Haman capătă omorârea iudeilor
1 După aceste lucruri, împăratul Ahașveroș a mărit pe Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul , și l‐a înălțat și i‐a pus scaunul mai sus de toți mai marii care erau cu el. 2 Și toți slujitorii împăratului care erau la poarta împăratului se plecau și se așterneau înaintea lui Haman: căci așa poruncise împăratul pentru el. Dar Mardoheu nu se pleca și nu se așternea. 3 Atunci slujitorii împăratului care erau la poarta împăratului au zis lui Mardoheu: Pentru ce calci porunca împăratului? 4 Și a fost așa : pe când îi vorbeau ei zi de zi și el nu‐i asculta, au spus lui Haman să vadă dacă cuvintele lui Mardoheu vor sta: căci le spusese că este iudeu. 5 Și Haman a văzut că Mardoheu nu se pleacă și nu se așterne înaintea lui și Haman s‐a umplut de mânie; 6 dar a crezut de disprețuit în ochii săi să pună mâna numai pe Mardoheu, căci i se spusese poporul lui Mardoheu; și Haman a căutat să nimicească pe toți iudeii care erau în toată împărăția lui Ahașveroș, pe poporul lui Mardoheu. 7 În luna întâi, care este luna Nisan, în anul al doisprezecelea al împăratului Ahașveroș au aruncat Pur , adică sorțul, înaintea lui Haman, din zi în zi și din lună în lună, până la luna a douăsprezecea, adică luna Adar. 8 Și Haman a zis împăratului Ahașveroș: Este un popor împrăștiat și risipit printre popoarele din toate ținuturile împărăției tale și legile lor se deosebesc de ale oricărui popor; și ei nu țin legile împăratului; și nu este în folosul împăratului să‐i sufere. 9 Dacă place împăratului, să se scrie porunca să fie nimiciți: și eu voi cumpăni zece mii de talanți de argint în mâinile celor însărcinați cu treburile împăratului , ca să‐i aducă în vistieriile împăratului. 10 Și împăratul și‐a scos inelul din mână și l‐a dat lui Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, vrăjmașul iudeilor. 11 Și împăratul a zis lui Haman: Argintul îți este dat ție și poporul de asemenea, ca să faci cu ei ce va fi bun în ochii tăi. 12 Și cărturarii împăratului au fost chemați în ziua a treisprezecea a lunii întâi și s‐a scris după toate cele ce a poruncit Haman satrapilor împăratului și dregătorilor care erau peste fiecare ținut și mai marilor fiecărui popor; fiecărui ținut după scrierea sa și fiecărui popor după limba sa; s‐a scris în numele împăratului Ahașveroș și s‐a pecetluit cu inelul împăratului. 13 Și s‐au trimis scrisorile prin alergători în toate ținuturile împăratului, ca să nimicească, să omoare și să piardă pe toți iudeii, tineri și bătrâni, copii și femei, într‐aceeași zi , în a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar, și să le prade averile. 14 O copie de pe scrisoare , ca hotărârea să fie vestită în fiecare ținut, a fost vestită către toate popoarele, ca să fie gata în ziua aceea. 15 Alergătorii au ieșit grăbiți de porunca împăratului și hotărârea a fost dată în capitala Susa . Și împăratul și Haman au șezut să bea, dar cetatea Susa era încremenită.
Conspirația antievreiască
1 După aceste evenimente, împăratul Ahașveroș l-a avansat în funcție pe Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul. El l-a înălțat și a așezat scaunul acestuia mai presus decât cel al tuturor demnitarilor care erau lângă el. 2 Toți slujitorii împăratului, care stăteau la poarta împăratului, îngenuncheau și se plecau înaintea lui Haman, căci așa le poruncise împăratul. Mardoheu însă nu îngenunchea și nu se pleca cu fața la pământ . 3 Slujitorii împăratului, care stăteau la poarta împăratului, i-au zis lui Mardoheu: „De ce încalci porunca împăratului?“. 4 Fiindcă ei îi spuneau zi de zi lucrul acesta, iar el nu asculta, l-au înștiințat pe Haman, ca să vadă dacă atitudinea lui Mardoheu va fi îngăduită, căci acesta le spusese că este iudeu. 5 Când Haman a văzut că Mardoheu nu îngenunchea și nu se pleca înaintea lui, s-a mâniat foarte tare. 6 A considerat prea puțin lucru să pună mâna numai pe Mardoheu și, pentru că-l înștiințaseră despre poporul lui Mardoheu, Haman a plănuit nimicirea tuturor iudeilor, poporul lui Mardoheu, din toată împărăția lui Ahașveroș. 7 În prima lună, adică în luna nisan, în anul al doisprezecelea al împăratului Ahașveroș, au aruncat „Purul“, adică sorțul, înaintea lui Haman, pentru fiecare zi și pentru fiecare lună, până la luna a douăsprezecea, adică luna adar.
8 Atunci, Haman i-a zis împăratului Ahașveroș:
‒ Există un anumit popor care a fost împrăștiat și împărțit printre popoare, în toate provinciile împărăției tale, un popor ale cărui legi sunt diferite de ale tuturor popoarelor și care nu împlinește legile împăratului. Nu este în folosul împăratului să-i lase în pace! 9 Dacă împăratul este de acord, să se scrie atunci un decret prin care ei să fie nimiciți, iar eu voi cântări zece mii de talanți de argint în mâinile celor ce fac lucrarea, ca să fie puși în vistieria împăratului.
10 Împăratul și-a scos inelul de pe deget și i l-a dat lui Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, dușmanul iudeilor.
11 Împăratul i-a zis lui Haman:
‒ Poți să-ți păstrezi argintul! Iar în privința poporului, fă-i așa cum crezi că este bine.
12 Scribii împăratului au fost chemați în luna întâi, în ziua a treisprezecea, iar ei au scris tot ce le-a poruncit Haman satrapilor împăratului, guvernatorilor numiți peste fiecare provincie și conducătorilor fiecărui popor, fiecărei provincii în scrierea ei și fiecărui popor în limba lui. S-a scris în numele împăratului Ahașveroș și s-au sigilat apoi scrisorile cu inelul împăratului. 13 Scrisorile au fost trimise, prin curieri, spre toate provinciile împăratului și aveau în vedere atât nimicirea, uciderea și distrugerea tuturor iudeilor, tineri și bătrâni, copii și femei, într-o singură zi, și anume în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică a lunii adar, cât și confiscarea bunurilor lor. 14 Câte o copie a documentului a fost trimisă ca decret în fiecare provincie, anunțând fiecare popor să fie pregătit în vederea acestei zile. 15 Curierii au plecat în mare grabă, așa cum poruncise împăratul. Decretul a fost dat și în citadela Susei. În timp ce împăratul și Haman s-au așezat să bea, cei din cetatea Susa au rămas înmărmuriți.