Neascultarea lui Israel în trecut și acum
1 Și a fost așa : în anul al șaptelea, în luna a cincea, la zece ale lunii, unii din bătrânii lui Israel au venit să întrebe pe Domnul și au șezut înaintea mea. 2 Și cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: 3 Fiu al omului, vorbește bătrânilor lui Israel și zi‐le: Așa zice Domnul Dumnezeu: Ați venit să mă întrebați? Viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu, de voi fi întrebat de voi! 4 Îi vei judeca tu, îi vei judeca tu, fiu al omului? Fă‐le cunoscut urâciunile părinților lor. 5 Și zi‐le: Așa zice Domnul Dumnezeu: În ziua când am ales pe Israel și mi‐am ridicat mâna spre sămânța casei lui Iacov și m‐am făcut cunoscut lor în țara Egiptului, când mi‐am ridicat mâna spre ei zicând: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru! 6 În ziua aceea mi‐am înălțat mâna spre ei că‐i voi duce din țara Egiptului, într‐o țară pe care mi‐am aruncat ochii pentru ei, în care curge lapte și miere, care este slava tuturor țărilor. 7 Și le‐am zis: Lepădați fiecare urâciunile ochilor voștri și nu vă spurcați cu idolii Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 8 Dar ei s‐au răsculat împotriva mea și n‐au voit să mă asculte. Niciunul din ei n‐a lepădat urâciunile ochilor săi și n‐a părăsit idolii Egiptului. Atunci am zis: Îmi voi vărsa furia asupra lor ca să‐mi împlinesc mânia asupra lor în mijlocul țării Egiptului. 9 Dar am lucrat pentru numele meu, ca să nu se pângărească înaintea neamurilor între care erau, înaintea cărora m‐am făcut cunoscut lor; am lucrat, scoțându‐i din țara Egiptului. 10 Și i‐am scos din țara Egiptului și i‐am adus în pustie 11 și le‐am dat așezămintele mele și le‐am făcut cunoscut judecățile mele, pe care dacă le va face omul va trăi prin ele. 12 Și le‐am dat încă și sabatele mele ca să fie un semn între mine și ei ca să cunoască ei că eu sunt Domnul care‐i sfințește. 13 Dar casa lui Israel s‐a răsculat împotriva mea în pustie: n‐au umblat în așezămintele mele și au disprețuit judecățile mele pe care dacă le va face omul, va trăi prin ele. Și au pângărit foarte mult sabatele mele. Atunci am zis: Îmi voi vărsa mânia asupra lor în pustie ca să‐i nimicesc. 14 Dar am lucrat pentru numele meu, ca să nu fie pângărit înaintea neamurilor înaintea cărora i‐am scos. 15 Și iată, mi‐am ridicat mâna spre ei în pustie că nu‐i voi aduce în țara pe care le‐am dat‐o, în care curge lapte și miere, care este slava tuturor țărilor; 16 pentru că au lepădat judecățile mele și n‐au umblat în așezămintele mele și au pângărit sabatele mele. Căci inima lor umbla după idolii lor. 17 Dar ochiul meu i‐a cruțat ca să nu‐i stric și nu i‐am nimicit în pustie. 18 Și am zis copiilor lor în pustie: Nu umblați în așezămintele părinților voștri și nu păziți judecățile lor și nu vă spurcați cu idolii lor. 19 Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; umblați în așezămintele mele și păziți judecățile mele și faceți‐le. 20 Și sfințiți sabatele mele și ele să fie un semn între mine și voi, ca să cunoașteți că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 21 Dar copiii s‐au sculat împotriva mea, n‐au umblat în așezămintele mele și n‐au păzit judecățile mele ca să le facă, pe care dacă le va face omul, va trăi prin ele; au pângărit sabatele mele. Și am zis: Îmi voi vărsa furia asupra lor ca să‐mi împlinesc mânia împotriva lor în pustie. 22 Dar mi‐am oprit mâna și am lucrat pentru numele meu, ca să nu fie pângărit înaintea neamurilor înaintea cărora îi scosesem. 23 Mi‐am ridicat iară și mâna spre ei în pustie că îi voi împrăștia printre neamuri și‐i voi risipi prin țări; 24 pentru că n‐au făcut judecățile mele și au lepădat așezămintele mele și au pângărit sabatele mele și ochii lor au fost după idolii părinților lor. 25 Și le‐am dat și eu așezăminte care nu erau bune și judecăți prin care să nu trăiască. 26 Și i‐am lăsat să se spurce cu înseși darurile lor, întrucât au trecut prin foc pe toți cei ce deschid pântecele ca să‐i pustiesc, ca să cunoască ei că eu sunt Domnul. 27 De aceea, fiu al omului, vorbește casei lui Israel și zi‐le: Așa zice Domnul Dumnezeu: Și în aceasta m‐au hulit părinții voștri, fiindcă au lucrat cu necredincioșie împotriva mea. 28 După ce i‐am dus în țara pentru care îmi ridicasem mâna mea că le‐o voi da, au văzut orice înălțime și orice copac tufos și și‐au jertfit acolo jertfele și acolo și‐au pus întărâtarea darului lor și acolo și‐au făcut mirosul lor cel plăcut și acolo și‐au turnat darurile lor de băutură. 29 Atunci le‐am zis: Ce este înălțimea la care mergeți? Și i s‐a pus numele Bama până astăzi.
