Datoria păzitorilor duhovnicești
1 Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2 Fiu al omului, vorbește copiilor poporului tău și zi‐le: Când voi aduce sabia asupra vreunei țări și poporul țării va lua un om oarecare din mijlocul său și‐l va pune păzitor 3 și el va vedea sabia venind asupra țării și va sufla din trâmbiță și va înștiința pe popor; 4 și cineva aude glasul trâmbiței și nu se lasă înștiințat și vine sabia și‐l va răpi, sângele lui va fi pe capul lui: 5 a auzit glasul trâmbiței și nu s‐a ferit: sângele lui va fi asupra lui. Dacă s‐ar fi lăsat înștiințat, și‐ar fi scăpat sufletul. 6 Dar dacă păzitorul vede că vine sabia și nu suflă din trâmbiță și poporul nu va fi înștiințat și va veni sabia și va răpi pe vreunul din ei, este răpit pentru nelegiuirea sa; dar sângele său îl voi cere din mâna păzitorului. 7 Și tu, fiu al omului , te‐am pus păzitor peste casa lui Israel. Ascultă deci cuvântul din gura mea și înștiințează‐i din partea mea. 8 Când zic celui rău: Răule, vei muri negreșit! Și nu vei vorbi ca să înștiințezi pe cel rău de la calea sa, acest rău va muri pentru nelegiuirea sa, dar sângele său îl voi cere din mâna ta. 9 Dar dacă vei înștiința pe cel rău de calea sa ca să se întoarcă de la ea și nu se va întoarce de la calea sa, va muri în nelegiuirea sa, dar tu îți vei scăpa sufletul. 10 Și tu, fiu al omului, spune casei lui Israel: Voi așa vorbiți și ziceți: Fărădelegile noastre și păcatele noastre sunt asupra noastră și pierim pentru ele, cum să trăim deci? 11 Zi‐le: Viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu, n‐am nicio plăcere în moartea celui rău, ci cel rău să se întoarcă de la calea sa și să trăiască. Întoarceți‐vă, întoarceți‐vă de la căile voastre rele! Căci de ce vreți să muriți, casă a lui Israel? 12 Și tu, fiu al omului, spune copiilor poporului tău: Dreptatea celui drept nu‐l va scăpa în ziua fărădelegii lui; și cât pentru răutatea celui rău, el nu se va poticni din pricina ei în ziua în care se va întoarce de la răutatea sa; nici cel drept nu va trăi prin ea în ziua în care va păcătui. 13 Când zic celui drept că va trăi și el se încrede în dreptatea sa și face nedreptate, niciuna din faptele lui drepte nu se va aminti, ci va muri în nedreptatea lui pe care a făcut‐o. 14 Și când zic celui rău: Vei muri! și se întoarce de la păcatul său și face judecată și dreptate: 15 dacă cel rău va înapoia zălogul, va întoarce lucrul răpit, va umbla în așezămintele vieții, nefăcând ce este nedrept: va trăi negreșit, nu va muri. 16 Niciunul din păcatele pe care le‐a făcut nu se va aminti împotriva lui; a făcut judecată și dreptate: va trăi negreșit. 17 Totuși, copiii poporului tău zic: Calea Domnului nu este dreaptă! Dar calea lor nu este dreaptă. 18 Când cel drept se întoarce de la dreptatea lui și face nedreptate, va muri în ea. 19 Și când cel rău se întoarce de la răutatea sa și face judecată și dreptate, va trăi în ele. 20 Totuși voi ziceți: Calea Domnului nu este dreaptă. Casă a lui Israel, vă voi judeca pe fiecare după căile sale. 21 Și a fost așa : în anul al doisprezecelea al strămutării noastre, în luna a zecea, la cinci ale lunii, a venit la mine unul care scăpase din Ierusalim, zicând: Cetatea este bătută. 22 Și mâna Domnului a fost asupra mea seara, mai înainte de a veni cel ce scăpase, și mi‐a deschis gura înainte de a veni el la mine dimineața; și mi s‐a deschis gura și n‐am mai fost mut. 23 Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 24 Fiu al omului, cei ce locuiesc în acele locuri pustii , în țara lui Israel, vorbesc zicând: Avraam a fost unul singur și a moștenit țara aceasta și noi suntem mulți; țara ni s‐a dat spre stăpânire. 