Împăratul Egiptului și al Asiriei vor fi răsturnați
1 Și a fost așa : în anul al unsprezecelea, în luna a treia, la întâi ale lunii, cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2 Fiu al omului, spune lui Faraon, împăratul Egiptului, și mulțimii sale: Cu cine te asemeni în mărimea ta? 3 Iată, asirianul era un cedru din Liban cu crengi frumoase și pâlcuri umbritoare și de statură înaltă; și vârful său era în mijlocul ramurilor stufoase. 4 Apele îl hrăneau, adâncul îl făcea să crească, râurile sale curgeau în jurul sădirii lui și își trimitea pâraiele la toți copacii câmpului; 5 de aceea înălțimea lui s‐a ridicat mai presus de toți copacii câmpului și crengile i s‐au înmulțit și ramurile i s‐au lungit întinzându‐se de mulțimea apelor. 6 Toate păsările cerurilor își făceau cuibul în ramurile lui; și toate fiarele câmpului fătau sub crăcile lui și sub umbra lui ședeau toate neamurile cele mari. 7 Și era frumos în mărimea lui și în lungimea crăcilor lui; căci rădăcina lui era lângă ape mari. 8 Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu‐l puteau ascunde; chiparoșii nu se asemănau cu crăcile lui și platanii nu erau ca ramurile lui; niciun copac din grădina lui Dumnezeu nu‐i semăna în frumusețe. 9 L‐am făcut frumos prin mulțimea ramurilor lui și toți copacii Edenului care erau în grădina lui Dumnezeu îl pizmuiau. 10 De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că te‐ai înălțat în statură… și el și‐a pus vârful în mijlocul crengilor stufoase și și‐a înălțat inima în înălțarea sa: 11 îl voi da în mâna celui tare dintre neamuri care se va purta cu el după plac: l‐am alungat pentru răutatea lui. 12 Și străinii, cele grozave dintre neamuri, l‐au tăiat și l‐au părăsit; crăcile lui au căzut pe munți și în toate văile și ramurile lui s‐au rupt de toate pâraiele pământului. Și toate popoarele pământului s‐au coborât de la umbra lui și l‐au părăsit. 13 Toate păsările cerurilor șed pe el, cel căzut , și toate fiarele câmpului sunt pe ramurile lui, 14 ca niciunul din copacii de lângă ape să nu se înalțe în statura sa și să nu‐și pună vârful în mijlocul ramurilor stufoase și ca niciunul din cei ce erau adăpați de ape să nu se ridice în înălțimea sa. Căci toți sunt dați morții, în cele mai de jos ale pământului, în mijlocul copiilor oamenilor, cu cei ce se coboară în groapă. 15 Așa zice Domnul Dumnezeu: În ziua când s‐a coborât în Șeol, am făcut să‐l jelească. Am acoperit adâncul pentru el și am oprit râurile lui și apele cele mari s‐au oprit. Și am făcut ca Libanul să fie în jale pentru el și toți copacii câmpului s‐au lâncezit pentru el. 16 Am făcut să se zguduie neamurile de vuietul căderii sale, când l‐am coborât în Șeol cu cei ce se coboară în groapă. Și toți copacii Edenului, cei aleși și cei buni ai Libanului, toți câți sunt adăpați de ape, s‐au mângâiat în părțile cele mai de jos ale pământului! 17 Și s‐au coborât și ei cu el în Șeol la cei uciși de sabie și care erau brațul lui, care locuiau sub umbra lui, în mijlocul neamurilor. 18 Cu cine te asemeni deci tu în slavă și în mărime între copacii Edenului? Totuși, te vei coborî cu copacii Edenului în părțile mai de jos ale pământului; te vei culca în mijlocul celor netăiați împrejur, cu cei uciși de sabie. Acesta este Faraon și toată mulțimea lui, zice Domnul Dumnezeu.
Faraon, doborât ca un cedru din Liban
1 În anul al unsprezecelea, în prima zi a lunii a treia, Cuvântul Domnului a venit la mine și mi-a zis: 2 „Fiul omului, spune-i lui Faraon, regele Egiptului, și mulțimii sale astfel:
«Cu cine poți fi asemănat tu, în măreția ta?
3 Iată că, odinioară , Asiria era un cedru în Liban,
cu ramuri frumoase și coroana aducătoare de umbră.
Era înalt în statură,
iar vârful îi ajungea printre nori.
4 Apele îl făcuseră să crească
și adâncul îl înălțase.
Râurile acestuia străbăteau de jur împrejur
plantația pe care se afla,
și își trimiteau pârâurile
la toți copacii câmpiei.
5 De aceea s-a înălțat în statură
mai mult decât toți ceilalți copaci din câmpie.
Crengile i-au crescut
și ramurile i s-au lungit,
datorită belșugului de ape
care-l făcuse să dea vlăstare.
6 Printre crengile lui
își făceau cuibul toate păsările cerului.
Sub coroana lui zămisleau toate vietățile câmpului,
iar la umbra lui locuiau toate națiunile cele multe.
7 Era frumos prin măreția lui
și prin lungimea ramurilor lui,
căci rădăcinile lui erau înfipte
în apropierea multor ape.
8 Cedrii din grădina lui Dumnezeu
nu-l întreceau,
chiparoșii nu se puteau compara
cu crengile lui,
iar platanii nu se puteau asemăna
cu ramurile lui.
Niciun copac din grădina lui Dumnezeu
nu se putea compara cu el în frumusețe.
9 L-am făcut atât de frumos,
prin mulțimea crengilor lui,
încât îl invidiau toți copacii Edenului,
care erau în grădina lui Dumnezeu».
10 De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn: «Pentru că se înălța în statură, pentru că își ridica vârful până la nori și inima i se mândrea cu înălțimea lui, 11 l-am dat pe mâna prințului națiunilor, care i-a făcut după răutatea lui. Eu l-am alungat 12 și, astfel, cele mai groaznice dintre națiunile străine l-au tăiat și l-au părăsit. Crengile i-au căzut pe munți și prin toate văile, iar ramurile i-au fost spulberate prin toate albiile țării. Toate popoarele pământului au plecat de la umbra lui și l-au părăsit. 13 Pe trunchiul lui căzut și-au făcut cuibul toate păsările cerului, iar între crengile lui s-au așezat toate vietățile câmpului. 14 S-au întâmplat toate acestea, pentru ca niciunul dintre copacii de lângă ape să nu se mai mândrească cu înălțimea lui și să nu-și mai ridice vârful până la nori, pentru ca niciun copac udat de ape să nu-și mai înalțe trunchiul spre ei. Căci toți sunt dați morții, în tărâmul cel mai de jos, în mijlocul fiilor omului, la cei ce au coborât în groapă».
15 Așa vorbește Stăpânul Domn: «În ziua în care a coborât în Locuința Morților, am răspândit bocetul. L-am acoperit cu adâncul și i-am retras râurile, iar apele cele multe au fost oprite. Am întunecat Libanul pentru el și toți copacii câmpiei au pălit din cauza lui. 16 La vuietul căderii sale am făcut să se cutremure națiunile, când l-am coborât în Locuința Morților împreună cu cei ce coboară în groapă. Atunci toți copacii Edenului, ce avea Libanul mai bun și mai ales, toți copaci bine udați, s-au consolat în tărâmul cel mai de jos. 17 Au coborât și ei împreună cu el în Locuința Morților, la cei răpuși de sabie, ei care erau aliații lui și locuiau la umbra lui printre națiuni.
18 Așadar, Faraon , cu cine poți fi asemănat tu printre copacii Edenului, în gloria și măreția ta? Și totuși vei fi coborât împreună cu copacii Edenului în tărâmul cel mai de jos și vei zăcea printre cei necircumciși, alături de cei răpuși de sabie. Iată ce este Faraon și toată mulțimea lui, zice Stăpânul Domn»“.