Cinstea dată lui Mardoheu
1 În noaptea aceea a fugit somnul de la împărat. Și a poruncit să fie adusă cartea de amintiri a cronicilor și au fost citite înaintea împăratului. 2 Și s‐a aflat scris că Mardoheu spusese de Bigtan și Tereș, doi din famenii împăratului, dintre păzitorii pragului, care căutaseră să pună mâna pe împăratul Ahașveroș. 3 Și împăratul a zis: Ce cinste și vrednicie s‐a făcut lui Mardoheu pentru aceasta? Și tinerii care slujeau împăratului au zis: Nimic nu i s‐a făcut. 4 Și împăratul a zis: Cine este în curte?
Și Haman venise în curtea dinafară a casei împăratului ca să vorbească împăratului să spânzure pe Mardoheu pe lemnul pe care‐l pregătise pentru el. 5 Și tinerii împăratului i‐au zis: Iată Haman stă în curte! Și împăratul a zis: Să intre. 6 Și Haman a intrat. Și împăratul i‐a zis: Ce să se facă omului pe care îi place împăratului să‐l cinstească? Și Haman cugeta în inima sa: Pe cine îi place împăratului să cinstească mai mult decât pe mine? 7 Și Haman a răspuns împăratului: Pentru omul pe care îi place împăratului să‐l cinstească, 8 să se aducă veșmântul împărătesc cu care se îmbracă împăratul și calul pe care călărește împăratul și pe capul căruia se pune cununa împărătească: 9 și să se dea veșmântul și calul în mâna unuia dintre mai marii cei mai de frunte ai împăratului și el să îmbrace pe omul pe care îi place împăratului să‐l cinstească, și să‐l ducă pe cal pe ulițele cetății și să se strige înaintea lui: Așa se va face omului pe care‐i place împăratului să‐l cinstească. 10 Și împăratul a zis lui Haman; Grăbește‐te, ia veșmântul și calul, cum ai zis, și fă așa lui Mardoheu, iudeul, care șade în poarta împăratului; să nu lipsească nimic din tot ce ai zis. 11 Și Haman a luat veșmântul și calul și a îmbrăcat pe Mardoheu și l‐a dus călare pe ulițele cetății strigând înaintea lui: Așa se va face omului pe care îi place împăratului să‐l cinstească. 12 Și Mardoheu s‐a întors la poarta împăratului, iar Haman s‐a dus în grabă la casa sa jelind și cu capul acoperit. 13 Și Haman a spus Zereșei, nevastă‐sa, și tuturor prietenilor săi tot ce i se întâmplase. Și înțelepții săi și Zereș, nevastă‐sa, i‐au zis: Dacă Mardoheu, înaintea căruia ai început a cădea, este din sămânța iudeilor, nu‐l vei putea birui, ci vei cădea înaintea lui. 14 Pe când vorbeau cu el, au venit famenii împăratului și s‐au grăbit să aducă pe Haman la ospățul pe care‐l pregătise Estera.
Reabilitarea providențială a lui Mardoheu
1 În noaptea aceea, împăratul n-a putut să doarmă. A cerut să-i fie adusă „Cartea cronicilor“, adică analele, și i s-a citit împăratului din ea. 2 S-a găsit scris ce descoperise Mardoheu cu privire la Bigtana și Tereș, doi dintre eunucii împăratului, responsabili cu paza porții, care încercaseră să ridice mâna împotriva împăratului Ahașveroș.
3 Împăratul a întrebat:
‒ Ce onoare și ce răsplată i s-au dat lui Mardoheu pentru aceasta?
Tinerii slujitori ai împăratului au răspuns:
‒ Nu i s-a dat nimic.
4 Atunci împăratul a întrebat:
‒ Cine este în curte?
Haman tocmai intrase în curtea exterioară a palatului împăratului, cu gând să-i ceară împăratului să-l spânzure pe Mardoheu pe spânzurătoarea pe care i-o pregătise.
5 Slujitorii împăratului i-au răspuns:
‒ Iată, Haman este în curte!
Împăratul a zis:
‒ Să intre!
6 Imediat ce Haman a intrat, împăratul l-a și întrebat:
‒ Ce trebuie făcut pentru omul pe care împăratul dorește să-l onoreze?
Haman a zis în inima lui: „Pe cine altul ar dori împăratul să-l onoreze mai mult, dacă nu pe mine?“.
7 Haman i-a răspuns împăratului:
‒ Omului pe care împăratul dorește să-l onoreze 8 să i se aducă mantia imperială, cu care se îmbracă împăratul, calul pe care călărește împăratul și să i se pună pe cap coroana împărătească. 9 Calul și haina să fie date celui mai nobil dintre demnitarii împăratului, iar el să-l îmbrace pe omul pe care împăratul dorește să-l onoreze, să-l plimbe călare pe cal prin piața cetății și să strige înaintea lui: „Așa se va face omului pe care împăratul dorește să-l onoreze!“.
10 Împăratul i-a zis apoi lui Haman:
‒ Grăbește-te de ia mantia și calul, așa cum ai spus, și fă-i întocmai lui Mardoheu, iudeul care stă la poarta împăratului. Să nu lași nimic nefăcut din ce ai zis!
11 Haman a luat mantia și calul, l-a îmbrăcat pe Mardoheu și l-a plimbat călare pe cal prin piața cetății, strigând înaintea lui: „Așa se va face omului pe care împăratul dorește să-l onoreze!“.
12 După aceea, Mardoheu s-a întors la poarta împăratului, iar Haman s-a grăbit să plece acasă, plângând și cu capul acoperit. 13 Haman a istorisit soției sale, Zereș, și tuturor prietenilor săi tot ce i s-a întâmplat. Atunci prietenii lui înțelepți și Zereș, soția sa, i-au zis: „Dacă Mardoheu, înaintea căruia ai început să cazi, este din neamul iudeilor, nu-l vei putea învinge, ci cu siguranță vei cădea înaintea lui!“. 14 În timp ce vorbeau cu el, au sosit eunucii împăratului și s-au grăbit să-l ducă pe Haman la ospățul pregătit de Estera.