25 De aceea, spune‐le: Așa zice Domnul Dumnezeu: Voi mâncați cu sânge și vă ridicați ochii spre idolii voștri și vărsați sânge: și să stăpâniți țara? 26 Vă bizuiți pe sabia voastră, faceți urâciune și pângăriți fiecare pe nevasta aproapelui său și să stăpâniți țara? 27 Așa să le spui: Așa zice Domnul Dumnezeu: Viu sunt eu, dacă nu vor cădea de sabie cei ce sunt în locuri pustii și dacă nu voi da spre mâncare fiarelor pe cel ce este în câmp deschis și dacă nu vor muri de ciumă cei ce sunt în întărituri și în peșteri . 28 Și voi face țara o pustie și o groază și mândria puterii ei va înceta și munții lui Israel vor fi pustiiți, așa că nimeni nu va trece prin ei. 29 Atunci vor cunoaște că eu sunt Domnul, când voi face țara o pustie și o groază pentru toate urâciunile pe care le‐au făcut. 30 Și tu, fiu al omului, copiii poporului tău vorbesc de tine pe la ziduri și din pragurile caselor și vorbesc unul către altul, fiecare către fratele său, zicând : Veniți, vă rog, și auziți cuvântul care a ieșit de la Domnul. 31 Și vin către tine cum vine poporul și înaintea ta stau ca poporul meu și ascultă cuvintele tale, dar nu le fac; căci cu gura lor arată multă iubire, dar inima lor umblă după câștig nedrept. 32 Și iată, tu ești pentru ei ca o cântare foarte plăcută a unuia cu glas plăcut, care cântă bine din instrument; și ei ascultă cuvintele tale, dar nu le fac. 33 Și când se va întâmpla aceasta (iată, vine), atunci vor cunoaște că a fost un proroc în mijlocul lor.
Ezechiel, străjer peste Casa lui Israel
1 Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând: 2 „Fiul omului, vorbește fiilor poporului tău și spune-le: «Când voi aduce sabia împotriva unei țări, iar poporul țării va lua din mijlocul lui un om și-l va face străjer, 3 dacă străjerul vede sabia venind împotriva țării și sună din trâmbiță, anunțând poporul, 4 iar omul care aude sunetul trâmbiței nu ține cont de el, atunci sabia va veni și îi va lua viața. Sângele lui va fi asupra capului său. 5 Fiindcă a auzit sunetul trâmbiței și nu a ținut cont de el, sângele lui va fi asupra capului său. Dar dacă ține cont de el, își va scăpa viața. 6 Dacă însă străjerul vede sabia venind și nu sună din trâmbiță, astfel că poporul nu este avertizat, iar sabia vine și ia viața cuiva, omul acela va muri din cauza nelegiuirii sale, dar sângele lui îl voi cere din mâna străjerului».
7 Tu, fiul omului, ești străjerul pe care l-am pus peste Casa lui Israel. Tu vei auzi cuvântul din gura Mea și-i vei anunța din partea Mea. 8 Când îi voi zice celui rău: «Răule, sigur vei muri!», iar tu nu vei vorbi cu cel rău ca să-l avertizezi cu privire la calea lui, omul acela rău va muri din cauza nelegiuirii sale, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. 9 Dar dacă tu îl vei avertiza pe cel rău să se întoarcă de la calea lui, iar el nu se va întoarce de la calea lui, atunci el va muri din cauza nelegiuirii lui, iar tu îți vei scăpa sufletul.
Dreptatea și mila lui Dumnezeu
10 Tu, fiul omului, spune Casei lui Israel: «Voi ziceți: ‘Fărădelegile și păcatele noastre apasă greu asupra noastră. Suntem uscați de vlagă din cauza lor. Cum vom putea trăi?’». 11 Prin urmare, spune-le: «Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că Eu nu-Mi găsesc plăcerea în moartea celui rău, ci doresc ca el să se întoarcă de la calea lui și să trăiască. Întoarceți-vă! Întoarceți-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce vrei să pieri, Casă a lui Israel?».
12 De aceea, fiul omului, spune fiilor poporului tău: «Dreptatea celui drept nu-l va scăpa în ziua fărădelegii lui, iar răutatea celui rău nu-l va face să cadă în ziua când se întoarce de la răutatea lui. Cel drept nu va putea trăi prin dreptatea lui în ziua când a păcătuit. 13 Când Eu îi spun celui drept că sigur va trăi, iar el, încrezându-se în dreptatea lui, comite fapte nelegiuite, toată dreptatea lui nu i se va mai aminti și va muri din cauza nelegiuirilor pe care le-a comis. 14 Tot astfel, atunci când Eu îi spun celui rău: ‘Sigur vei muri!’, dacă el se întoarce de la păcatul lui și face judecată și dreptate, 15 dacă cel rău dă înapoi garanția, înapoiază ce a jefuit, urmează învățăturile dătătoare de viață și nu mai comite fapte nelegiuite, el sigur va trăi și nu va muri. 16 Toate păcatele pe care le-a comis nu i se vor mai aminti. El a făcut judecată și dreptate; prin urmare, sigur va trăi».
17 Totuși, fiii poporului tău zic: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!». Dar, de fapt, calea lor este cea nedreaptă!
18 Așadar, dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui și comite fapte nelegiuite, el va muri din cauza aceasta. 19 Tot astfel, dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui și face judecată și dreptate, va trăi tocmai din cauza aceasta. 20 Fiindcă ziceți: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!», vă voi judeca pe fiecare după umbletele voastre, Casă a lui Israel!“.
Împlinirea profeției cu privire la căderea Ierusalimului
21 În al doisprezecelea an al exilului nostru, în ziua a cincea a lunii a zecea, a venit la mine un fugar de la Ierusalim și mi-a zis: „Cetatea a fost capturată!“. 22 Mâna Domnului fusese peste mine încă de la lăsarea serii, înainte de a sosi fugarul, și El îmi deschisese gura înainte de a sosi fugarul la mine, dimineața. Așadar, gura îmi fusese deschisă și nu mai eram mut.
23 Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând: 24 „Fiul omului, locuitorii acestor ruine din țara lui Israel zic: «Avraam a fost singur, dar tot a luat în stăpânire țara. Noi suntem mulți, deci cu siguranță țara ne-a fost dată și nouă ca moștenire!». 25 De aceea spune-le: «Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Voi care mâncați carne cu sânge, care vă ridicați ochii spre idolii voștri și vărsați sânge, voi să stăpâniți țara? 26 Vă încredeți în sabia voastră, comiteți fapte scârboase și fiecare se culcă cu soția semenului său. Voi să stăpâniți țara?’».
27 Să le mai spui: «Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Viu sunt Eu, că cei ce se află printre ruine vor cădea uciși de sabie, pe cei ce sunt pe câmp îi voi da de mâncare animalelor sălbatice, iar cei din fortărețe și cei din peșteri vor muri din cauza molimei. 28 Voi preface țara într-o pustietate și într-un loc devastat, iar mândria puterii ei se va sfârși. Munții lui Israel vor fi atât de pustiiți, încât nimeni nu-i va mai traversa. 29 Când voi preface țara într-o pustietate și într-un loc devastat din cauza urâciunilor pe care le-au comis, vor ști că Eu sunt Domnul’».
30 Fiul omului, fiii poporului tău vorbesc despre tine pe lângă ziduri și pe la ușile caselor și își zic unul altuia, fiecare fratelui său, astfel: «Veniți, vă rog, și ascultați care este cuvântul ieșit de la Domnul!». 31 Și vin la tine cu grămada! Cei din poporul Meu se așază înaintea ta și ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc, căci cu gura ei vorbesc atât de dulce, dar inima lor umblă după câștig nedrept. 32 Iată că tu ești pentru ei ca un cântăreț plăcut, cu voce frumoasă, iscusit să cânte la instrumente cu coarde. Ei ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc deloc.
33 Însă când va veni pustiirea – și iat-o că vine – vor ști că a fost un profet în mijlocul lor“.