Rebeca cerută în căsătorie pentru Isaac
1 Și Avraam era bătrân, înaintat în zile și Domnul binecuvântase pe Avraam în toate. 2 Și Avraam a zis robului său celui mai bătrân din casa sa care era mai mare peste toate ale sale : Pune‐ți, te rog, mâna sub coapsa mea. 3 Și te voi face să juri pe Domnul Dumnezeul cerurilor și Dumnezeul pământului că nu vei lua nevastă fiului meu dintre fetele Cananiților între care locuiesc. 4 Ci vei merge în țara mea și la rudenia mea și vei lua nevastă fiului meu Isaac. 5 Și robul i‐a zis: Poate că femeia nu va vrea să mă urmeze în țara aceasta; trebuie să duc pe fiul tău iarăși în țara din care ai venit? 6 Și Avraam i‐a zis: Ferește‐te să duci pe fiul meu iarăși acolo. 7 Domnul Dumnezeul cerurilor care m‐a luat din casa tatălui meu și din țara nașterii mele și care mi‐a vorbit și mi‐a jurat zicând : Seminței tale voi da țara aceasta ! el însuși va trimite pe îngerul său înaintea ta și vei lua nevastă fiului meu de acolo. 8 Și dacă femeia nu va voi să te urmeze, atunci vei fi dezlegat de acest jurământ al meu: numai să nu duci pe fiul meu iarăși acolo. 9 Și robul și‐a pus mâna sub coapsa lui Avraam, stăpânul său, și i‐a jurat pentru lucrul acesta. 10 Și robul a luat zece cămile din cămilele stăpânului său și a plecat , având în mâna sa toate bunătățile stăpânului său. Și s‐a sculat și s‐a dus în Mesopotamia la cetatea lui Nahor. 11 Și a făcut să îngenunche cămilele afară din cetate lângă o fântână cu apă la vremea serii când ies cele ce au să scoată apă. 12 Și a zis : Doamne Dumnezeul stăpânului meu Avraam, rogu‐te , trimite‐mi întâlnire astăzi, și arată îndurare stăpânului meu Avraam! 13 Iată stau lângă fântâna cu apă și fetele oamenilor ies din cetate ca să scoată apă. 14 Și fie ca fecioara căreia îi voi zice: Rogu‐te, pleacă‐ți vadra și să beau! Și va zice: Bea și voi adăpa și cămilele tale! ea să fie cea pe care ai rânduit‐o pentru robul tău Isaac și prin aceasta voi cunoaște că ai arătat îndurare stăpânului meu. 15 Și a fost așa : înainte de a sfârși el de vorbit iată, ieșea cu vadra pe umăr Rebeca cea născută lui Betuel, fiul Milchei, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam. 16 Și fata era foarte frumoasă la față, fecioară, și bărbat n‐o cunoscuse. Și s‐a pogorât la fântână și și‐a umplut vadra și s‐a suit. 17 Și robul a alergat s‐o întâmpine și i‐a zis: Dă‐mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta. 18 Și ea a zis: Bea, domnul meu! Și s‐a grăbit și și‐a pogorât vadra pe mână și i‐a dat să bea. 19 Și după ce i‐a dat să bea, a zis: Am să scot și pentru cămilele tale până vor isprăvi de băut. 20 Și s‐a grăbit și și‐a golit vadra în adăpătoare și a alergat iarăși la fântână să scoată și a scos pentru toate cămilele lui. 21 Și omul se uita țintă la ea și tăcea ca să cunoască dacă Domnul i‐a făcut calea cu izbândă sau nu. 22 Și a fost așa : după ce cămilele au isprăvit de băut, omul a luat o verigă de nas de aur, grea de o jumătate de siclu, și două brățări pentru mâinile ei în greutate de zece sicli de aur. 23 Și a zis: A cui fiică ești tu? Spune‐mi, te rog. Este în casa tatălui tău loc pentru noi să mânem? 24 Și ea i‐a zis : Eu sunt fiica lui Betuel, fiul Milchei, pe care l‐a născut ea lui Nahor. 