Ascultare de dregătorie. Nepotriviri
1 Cine este ca cel înțelept? Și cine cunoaște înțelesul lucrurilor? Înțelepciunea omului face să‐i strălulucească fața și asprimea feței sale se schimbă. 2 Eu zic : Păzește porunca împăratului și aceasta pentru jurământul lui Dumnezeu. 3 Nu te grăbi să ieși de la fața lui; nu stărui într‐un lucru rău căci el face orice‐i place; 4 căci cuvântul împăratului este putere și cine‐i va zice: Ce faci? 5 Cel ce păzește porunca nu va cunoaște niciun rău și inima celui înțelept cunoaște vremea și judecata. 6 Căci pentru orice plan este vreme și judecată; căci nefericirea omului este mare peste el. 7 Căci nu știe ceea ce va fi, căci cine‐i va spune cum va fi? 8 Nu este om care să fie stăpân pe duh, ca să oprească duhul, și nimeni nu este stăpân pe ziua morții; și nu este nici o scăpare în războiul acesta , și răutatea nu va scăpa pe cei ce o făptuiesc. 9 Am văzut toate acestea și mi‐am îndreptat inima la orice lucru care se face sub soare: este o vreme când un om stăpânește pe altul spre nenorocirea sa însăși. 10 Și am mai văzut pe cei răi înmormântați și intrând în odihnă și cei ce au lucrat drept au plecat de la locul sfânt și au fost uitați în cetate. Și aceasta este deșertăciune. 11 Fiindcă hotărârea pentru fapta rea nu se îndeplinește repede, de aceea inima copiilor oamenilor este plină în ei ca să facă rău. 12 Să facă păcătosul chiar de o sută de ori rău și să‐și lungească zilele , totuși știu că va fi bine de cei ce se tem de Dumnezeu, pentru că se tem de el. 13 Dar nu va fi bine de cel rău și nu‐și va lungi zilele, care sunt ca o umbră, pentru că nu se teme de Dumnezeu. 14 Este o deșertăciune care se face pe pământ: că sunt drepți cărora li se întâmplă după fapta celor răi și sunt răi cărora li se întâmplă după fapta celor drepți. Am zis că și aceasta este deșertăciune. 15 Și am lăudat bucuria, căci nimic nu este mai bun pentru om sub soare decât să mănânce și să bea și să se bucure; căci aceea va rămâne cu el din ostenelele lui în zilele vieții lui pe care i le‐a dat Dumnezeu sub soare. 16 Când mi‐am îndreptat inima să cunosc înțelepciunea și să văd lucrul care se face pe pământ (căci este unul care nu vede somn cu ochii lui nici ziua, nici noaptea): 17 atunci am văzut cu privire la tot lucrul lui Dumnezeu că omul nu poate afla lucrul care se face sub soare, căci oricât s‐ar osteni omul să caute, totuși nu va afla; și chiar dacă va crede cel înțelept că știe, totuși nu va putea afla.
Limitele cunoștinței
1 Cine este ca înțeleptul?
Cine cunoaște interpretarea lucrurilor?
Înțelepciunea dă strălucire feței omului
și-i schimbă asprimea feței.
Supune-te regelui
2 Păzește porunca regelui, îți zic, din cauza jurământului încheiat cu Dumnezeu. 3 Nu te grăbi să pleci dinaintea lui și nu încerca să susții un lucru rău, căci el face tot ce-i place. 4 De vreme ce cuvântul regelui are autoritate, cine îi poate spune: „Ce faci?“.
5 Pe cel ce-i păzește porunca nu-l va atinge niciun rău,
iar inima înțeleptului cunoaște vremea potrivită și judecata,
6 căci pentru fiecare lucru există un timp și o judecată,
deși nenorocirea omului este mare peste el.
7 Într-adevăr, el nu știe ce se va întâmpla,
căci cine îi va spune cum va fi?
8 Așa cum niciun om nu are stăpânire asupra vântului,
ca să-l oprească,
tot astfel nimeni nu are putere asupra zilei morții.
Nimeni nu este scutit de la război
și răutatea nu-și poate salva stăpânii.
Cei răi și cei drepți
9 Am văzut toate acestea și mi-am îndreptat inima spre orice lucrare care este înfăptuită sub soare. Există un timp când un om are autoritate asupra altui om și-i poate face rău. 10 Apoi i-am văzut pe cei răi îngropați. Ei obișnuiau să vină și să plece de la Sfântul Lăcaș, fiind apoi lăudați în cetatea în care făceau astfel. Și aceasta este o deșertăciune!
11 Când sentința împotriva faptei rele nu este dusă la îndeplinire repede, inima fiilor oamenilor se umple de planuri ca să facă rău. 12 Chiar dacă celui păcătos, deși face rău însutit, i se lungește viața, eu știu însă că celui ce se teme de Dumnezeu, celui ce stă temător înaintea Sa, îi va fi bine. 13 Totuși, cel rău nu este fericit și nu-și va lungi viața, fiind precum umbra, pentru că nu se teme de Dumnezeu.
14 Există o deșertăciune care are loc pe pământ, și anume: sunt oameni drepți peste care vine ceea ce merită cei răi și sunt oameni nedrepți peste care vine ceea ce merită cei drepți. Prin urmare, mi-am zis că și aceasta este o deșertăciune. 15 Atunci am lăudat veselia, căci nu este nimic mai plăcut omului sub soare decât să mănânce, să bea și să se bucure. Această bucurie îl va însoți, în timpul muncii lui, în toate zilele vieții sale, pe care le-a primit de la Dumnezeu sub soare.
16 Mi-am îndemnat inima să cunosc înțelepciunea și să mă uit la munca făcută pe pământ; căci omul nu vede somn cu ochii lui nici ziua, nici noaptea. 17 Și am văzut toată lucrarea lui Dumnezeu; într-adevăr, omul nu poate să cuprindă lucrarea care este înfăptuită sub soare. Oricât se străduiește omul să caute, tot nu va găsi; și chiar dacă înțeleptul spune că a ajuns să cunoască, el tot nu poate să găsească.