Altarul arderilor
1 Și când a venit luna a șaptea și copiii lui Israel erau în cetăți, poporul s‐a adunat ca un singur om la Ierusalim. 2 Atunci Iosua, fiul lui Ioțadac, și frații săi preoții și Zorobabel, fiul lui Șealtiel , și frații săi s‐au sculat și au zidit altarul Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderi de tot, după cum este scris în legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. 3 Și au pus altarul pe piciorul său, căci le era groază de popoarele țărilor: și au adus pe el arderi de tot Domnului, arderile de tot de dimineață și de seară. 4 Și au făcut sărbătoarea corturilor, după cum este scris, și au adus arderi de tot, zi cu zi după număr, după datină, după trebuința fiecărei zile; 5 și după aceea arderea de tot necurmată și cea de la lunile noi și cea de la toate sărbătorile Domnului care erau sfințite, și de la fiecine care aducea un dar de bunăvoie Domnului. 6 Din ziua întâi a lunii a șaptea au început să aducă arderi de tot Domnului. Dar temelia templului Domnului nu se pusese încă. 7 Și au dat argint cioplitorilor de pietre și tâmplarilor; și mâncare și băutură și untdelemn sidonienilor și tirienilor, ca să aducă din Liban lemne de cedru pe mare la Iafo , după învoirea pe care o aveau de la Cir, împăratul Persiei.
Punerea temeliilor Templului
8 Și în anul al doilea al venirii lor la casa lui Dumnezeu la Ierusalim, în luna a doua, au început Zorobabel, fiul lui Șealtiel, și Iosua, fiul lui Ioțadac, și ceilalți frați ai lor, preoții și leviții și toți care ieșiseră din robie la Ierusalim; și au rânduit pe leviții de douăzeci de ani și mai sus să aibă privegherea peste lucrul casei Domnului. 9 Atunci Iosua cu fiii săi și frații săi, Cadmiel și fiii săi, fiii lui Iuda, au stătut ca unul ca să privegheze peste lucrători în casa lui Dumnezeu: și fiii lui Henadad, fiii lor și frații lor, leviții. 10 Și pe când zidarii puneau temelia templului Domnului, au așezat pe preoți în îmbrăcămintea lor cu trâmbițe și pe leviți, fiii lui Asaf, cu chimvale, ca să laude pe Domnul, după rânduiala lui David , împăratul lui Israel. 11 Și au cântat răspunzându‐și unii altora, lăudând și mulțumind Domnului zicând : Căci este bun, căci în veac ține îndurarea lui față de Israel. Și tot poporul a strigat cu strigare mare, ca să laude pe Domnul, pentru că puneau temelia casei Domnului. 12 Dar mulți dintre preoți și leviți și capii părintești, bătrânii care văzuseră casa dintâi, plângeau cu glas tare când se punea temelia acestei case înaintea ochilor lor; și mulți își înălțau glasul cu strigare de bucurie: 13 și poporul nu putea deosebi glasul strigătului de bucurie de glasul de plângere al poporului: căci poporul înălța o strigare de bucurie și strigarea se auzea de departe.
Restaurarea închinării – reconstruirea altarului
1 În luna a șaptea, în timp ce fiii lui Israel se aflau deja în cetățile lor , poporul s-a strâns, într-un gând și-un suflet, la Ierusalim. 2 Iosua, fiul lui Ioțadak, și frații săi dintre preoți, împreună cu Zerub-Babel, fiul lui Șealtiel, și rudele sale au construit altarul Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderile-de-tot, după cum este scris în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. 3 Deși le era groază de popoarele din țară, au ridicat altarul pe temeliile lui și au adus pe el arderi-de-tot Domnului, arderi-de-tot de dimineață și de seară. 4 Apoi au ținut Sărbătoarea Corturilor, după cum este scris, și au adus zi de zi arderi-de-tot, după numărul hotărât pentru fiecare zi. 5 După aceea, au adus arderile-de-tot continue și jertfele pentru lunile noi, jertfele pentru toate sărbătorile sfinte ale Domnului și jertfele fiecăruia care oferea un dar de bunăvoie Domnului. 6 Au început să aducă Domnului arderile-de-tot din prima zi a lunii a șaptea, pe când Templul Domnului nu avea încă temelia așezată.
Așezarea temeliilor Casei Domnului
7 Le-au dat argint cioplitorilor în piatră și tâmplarilor, și mâncare, băutură și ulei sidonienilor și tyrienilor, ca să aducă lemn de cedru pe mare, din Liban până la Iafo, în conformitate cu permisiunea pe care le-a dat-o Cirus, împăratul Persiei.
8 În al doilea an de la sosirea lor la Casa lui Dumnezeu, la Ierusalim, în luna a doua, Zerub-Babel, fiul lui Șealtiel, Iosua, fiul lui Ioțadak, împreună cu restul fraților lor – preoții, leviții și toți cei care s-au întors din captivitate la Ierusalim – s-au apucat de lucru și i-au desemnat pe leviții de la douăzeci de ani în sus să supravegheze lucrarea de la Casa Domnului. 9 Iosua împreună cu fiii și cu frații lui, Kadmiel împreună cu fiii lui (urmași ai lui Iehuda), precum și fiii lui Henadad împreună cu fiii lor și cu frații lor, leviții, s-au unit cu toții ca să-i supravegheze pe cei ce făceau lucrarea la Casa lui Dumnezeu. 10 Când constructorii au pus temeliile Casei Domnului, preoții, îmbrăcați în veșmintele lor, erau pregătiți să-L laude pe Domnul cu trâmbițele, iar leviții, fiii lui Asaf, cu chimvalele, potrivit îndrumărilor lui David, regele lui Israel. 11 Ei au răspuns, lăudându-L pe Domnul și mulțumindu-I:
„Căci este bun,
căci în veac ține îndurarea Lui față de Israel“.
Și tot poporul a scos un mare strigăt de bucurie, lăudându-L pe Domnul pentru faptul că fuseseră așezate temeliile Casei Domnului. 12 Mulți dintre preoți, leviți și căpetenii de familii – bătrâni care văzuseră Casa dintâi pe temeliile ei – plângeau în hohote la vederea acestei Case, în timp ce mulți alții își înălțau glasul, strigând de bucurie. 13 Glasul celor din popor care strigau de bucurie nu se putea deosebi de glasul celor din popor care plângeau, căci poporul striga de bucurie atât de tare, încât glasul lui se auzea până departe.