25 Și i‐a mai zis: Paie și nutreț sunt destule la noi și loc de mas. 26 Și omul și‐a plecat capul și s‐a închinat Domnului. 27 Și a zis : Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care n‐a părăsit îndurarea sa și adevărul său față de stăpânul meu; pe mine Domnul m‐a dus pe cale la casa fraților stăpânului meu. 28 Și fata a alergat și a spus aceste cuvinte casei mamei sale. 29 Și Rebeca avea un frate și numele lui era Laban. Și Laban a alergat afară la acel om la fântână. 30 Și a fost așa : când a văzut veriga de nas și brățările pe mâinile sorei sale și când a auzit cuvintele Rebecăi, sora sa, zicând: Așa mi‐a vorbit omul! a venit la om și iată el sta lângă cămile la fântână. 31 Și a zis: Vino înăuntru , binecuvântat al Domnului! Pentru ce stai afară? Căci am pregătit casa și loc pentru cămile. 32 Și omul a intrat în casă și a deschingat cămilele și a dat paie și nutreț pentru cămile și apă de spălat pentru picioarele lui și pentru picioarele oamenilor care erau cu el. 33 Și i s‐a pus înainte de mâncare. Dar el a zis : Nu voi mânca până voi spune ce am de spus. Și el a zis: Vorbește. 34 Și el a zis: Eu sunt robul lui Avraam. 35 Și Domnul a binecuvântat mult pe stăpânul meu și a ajuns mare și i‐a dat oi și boi și argint și aur și robi și roabe și cămile și măgari. 36 Și Sara, nevasta stăpânului meu, a născut un fiu stăpânului meu la bătrânețele ei: și lui i‐a dat tot ce are. 37 Și stăpânul meu m‐a pus să jur zicând: Să nu iei nevastă fiului meu din fetele Cananiților în a căror țară locuiesc. 38 Ci să te duci negreșit la casa tatălui meu și la rudenia mea și să iei nevastă fiului meu. 39 Și am zis stăpânului meu: Poate că femeia nu va voi să mă urmeze. 40 Și el mi‐a zis : Domnul înaintea căruia umblu va trimite pe îngerul său cu tine și‐ți va da izbândă în calea ta ca să iei nevastă fiului meu din rudenia mea și din casa tatălui meu. 41 Când te vei duce la rudenia mea, atunci vei fi dezlegat de jurământul meu. Și dacă nu ți‐o vor da, vei fi dezlegat de jurământul meu. 42 Și eu am venit astăzi la fântână și am zis: Doamne Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă acum îmi dai izbândă în calea mea pe care merg, 43 iată stau lângă fântâna cu apă și fie ca fecioara care va ieși să scoată și căreia îi voi zice: Dă‐mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta! 44 și îmi va zice: Bea și voi scoate și pentru cămilele tale! aceea să fie femeia pe care a rânduit‐o Domnul pentru fiul stăpânului meu. 45 Și mai înainte ca să fi sfârșit eu de vorbit în inima mea, iată Rebeca a ieșit cu vadra ei pe umăr și s‐a pogorât la fântână și a scos. Și i‐am zis: Dă‐mi, te rog, să beau! 46 Și ea s‐a grăbit și și‐a pogorât vadra de pe umăr și a zis: Bea și voi adăpa și cămilele tale. Și am băut și a adăpat și cămilele. 47 Și am întrebat‐o și am zis: A cui fiică ești tu? Și ea a zis: Fiica lui Betuel, fiul lui Nahor, pe care i l‐a născut Milca. Și i‐am pus veriga la nas și brățările pe mâni. 48 Și mi‐am plecat capul și m‐am închinat Domnului și am binecuvântat pe Domnul Dumnezeul lui Avraam, stăpânul meu, care m‐a dus pe calea cea dreaptă ca să iau pe fata fratelui său pentru fiul stăpânului meu. 49 Și acum dacă vreți să arătați îndurare și credincioșie stăpânului meu, spuneți‐mi și dacă nu, spuneți‐mi ca să mă întorc la dreapta sau la stânga. 