Despre dărâmarea Tirului
1 Și a fost așa : în anul al unsprezecelea, în ziua întâi a lunii, cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2 Fiu al omului, pentru că Tirul a zis împotriva Ierusalimului: Ha, ha ! s‐a sfărâmat poarta popoarelor! s‐a întors la mine; eu mă voi umple, căci ea a ajuns pustie! 3 De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, sunt împotriva ta, Tirule! Și voi ridica multe neamuri împotriva ta, cum își ridică marea valurile. 4 Și vor strica zidurile Tirului și‐i vor surpa turnurile. Și‐i voi rade pulberea de pe el, și‐l voi face o stâncă seacă. 5 Va fi un loc pentru întinderea mrejelor în mijlocul mării. Căci eu am vorbit, zice Domnul Dumnezeu. Și va ajunge de prada neamurilor. 6 Și fiicele sale care sunt în câmp vor fi ucise de sabie; și vor cunoaște că eu sunt Domnul. 7 Căci așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, voi aduce împotriva Tirului pe Nebucadnețar, împăratul Babilonului, împăratul împăraților de la miazănoapte, cu cai și cu care și cu călăreți și gloată și mult popor. 8 El va ucide cu sabia pe fiicele tale în câmp și va face întăriri împotriva ta și va ridica metereze împotriva ta și va înălța pavăza împotriva ta. 9 Și va pune berbeci de dărâmare împotriva zidurilor tale și‐ți va surpa turnurile cu săbiile sale. 10 Pulberea de la mulțimea cailor săi te va acoperi; zidurile tale vor tremura de vuietul călăreților și al roatelor și al carelor, când va intra prin porțile tale cum intră oamenii într‐o cetate în care s‐a făcut o spărtură. 11 Îți va călca toate ulițele cu copitele cailor lui; va omorî pe poporul tău cu sabia și stâlpii tăi cei tari vor fi trântiți la pământ. 12 Și‐ți vor prăda avuțiile și‐ți vor răpi mărfurile și‐ți vor dărâma zidurile și‐ți vor nimici casele tale cele frumoase; și‐ți vor pune pietrele și lemnele și pulberea în mijlocul apelor. 13 Și voi face să înceteze vuietul cântărilor tale și nu se va mai auzi sunetul harfelor tale. 14 Și te voi face o stâncă seacă; vei fi un loc pentru întinderea mrejelor; nu vei mai fi zidit. Căci eu, Domnul, am vorbit, zice Domnul Dumnezeu. 15 Așa zice Domnul Dumnezeu către Tir: Oare nu vor tremura ostroavele la vuietul căderii tale când vor geme răniții, când se va face ucidere în mijlocul tău? 16 Atunci toți mai marii mării se vor coborî de pe scaunele lor de domnie și se vor dezbrăca de mantiile lor și se vor dezbrăca de hainele lor cele bogate: se vor îmbrăca cu cutremur, vor ședea la pământ și vor tremura în orice clipă și se vor îngrozi de tine . 17 Și vor ridica o plângere pentru tine și‐ți vor zice: Cum ai fost pierdut tu care erai locuit de marinari, cetate cu nume, care erai tare pe mare, ea și locuitorii ei, care insuflau groaza de ei tuturor celor ce locuiesc în ea. 18 Acum ostroavele vor tremura în ziua căderii tale și ostroavele care sunt în mare vor fi încremenite de ziua plecării tale. 19 Căci așa zice Domnul Dumnezeu: Când te voi face o cetate pustie ca pe cetățile care nu sunt locuite, când voi aduce asupra ta adâncul și te vor acoperi apele cele mari, 20 atunci te voi coborî cu cei ce se coboară în groapă la poporul străvechi și te voi face să locuiești în părțile cele mai de jos ale pământului, în locuri pustii din vechime, cu cei ce se coboară în groapă, ca să nu mai fii locuit și voi pune slava în pământul celor vii. 21 Te voi face spaime și nu vei mai fi; și vei fi căutat și nu vei mai fi aflat în veac, zice Domnul Dumnezeu.
Profeție împotriva Tyrului
1 În al unsprezecelea an, în ziua întâi a lunii, Cuvântul Domnului a venit la mine și mi-a zis: 2 „Fiul omului, Tyrul a zis despre Ierusalim: «Ha! A fost zdrobită poarta popoarelor! Este rândul meu să mă îmbogățesc, căci ea a rămas pustiită!». 3 De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn: «Iată, sunt împotriva ta, Tyrule! Voi aduce peste tine multe națiuni, așa cum își aruncă marea valurile. 4 Vor distruge zidurile Tyrului, îi vor doborî turnurile, îi vor răzui până și țărâna și o vor lăsa stâncă goală. 5 Va deveni un loc de aruncat năvoadele în mijlocul mării, căci Eu am vorbit!, zice Stăpânul Domn. Va deveni pradă pentru națiuni. 6 Așezările lui de pe țărm vor fi trecute prin ascuțișul sabiei și va ști astfel că Eu sunt Domnul!».
7 Căci așa vorbește Stăpânul Domn: «Iată, aduc din nord împotriva Tyrului pe Nebucadnețar, împăratul Babilonului, împăratul împăraților, cu cai, care, călăreți și un popor foarte numeros. 8 El le va ucide pe fetele tale pe câmp cu sabia. Va construi împotriva ta o întăritură, va înălța împotriva ta o rampă de asalt și va ridica scuturi împotriva ta. 9 Va îndrepta împotriva zidurilor tale izbiturile berbecilor săi de fier și-ți va dărâma turnurile cu răngile lor. 10 Mulțimea cailor lui te va acoperi de praf, iar zidurile tale se vor cutremura de vuietul călăreților și al roților carelor atunci când el va intra pe porțile tale asemenea celor care intră într-o cetate cu zidurile sparte. 11 Copitele cailor lui vor tropăi pe toate străzile tale, poporul tău va fi ucis cu sabie, iar stâlpii tăi cei puternici se vor prăbuși la pământ. 12 Îți vor prăda avuția, te vor jefui de mărfuri, îți vor dărâma zidurile și îți vor demola casele tale plăcute, iar pietrele, lemnele și molozul le vor arunca în mijlocul apelor. 13 Voi face să înceteze zgomotul cântecelor tale, iar sunetul lirelor tale nu va mai fi auzit. 14 Voi face din tine o stâncă goală. Vei deveni un loc de aruncat năvoadele. Nu vei fi reconstruită niciodată, căci Eu, Domnul, am vorbit, zice Stăpânul Domn».
15 Așa vorbește Stăpânul Domn despre Tyr: «Să nu se cutremure oare insulele de vuietul căderii tale, de geamătul răniților și de măcelul din mijlocul tău? 16 Toți prinții mării vor coborî de pe tronurile lor, își vor îndepărta robele și se vor dezbrăca de veșmintele lor brodate. Se vor îmbrăca cu spaima, se vor așeza pe pământ și vor tremura în fiecare clipă, înmărmuriți fiind din cauza ta. 17 Atunci vor face pentru tine o cântare de jale și-ți vor zice:
‘Cum ai pierit, tu ,
cea locuită de oamenii mării,
cetate lăudată,
tu , care erai puternică pe mare,
tu, care, împreună cu locuitorii tăi,
îi umpleați odinioară de teroare
pe toți cei ce locuiau acolo.
18 Acum insulele tremură
de ziua căderii tale,
iar insulele mării sunt îngrozite
de sfârșitul tău’».
19 Căci așa vorbește Stăpânul Domn: «Când te voi preface într-o cetate pustiită, asemenea cetăților care nu sunt locuite, când voi ridica peste tine adâncul și te vor acoperi apele cele mari, 20 atunci te voi coborî împreună cu cei ce coboară în groapă, la poporul din vechime, și te voi face să locuiești în tărâmul celor mai de jos locuri, printre ruine veșnice împreună cu cei ce coboară în groapă, ca să nu mai fii locuită și să nu-ți mai dau splendoare în țara celor vii. 21 Te voi da pradă distrugerii și nu vei mai fi. Vei fi căutată, dar nu vei mai fi găsită niciodată, zice Stăpânul Domn»“.