Pedepse și făgăduințe
30 De aceea zi casei lui Israel: Așa zice Domnul Dumnezeu: Vă spurcați oare după căile părinților voștri și curviți după urâciunile lor? 31 Și când aduceți darurile voastre, când treceți pe fiii voștri prin foc, vă spurcați oare cu toți idolii voștri până astăzi? Și eu să fiu întrebat de voi, casă a lui Israel? Viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu, de voi mai fi întrebat de voi. 32 Și ce vi se suie în gând nu va fi, când ziceți: Vom fi ca neamurile, ca familiile țărilor, slujind lemnului și pietrei. 33 Viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu, de nu voi domni peste voi cu mână puternică și cu braț întins și cu mânie vărsată. 34 Și de nu vă voi scoate dintre popoare și nu vă voi aduna din țările unde sunteți împrăștiați, cu mână puternică și cu braț întins și cu mânie vărsată, 35 și de nu vă voi aduce în pustia popoarelor și acolo voi intra la judecată cu voi față în față! 36 Cum am intrat la judecată cu părinții voștri în pustia țării Egiptului, așa voi intra la judecată cu voi, zice Domnul Dumnezeu. 37 Și vă voi trece pe sub toiag și vă voi aduce în legătura legământului. 38 Și voi curăți dintre voi pe cei răsculători și pe cei ce se fac vinovați împotriva mea; îi voi scoate din țara în care stau ei vremelnic și nu vor intra în țara lui Israel. Și veți cunoaște că eu sunt Domnul. 39 Și voi, casă a lui Israel, așa zice Domnul Dumnezeu: Mergeți, slujiți fiecare idolilor săi și de acum înainte, dacă niciunul din voi nu voiți să mă ascultați! Dar nu veți mai pângări numele meu cel sfânt cu darurile voastre și cu idolii voștri. 40 Căci în muntele meu cel sfânt, în muntele înălțimii lui Israel, zice Domnul Dumnezeu, acolo îmi va sluji toată casa lui Israel în țară; acolo îi voi primi și acolo voi cere darurile voastre ridicate și pârga darurilor voastre cu toate lucrurile sfinte ale voastre. 41 Vă voi primi ca un miros plăcut când vă voi scoate dintre popoare și vă voi aduna din țările în care ați fost împrăștiați și voi fi sfințit în voi înaintea neamurilor. 42 Și veți cunoaște că eu sunt Domnul când vă voi aduce în țara lui Israel, în țara pentru care mi‐am ridicat mâna că o voi da părinților voștri. 43 Și acolo vă veți aduce aminte de căile voastre și de toate faptele cu care v‐ați spurcat. Și vă veți scârbi de voi înșivă pentru toate relele pe care le‐ați făcut. 44 Și veți cunoaște că eu sunt Domnul când vă voi face pentru numele meu, nu după căile voastre cele rele, nici după faptele voastre cele stricate, casă a lui Israel, zice Domnul Dumnezeu. 45 Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 46 Fiu al omului , pune‐ți fața spre miazăzi și picură cuvântul tău împotriva miazăzilei și prorocește împotriva pădurii din câmpul de miazăzi. 47 Și zi pădurii de la miazăzi: Ascultă cuvântul Domnului! Așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, voi aprinde un foc în tine și va mistui în tine orice copac verde și orice copac uscat. Flacăra arzătoare nu se va stinge și toate fețele de la miazăzi și până la miazănoapte vor fi arse de ea. 48 Și toată carnea va vedea, că eu, Domnul, am aprins‐o. Nu se va stinge. 49 Atunci am zis: Vai, Doamne Dumnezeule! Ei zic despre mine: Oare nu vorbește el pilde?
Israel, condamnat pentru apostazie
1 În al șaptelea an, în luna a cincea, în ziua a zecea a lunii, au venit niște bărbați dintre bătrânii lui Israel ca să-L întrebe pe Domnul și s-au așezat înaintea mea.