50 Și Laban și Betuel au răspuns și au zis : Lucrul pornește de la Domnul, noi nu‐ți putem vorbi rău sau bine. 51 Iată Rebeca înaintea ta, ia‐o și du‐te și să fie nevasta fiului stăpânului tău, după cum a vorbit Domnul. 52 Și a fost așa : când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s‐a plecat la pământ Domnului. 53 Și robul a scos scule de argint și scule de aur și haine și le‐a dat Rebecăi și a dat lucruri de preț și fratelui ei și mamei ei. 54 Și au mâncat și au băut el și oamenii care erau cu el și au mas acolo. Și s‐au sculat dimineața și el a zis: Dați‐mi drumul la stăpânul meu. 55 Și fratele ei și mama ei au zis: Să mai rămână cu noi copila câteva zile sau zece; după aceea să meargă. 56 Și el le‐a zis: Nu mă opriți deoarece Domnul mi‐a dat izbândă în calea mea; dați‐mi drumul și să merg la stăpânul meu. 57 Și au zis: Vom chema fata și vom afla din gura ei. 58 Și au chemat pe Rebeca și i‐au zis: Vei merge tu cu omul acesta? Și ea a zis: Voi merge! 59 Și au dat drumul Rebecei, sora lor, și doicei ei și robului lui Avraam și oamenilor lui. 60 Și au binecuvântat pe Rebeca și i‐au zis: Tu, sora noastră, să ajungi mii de zeci de mii și sămânța ta să stăpânească poarta celor ce‐o urăsc. 61 Și Rebeca și slujnicele ei s‐au sculat și au încălecat pe cămile și au urmat pe omul acela. Și robul a luat pe Rebeca și a plecat. 62 Și Isaac venea de pe drumul fântânei Lahai‐Roi; căci locuia în țara de la miazăzi. 63 Și Isaac ieșise la câmp ca să cugete înspre seară. Și și‐a ridicat ochii și s‐a uitat și iată veneau niște cămile. 64 Și Rebeca și‐a ridicat ochii și a văzut pe Isaac și a sărit jos de pe cămilă. 65 Și zisese robului: Ce bărbat este acesta care umblă pe câmp ca să ne întâmpine? Și robul zisese: Este stăpânul meu. Și ea și‐a luat mahrama și s‐a acoperit. 66 Și robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse. 67 Și Isaac a dus‐o în cortul Sarei, mama sa, și a luat pe Rebeca și ea i‐a fost nevastă și a iubit‐o. Și Isaac a fost mângâiat pentru mama sa.
Căsătoria lui Isaac cu Rebeca
1 Avraam era acum bătrân, înaintat în vârstă, iar Domnul îl binecuvântase în toate lucrurile.
2 El i-a zis celui mai bătrân slujitor din casa sa, cel care stăpânea peste tot ce era al său:
‒ Pune-ți, te rog, mâna sub coapsa mea 3 și jură-mi pe Domnul, Dumnezeul cerurilor și al pământului, că nu vei lua o soție pentru fiul meu dintre fetele canaaniților, în mijlocul cărora locuiesc, 4 ci te vei duce în țara mea, la rudeniile mele, și de acolo vei lua o soție pentru fiul meu, pentru Isaac.
5 Slujitorul i-a răspuns:
‒ Poate că femeia nu va vrea să mă urmeze în această țară. Trebuie atunci să-l duc înapoi pe fiul tău în țara din care ai ieșit?
6 Avraam i-a zis:
‒ Ai grijă să nu cumva să-l duci înapoi pe fiul meu acolo! 7 Domnul, Dumnezeul cerurilor, Cel Care m-a scos din casa tatălui meu și dintre rudeniile mele, Care mi-a vorbit și mi-a jurat, zicând: „Descendentului tău îi voi da această țară!“, îl va trimite pe Îngerul Său înaintea ta, iar tu vei lua de acolo o soție pentru fiul meu. 8 Dar dacă femeia nu va dori să te urmeze, vei fi dezlegat de acest jurământ al meu. Numai să nu-l duci pe fiul meu acolo!
9 Slujitorul și-a pus mâna sub coapsa stăpânului său, