o dă cui vrea’».
33 Chiar în clipa aceea s-a și împlinit cuvântul rostit împotriva lui Nebucadnețar. El a fost alungat dintre oameni și a mâncat iarbă ca boii. Trupul lui a fost udat de roua cerului, până când i-a crescut părul ca penele vulturului și unghiile – ca ghearele păsărilor. 34 Când s-au împlinit zilele, eu, Nebucadnețar, mi-am ridicat ochii spre cer și mi-a fost redată gândirea sănătoasă. L-am binecuvântat pe Cel Preaînalt, L-am lăudat și L-am glorificat pe Cel Veșnic Viu.
Stăpânirea Lui este o stăpânire veșnică,iar Împărăția Lui dăinuie din generație în generație.35 Toți locuitorii pământuluisunt considerați ca un nimic;El face ce vreacu armata cerurilorși cu locuitorii pământului.Nu există nimeni care să-L lovească peste mânăși să-I zică: «Ce-ai făcut?».36 Atunci mi-a fost redată gândirea sănătoasă și, spre gloria împărăției mele, mi-au fost date înapoi măreția și strălucirea mea. Sfetnicii și nobilii mei m-au căutat din nou și am fost pus iarăși la conducerea împărăției mele. Am devenit chiar mai măreț decât înainte. 37 Acum, deci, eu, Nebucadnețar, Îl laud, Îl înalț și Îl glorific pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevăr, căile Lui sunt dreptate și El poate să-i smerească pe cei ce umblă în mândrie“.