Umblarea prin pustie până la biruința asupra lui Sihon
1 Și ne‐am întors și am plecat în pustie pe calea spre Marea‐Roșie, cum îmi vorbise Domnul; și am ocolit muntele Seir multe zile. 2 Și Domnul mi‐a vorbit, zicând: 3 Destul ați ocolit muntele acesta; întoarceți‐vă spre miazănoapte. 4 Și poruncește poporului zicând : Veți trece prin hotarul fraților voștri copiii lui Esau care locuiesc în Seir și ei se vor teme de voi. Feriți‐vă foarte mult de ei. 5 Nu vă luați la luptă cu ei; căci nu vă voi da din țara lor nici cât să puneți talpa piciorului, căci muntele Seir l‐am dat în stăpânire lui Esau. 6 Să cumpărați de la ei hrană cu argint și să mâncați și să cumpărați apă cu argint de la ei și să beți. 7 Căci Domnul Dumnezeul tău te‐a binecuvântat în tot lucrul mâinii tale. El a cunoscut mersul tău prin această mare pustie. În acești patruzeci de ani Domnul Dumnezeul tău a fost cu tine; nu ți‐a lipsit nimic. 8 Și ne‐am abătut de la frații noștri copiii lui Esau care locuiesc în Seir, de la calea câmpiei de la Elat și de la Ețion‐Gheber și ne‐am întors și am trecut pe calea pustiei Moabului. 9 Și Domnul mi‐a zis: Nu vă purtați ca vrăjmași cu Moab, nici nu începe lupta cu ei, căci nu‐ți voi da nicio stăpânire din țara lor; căci Arul l‐am dat în stăpânire copiilor lui Lot. 10 Mai înainte locuiau acolo emimii , popor mare, și mult și înalt ca anachimii. 11 Au fost socotiți și ei uriași ca anachimii, dar moabiții îi numesc emimi. 12 Iar mai înainte locuiau în Seir horiții. Și copiii lui Esau i‐au alungat și i‐au pierdut dinaintea lor și au locuit în locul lor, cum a făcut Israel în țara pe care o are în stăpânire, pe care le‐a dat‐o Domnul. 13 Acum sculați‐vă și treceți pârâul Zered. Și am trecut pârâul Zered. 14 Și zilele în care am venit de la Cades‐Barnea până am trecut pârâul Zered au fost treizeci și opt de ani, până a pierit din mijlocul taberei tot neamul bărbaților de război, cum le jurase Domnul. 15 Chiar și mâna Domnului a fost împotriva lor ca să‐i piardă din mijlocul taberei până au pierit. 16 Și a fost așa : după ce toți bărbații de război au pierit murind din popor, 17 Domnul mi‐a vorbit zicând: 18 Vei trece astăzi hotarul Moabului Arul, 19 și te vei apropia în fața copiilor lui Amon; să nu te porți cu ei ca vrăjmași și să nu te iei la luptă cu ei; căci nu‐ți voi da o stăpânire din țara copiilor lui Amon; căci am dat‐o în stăpânire copiilor lui Lot. 20 (Și aceasta este socotită o țară de uriași: uriașii locuiau mai înainte în ea și amoniții îi numesc zamzumimi — 21 popor mare și mult și înalt ca anachimii; și Domnul i‐a pierdut dinaintea lor, și i‐au alungat și au locuit în locul lor; 22 cum a făcut copiilor lui Esau, care locuiesc în Seir, dinaintea cărora a pierdut pe horiți ; și i‐au alungat și au locuit în locul lor până în ziua de astăzi. 23 Și pe aviții , care locuiau prin sate până la Gaza (i‐au pierdut caftoriții care au ieșit din Caftor și au locuit în locul lor). 24 Sculați‐vă, plecați și treceți râul Arnon! Iată, am dat în mâna ta pe Sihon amoritul, împăratul Hesbonului și țara lui; începe, stăpânește și ia‐te la luptă cu el. 25 Astăzi voi începe să pun temerea de tine și spaima de tine peste toate popoarele de sub toate cerurile, căci vor auzi vestea de tine și se vor cutremura și se vor îngrozi de tine. 26 Și au trimis soli din pustia Chedemot la Sihon, împăratul Hesbonului, cu cuvinte de pace, zicând: 27 Lasă‐mă să trec prin țara ta: voi merge numai pe drumul mare; nu mă voi abate nici la dreapta nici la stânga. 28 Să‐mi vinzi bucate pe argint ca să mănânc; și să‐mi dai apă pe argint ca să beau; numai voi trece cu picioarele, 29 cum mi‐au făcut copiii lui Esau care locuiesc în Seir, și moabiții care locuiesc în Ar, până voi trece Iordanul înțara pe care ni‐o dă Domnul Dumnezeul nostru. 30 Dar Sihon , împăratul Hesbonului, n‐a voit să ne lase să trecem pe la al; căci Domnul Dumnezeul tău i‐a învârtoșat duhul și i‐a îndărătnicit inima ca să‐l dea în mâna ta, ca astăzi. 31 Și Domnul mi‐a zis: Iată, am început să dau înaintea ta pe Sihon și țara lui; începe, ia în stăpânire țara ca s‐o stăpânești. 32 Și Sihon a ieșit împotriva noastră la luptă, el și tot poporul său, la Iahaț. 33 Și Domnul Dumnezeul nostru l‐a dat înaintea noastră; și l‐am bătut pe el și pe fiii săi și pe tot poporul său. 34 Și în vremea aceea am luat toate cetățile lui, am pierdut cu desăvârșire toate cetățile, pe bărbați și femei și copii: n‐am lăsat pe nimeni să scape. 35 Numai dobitoacele am răpit pentru noi și prada cetăților pe care le‐am luat. 36 De la Aroer , care este pe malul râului Arnon și cetatea care este în vale, până la Galaad, n‐a fost nicio cetate prea înaltă pentru noi, Domnul Dumnezeul nostru ni le‐a dat pe toate înaintea noastră. 37 Numai de țara copiilor lui Amon nu te‐ai apropiat, de tot malul râului Iaboc , nici de cetățile de pe munte, și tot ce ne‐a poruncit Domnul Dumnezeul nostru.
Călătoria israeliților prin deșert
1 Apoi, ne-am întors și am plecat în deșert, pe drumul către Marea Roșie, după porunca Domnului. Am înconjurat muntele Seir multe zile.
2 Domnul mi-a vorbit, zicând: 3 «Ajunge cât ați înconjurat muntele acesta! Întoarceți-vă spre nord! 4 Poruncește poporului, zicând: ‘Acum veți traversa teritoriul fraților voștri, urmașii lui Esau, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi, dar voi să vă păziți bine. 5 Nu porniți la luptă împotriva lor, căci nu vă voi da nimic din țara lor, nici măcar un loc unde să calce talpa piciorului. Muntele Seir i l-am dat ca moștenire lui Esau. 6 Să cumpărați hrană de la ei cu argint, ca să aveți ce mânca, și să cumpărați apă de la ei cu argint, ca să aveți ce bea’».
7 Căci Domnul, Dumnezeul vostru, a binecuvântat toată lucrarea mâinilor voastre. El cunoaște călătoria voastră prin deșertul acesta mare. În timpul acestor patruzeci de ani, Domnul, Dumnezeul vostru, a fost cu voi și n-ați dus lipsă de nimic.
8 Și, astfel, am trecut pe lângă frații noștri, urmașii lui Esau, care locuiau în Seir, departe de drumul spre Araba, departe de Elat și de Ețion-Gheber; apoi ne-am întors și am luat-o pe drumul care traversează deșertul Moabului.
9 Domnul mi-a zis: «Să nu asediezi Moabul și să nu pornești la luptă împotriva lui, căci nu-ți voi da nicio moștenire în țara lui, fiindcă am dat Arul ca moștenire fiilor lui Lot». 10 (În trecut aici locuiau emiții, un popor puternic, numeros și de statură înaltă, asemenea anachiților. 11 Ei erau considerați refaiți, ca și anachiții, dar moabiții îi numeau emiți. 12 În Seir au locuit în trecut și horiții, însă urmașii lui Esau i-au alungat, i-au nimicit și au locuit în locul lor, la fel cum a făcut Israel în țara pe care i-a dat-o Domnul ca moștenire.)
13 «Acum ridicați-vă și traversați pârâul Zered!». Și noi am traversat pârâul Zered.
14 Perioada de când am plecat din Kadeș-Barnea și până când am traversat pârâul Zered a fost de treizeci și opt de ani, timp în care toată generația de războinici a pierit din mijlocul taberei, așa cum jurase Domnul. 15 Într-adevăr, mâna Domnului a fost împotriva lor ca să-i nimicească din mijlocul taberei, până când au pierit.
16 După ce au pierit toți războinicii din mijlocul poporului, 17 Domnul mi-a vorbit, zicând: 18 «Astăzi vei traversa granița cu Moabul pe la Ar. 19 Când te vei apropia de fiii lui Amon, să nu-i asediezi și să nu pornești la luptă împotriva lor, căci nu-ți voi da nicio moștenire în țara fiilor lui Amon, fiindcă am dat-o ca moștenire fiilor lui Lot». 20 (Și această țară era considerată ca fiind a refaiților, deoarece refaiții au locuit în ea mai înainte. Amoniții îi numeau zamzumimi. 21 Ei erau un popor puternic, numeros și de statură înaltă, asemenea anachiților. Domnul i-a nimicit dinaintea amoniților , care i-au alungat și au locuit în locul lor. 22 La fel a făcut și pentru fiii lui Esau, care locuiau în Seir, când i-a nimicit pe horiți dinaintea lor. Ei i-au alungat și au locuit în acel loc până în ziua de azi. 23 Tot așa s-a întâmplat și cu aviții care locuiau în satele dimprejurul Gazei. Caftoriții, ieșiți din Caftor, i-au nimicit și au locuit în locul lor.)
Înfrângerea lui Sihon, regele Heșbonului
(Num. 21:21-30)24 «Ridicați-vă, plecați și traversați pârâul Arnon. Iată, l-am dat în mâinile tale pe Sihon amoritul, regele Heșbonului, împreună cu țara lui. Pornește! Ia în stăpânire! Provoacă-l la luptă! 25 Din ziua aceasta, voi începe să pun groaza și frica de tine înaintea popoarelor de sub cerul întreg, care, când vor auzi de faima ta, se vor înfiora și vor tremura din cauza ta».
26 Din deșertul Chedemot, am trimis mesageri cu vorbe de pace lui Sihon, regele Heșbonului, zicând: 27 «Lasă-mă să trec prin țara ta! Voi merge numai pe drum și nu mă voi abate nici la dreapta, nici la stânga. 28 Să-mi vinzi, pe argint, hrană, ca să am ce să mănânc, și apă, ca să am ce să beau. Lasă-mă doar să trec prin teritoriul tău pe jos – 29 așa cum m-au lăsat urmașii lui Esau, care locuiesc în Seir, și moabiții care locuiesc în Ar – până când voi traversa Iordanul în țara pe care ne-o dă Domnul, Dumnezeul nostru». 30 Dar Sihon, regele Heșbonului, nu ne-a lăsat să trecem, pentru că Domnul, Dumnezeul tău, i-a făcut duhul neînduplecat și i-a împietrit inima ca să-l dea în mâinile tale, după cum vezi astăzi.
31 Domnul mi-a zis: «Iată că am început să ți-l dau pe Sihon împreună cu țara lui. Începe să-i iei în stăpânire teritoriul ca să-l moștenești». 32 Când Sihon, împreună cu toți oamenii săi, a ieșit să lupte împotriva noastră la Iahaț, 33 Domnul, Dumnezeul nostru, ni l-a dat în mâini și l-am lovit atât pe el, cât și pe fiii lui și întregul lui popor. 34 Le-am cucerit atunci toate cetățile și am dat spre nimicire tot ce era în ele: bărbați, femei și copii. N-am lăsat niciun supraviețuitor. 35 Numai animalele le-am luat ca pradă pentru noi, precum și bunurile din cetățile pe care le-am capturat. 36 De la Aroer, care este pe malul pârâului Arnon, și de la cetatea care se află în defileu, până la Ghilad, n-a existat nicio cetate prea puternică pentru noi. Domnul, Dumnezeul nostru, ni le-a dat pe toate. 37 Însă de țara fiilor lui Amon, de malurile pârâului Iabok și de cetățile de pe munte nu v-ați apropiat, așa cum a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru.