Înțelepciunea și nebunia la mare și mic
1 Muștele moarte fac să se împuțească și să dospească untdelemnul amestecătorului de mir; tot așa puțină nebunie este mai grea decât înțelepciunea și cinstea. 2 Inima înțeleptului este la dreapta sa dar inima nebunului la stânga sa. 3 Nebunul chiar când umblă pe cale îi lipsește inima și spune fiecăruia că este nebun. 4 Dacă se va ridica împotriva ta duhul cârmuitorului nu‐ți părăsi locul, căci liniștea alină multe greșeli. 5 Este un rău pe care l‐am văzut sub soare ca o greșeală care iese de la cârmuitor: 6 Nebunia pusă în locuri înalte și cei bogați șezând în locuri de jos. 7 Am văzut robi pe cai și pe mai mari călcând pe pământ ca robii. 8 Cel ce sapă groapă va cădea în ea și cel ce găurește zidul îl va mușca șarpele. 9 Cel ce îndepărtează pietre va fi vătamat de ele; cel ce despică lemne se primejduiește cu ele. 10 Dacă fierul este tocit și nu i se ascute tăișul, atunci trebuie să‐și pună omul mai multă putere: dar înțelepciunea este de folos ca să dea izbândă. 11 Dacă mușcă șarpele pentru că nu este descântec, atunci meșterul limbii nu‐i de niciun folos. 12 Cuvintele din gura înțeleptului sunt plăcute; dar buzele nebunului îl înghit pe el însuși. 13 Începutul cuvintelor gurii lui este prostie: iar sfârșitul vorbirii lui este o nebunie pierzătoare. 14 Și nebunul înmulțește vorbele: totuși omul nu știe ce va fi și cine‐i va spune ce va fi după el? 15 Pe nebuni îi ostenește osteneala lor, căci ei nu știu cum să meargă în cetate. 16 Vai de tine, țară, când împăratul tău este copil și mai marii tăi mănâncă dimineața! 17 Ferice de tine, țară, când împăratul tău este fiu de neam ales și mai marii tăi mănâncă la vremea cuvenită pentru tărie, nu pentru beție! 18 De lene se afundă acoperișul și de lenevirea mâinilor picură în casă. 19 Ospățul este pentru râs și vinul înveselește viața, dar argintul răspunde la orice. 20 Nici chiar în gândul tău nu vorbi de rău pe împărat, nici chiar în odăile tale de dormit nu vorbi de rău pe bogat: căci pasărea cerului va duce glasul tău și cea înaripată va spune cuvântul.
Falsele valori
1 Așa cum muștele moarte strică și fermentează uleiul negustorului,
tot astfel și puțină nebunie copleșește înțelepciunea și onoarea.
2 Inima înțeleptului îl conduce drept,
dar inima nesăbuitului îl rătăcește.
3 Prostul umblă fără minte pe cale
și se laudă tuturor cu prostia lui.
4 Dacă stăpânitorul se mânie pe tine,
nu-ți pierde cumpătul,
căci calmul te păzește de mari păcate.
5 Există un rău pe care l-am văzut sub soare,
ca o greșeală care vine din partea stăpânitorului:
6 prostia este așezată în multe locuri înalte,
iar cei bogați stau într-un loc de jos.
7 Am văzut sclavi călare pe cai
și prinți mergând pe jos ca niște sclavi.
8 Cel ce sapă o groapă va cădea în ea,
iar pe cel ce pătrunde printr-un zid îl va mușca un șarpe.
9 Cine sfărâmă pietre este rănit de ele
și cine crapă lemne se află în pericol din cauza lor.
10 Dacă fierul securii este tocit
și omul nu-i ascute lama,
trebuie să-ți intensifici eforturile,
dar înțelepciunea îl ajută pe om să reușească.
11 Dacă șarpele mușcă, fără să fie descântat,
stăpânul lui nu are niciun câștig.
12 Cuvintele gurii celui înțelept sunt plăcute,
dar cel nesăbuit se face de rușine prin vorbirea sa.
13 Primele cuvinte ale gurii lui sunt prostești,
iar sfârșitul vorbirii lui este nebunie răutăcioasă.
14 Și totuși, prostul spune o mulțime de vorbe.
Omul nu știe ce se va întâmpla;
cine îi poate spune ce va fi după el?
15 Eforturile proștilor îl obosesc
pe cel ce nu cunoaște drumul spre cetate.
16 Vai de tine, țară, al cărei rege este un copil
și ai cărei prinți chefuiesc dimineața!
17 Ferice de tine, țară, al cărei rege este de viță nobilă
și ai cărei prinți dau ospețe la vremea potrivită,
ca să se întărească și nu să se îmbete!
18 Din cauza leneviei se lasă grinda,
iar, când mâinile sunt leneșe, plouă în casă.
19 Ospățul se face pentru veselie
și vinul înveselește viața,
dar argintul răspunde la toate.
20 Nu-l blestema pe rege nici chiar în mintea ta,
nu-l blestema pe cel înstărit nici chiar în dormitorul tău,
căci s-ar putea ca pasărea cerului să-ți ducă vorba
și un sol înaripat să-ți dea pe față spusele.