Împotriva Edomului
1 Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2 Fiu al omului, pune‐ți fața împotriva muntelui Seir și prorocește împotriva lui 3 și spune‐i: Așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, munte al Seirului, eu sunt împotriva ta și‐mi voi întinde mâna asupra ta și te voi face o pustie și o groază. 4 Voi pustii cetățile tale și vei fi o pustie. Și vei cunoaște că eu sunt Domnul. 5 Pentru că din vechime ai purtat ură și ai dat sabiei pe copiii lui Israel în vremea nenorocirii lor, în vremea nelegiuirii sfârșitului; 6 de aceea viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu, că te voi pregăti pentru sânge și sângele te va urmări. Fiindcă n‐ai urât sângele, de aceea sângele te va goni. 7 Și voi face muntele Seir o pustie, o groază, și voi stârpi din el pe cel ce iese și pe cel ce se întoarce. 8 Și‐i voi umple munții de ucișii lui și cei uciși de sabie vor cădea în dealurile tale și în văile tale și în toate râurile tale. 9 Te voi face pustietăți veșnice și cetățile tale nu vor fi locuite: și veți cunoaște că eu sunt Domnul. 10 Pentru că ai zis: Aceste două neamuri și aceste două țări vor fi ale mele și noi le vom stăpâni , deși Domnul era acolo: 11 de aceea viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu, voi face după mânia ta și după pizma ta, cum ai făcut tu din ură împotriva lor; și mă voi face cunoscut între ei când te voi judeca. 12 Și vei cunoaște că eu, Domnul, am auzit toate ocările pe care le‐ai rostit împotriva munților lui Israel, zicând: Au ajuns pustii, ne sunt dați spre mâncare. 13 Și v‐ați mărit împotriva mea cu gurile voastre și v‐ați înmulțit cuvintele împotriva mea; și eu am auzit. 14 Așa zice Domnul Dumnezeu: Când tot pământul se va bucura, pe tine te voi face o pustie. 15 Cum te‐ai bucurat de moștenirea casei lui Israel, fiindcă se pustiise, așa‐ți voi face: vei ajunge o pustie, munte al Seirului și tot Edomul, da, tot, și vor cunoaște că eu sunt Domnul.
Profeție împotriva Edomului
1 Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând: 2 „Fiul omului, îndreaptă-ți fața spre muntele Seir și profețește împotriva lui! 3 Spune-i că așa vorbește Stăpânul Domn: «Iată, sunt împotriva ta, munte al Seirului! Îmi voi întinde mâna împotriva ta și te voi preface într-o pustietate și într-un loc devastat! 4 Îți voi preface cetățile în ruină, iar tu vei ajunge o pustietate și vei ști atunci că Eu sunt Domnul.
5 Pentru că aveai o ură străveche și i-ai trecut prin ascuțișul sabiei pe fiii lui Israel în vremea necazului lor, în vremea pedepsei lor finale, 6 de aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că te voi îneca în sânge și sângele te va urmări. Fiindcă nu ai urât vărsarea de sânge, aceasta te va urmări. 7 Voi preface muntele Seir într-o pustietate și într-un loc devastat. Și voi nimici din el pe oricine se duce sau se întoarce pe acolo. 8 Îi voi umple versanții de morții lui. Cei răpuși de sabie vor cădea pe dealurile tale, pe văile tale și în toate albiile tale. 9 Te voi preface într-o pustietate veșnică și cetățile tale nu vor mai fi locuite. Și vei ști astfel că Eu sunt Domnul.
10 Pentru că ai zis: ‘Aceste două națiuni și aceste două țări vor fi ale mele și le vom lua în stăpânire!’, cu toate că Domnul era încă acolo, 11 de aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că-ți voi face după mânia și râvna pe care le-ai arătat și tu, în ura ta față de ei. Și Mă voi face cunoscut în mijlocul lor când te voi judeca. 12 Vei ști astfel că Eu, Domnul, am auzit toate batjocurile pe care le-ai spus despre munții lui Israel atunci când ai zis: ‘Sunt pustiiți, ne sunt dați nouă să-i devorăm!’. 13 V-ați lăudat împotriva Mea prin vorbirea voastră și v-ați înmulțit cuvintele împotriva Mea, însă Eu am auzit». 14 Așa vorbește Stăpânul Domn: «Când tot pământul se va bucura, pe tine te voi preface într-o pustietate. 15 Pentru că te-ai bucurat când moștenirea Casei lui Israel a fost pustiită, îți voi face și ție la fel. Vei ajunge o pustietate, munte Seir, tu și tot Edomul, și veți ști astfel că Eu sunt Domnul»“.