2 Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând: 3 „Fiul omului, vorbește-le bătrânilor lui Israel și spune-le: «Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Ați venit să Mă întrebați? Viu sunt Eu, că nu Mă voi lăsa întrebat de voi, zice Stăpânul Domn’».
4 Vrei să-i judeci? Vrei să-i judeci, fiul omului? Atunci fă-le cunoscute urâciunile strămoșilor lor. 5 Să le spui că așa vorbește Stăpânul Domn: «În ziua când l-am ales pe Israel, le-am jurat, cu mâna ridicată, urmașilor Casei lui Iacov și M-am făcut cunoscut lor în țara Egiptului. Atunci le-am jurat, cu mâna ridicată, zicând: ‘Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!’ 6 În ziua aceea le-am jurat că-i voi scoate din țara Egiptului și îi voi duce într-o țară pe care am căutat-o pentru ei, o țară în care curge lapte și miere, cea mai frumoasă dintre toate țările. 7 Le-am zis: ‘Aruncați-vă fiecare spurcăciunile dinaintea ochilor și nu vă întinați cu idolii Egiptului, căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru’.
8 Dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea și n-au vrut să Mă asculte. Niciunul nu și-a aruncat spurcăciunile dinaintea ochilor lui și nici nu a uitat de idolii Egiptului. Atunci am zis că-Mi voi revărsa furia peste ei și-Mi voi dezlănțui toată mânia împotriva lor, în mijlocul țării Egiptului. 9 Dar am făcut altfel de dragul Numelui Meu, pentru ca acesta să nu fie profanat înaintea ochilor națiunilor printre care ei se aflau; căci înaintea ochilor lor Mă făcusem cunoscut ca să-i scot din țara Egiptului. 10 Așa că i-am scos din țara Egiptului și i-am dus în deșert. 11 Le-am dat hotărârile Mele și le-am făcut cunoscute poruncile Mele, pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele. 12 Le-am mai dat și Sabaturile Mele, ca semn între Mine și ei, ca să se știe că Eu sunt Domnul Care îi sfințește.
13 Dar cei din Casa lui Israel s-au răzvrătit împotriva Mea în deșert. N-au urmat hotărârile Mele, au respins poruncile Mele, pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele, și au pângărit mult Sabaturile Mele. Am zis atunci că-Mi voi revărsa furia peste ei și-i voi nimici în deșert. 14 Dar nu le-am făcut astfel de dragul Numelui Meu, pentru ca acesta să nu fie profanat înaintea ochilor națiunilor dinaintea cărora i-am scos. 15 De asemenea, le-am jurat în deșert că nu-i voi mai duce în țara pe care am pregătit-o pentru ei, în țara în care curge lapte și miere, cea mai frumoasă dintre toate țările, 16 deoarece au respins poruncile Mele, n-au urmat hotărârile Mele și au pângărit Sabaturile Mele. Căci inimile lor tot după idolii lor s-au dus. 17 Totuși, M-am uitat cu milă la ei, nu i-am distrus și nu i-am făcut să piară în deșert. 18 Atunci le-am zis fiilor lor în deșert: ‘Nu urmați hotărârile părinților voștri, nu păziți poruncile lor și nu vă întinați cu idolii lor! 19 Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru! Urmați hotărârile Mele, păziți poruncile Mele, și împliniți-le! 20 Sfințiți Sabaturile Mele; ele sunt un semn între Mine și voi, ca să se știe că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!’.
21 Dar și copiii lor s-au răzvrătit împotriva Mea. Ei n-au urmat hotărârile Mele, n-au păzit poruncile Mele, pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele, iar Sabaturile Mele le-au pângărit. Atunci am zis că Îmi voi revărsa furia peste ei și-Mi voi dezlănțui toată mânia împotriva lor în deșert. 22 Dar Mi-am retras mâna de dragul Numelui Meu, ca să nu fie astfel profanat înaintea ochilor națiunilor dinaintea cărora i-am scos. 23 De asemenea, le-am jurat în deșert că-i voi împrăștia printre națiuni și-i voi răspândi prin țările lumii , 24 pentru că n-au împlinit poruncile Mele, ci au respins hotărârile Mele, au pângărit Sabaturile Mele și și-au ațintit privirile spre idolii părinților lor.
25 Mai mult, le-am dat instrucțiuni care nu erau bune și reglementări prin care să nu poată trăi. 26 I-am întinat prin darurile lor, când își sacrificau în foc întâii născuți, ca să-i îngrozesc și să știe astfel că Eu sunt Domnul».
27 De aceea, fiul omului, vorbește Casei lui Israel și spune-le: «Așa vorbește Stăpânul Domn: iată prin ce anume M-au mai blasfemiat strămoșii voștri, fiind necredincioși față de Mine. 28 Când i-am dus în țara pe care am jurat că le-o voi da, ei și-au aruncat privirile spre fiecare deal înalt, spre fiecare copac stufos și acolo și-au înjunghiat jertfele, acolo și-au oferit ofrandele prin care M-au înfuriat, acolo și-au pus miresmele plăcute și acolo au turnat darurile de băutură. 29 Eu i-am întrebat: ‘Ce este această înălțime la care vă duceți?’. De aceea, până în ziua de azi se numește Bama ».
Promisiunea restaurării
30 Așadar, spune Casei lui Israel: «Așa vorbește Stăpânul Domn: vă veți întina oare la fel ca strămoșii voștri, prostituându-vă înaintea spurcăciunilor lor? 31 Aducându-vă darurile și sacrificându-vă fiii în foc, voi continuați până astăzi să vă întinați prin toți idolii voștri. Și Eu să Mă las întrebat de voi, Casă a lui Israel? Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că nu Mă voi lăsa întrebat.
32 Voi ziceți: ‘Vrem să fim ca națiunile, asemenea clanurilor celorlalte țări, și să slujim lemnului și pietrei!’. Dar ceea ce aveți voi în minte nu se va întâmpla niciodată! 33 Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că voi domni peste voi cu mână tare, cu brațul Meu puternic și revărsându-Mi furia! 34 Vă voi scoate dintre popoare și vă voi aduna din țările în care sunteți împrăștiați, cu mână tare, cu brațul Meu puternic și revărsându-Mi furia. 35 Vă voi duce în deșertul popoarelor și acolo Mă voi judeca cu voi față în față. 36 Așa cum i-am judecat pe strămoșii voștri în deșertul țării Egiptului, tot așa vă voi judeca și pe voi, zice Stăpânul Domn. 37 Vă voi trece pe sub toiag și vă voi aduce din nou în legământ. 38 Îi voi înlătura dintre voi pe cei răzvrătiți și pe cei nesupuși Mie. Îi voi scoate din țara unde au fost străini, dar nu vor intra în țara lui Israel. Atunci veți ști că Eu sunt Domnul.
39 Cât despre voi, Casă a lui Israel, așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Duceți-vă acum și slujiți fiecare idolilor voștri! După aceea, însă veți asculta de Mine, cu siguranță, și nu-Mi veți mai profana Numele Meu cel sfânt, cu darurile și cu idolii voștri! 40 Căci pe muntele Meu cel sfânt, pe muntele cel înălțat al lui Israel, zice Stăpânul Domn, acolo Îmi va sluji toată Casa lui Israel, toți cei din țară, iar Eu îi voi primi cu bunăvoință. Acolo voi căuta contribuțiile voastre și cele dintâi roade din darurile voastre, împreună cu toate jertfele voastre sfinte. 41 Când vă voi scoate dintre popoare și vă voi aduna din țările în care ați fost împrăștiați, vă voi accepta ca pe o aromă plăcută și Mă voi arăta sfânt prin voi înaintea ochilor națiunilor. 42 Și veți ști că Eu sunt Domnul când vă voi aduce în țara lui Israel, în țara pe care am jurat, cu mâna ridicată, că o voi da strămoșilor voștri. 43 Acolo vă veți aminti de căile voastre și de toate faptele prin care v-ați întinat și vă va fi scârbă de voi înșivă din cauza tuturor relelor pe care le-ați săvârșit. 44 Și veți ști că Eu sunt Domnul când Mă voi purta cu voi având în vedere Numele Meu, nu căile voastre cele rele și faptele voastre pervertite, Casă a lui Israel, zice Stăpânul Domn’»“.
Iudeea este condamnată
45 Cuvântul Domnului a venit la mine și mi-a zis:
46 ‒ Fiul omului, îndreaptă-ți fața spre drumul dinspre sud, predică împotriva sudului și profețește împotriva pădurii din regiunea Neghevului. 47 Spune-i pădurii Neghevului astfel: „Ascultă Cuvântul Domnului! Așa vorbește Stăpânul Domn: «Iată, voi aprinde în tine un foc, care va arde orice copac verde și orice copac uscat. Flacăra arzătoare nu va fi stinsă și totul, din sud până la nord, va fi pârjolit de ea. 48 Și orice făptură va vedea că Eu am aprins-o; ea nu va fi stins㻓.
49 Atunci am zis:
‒ Ah, Stăpâne Doamne, ei zic despre mine că nu vorbesc decât în pilde!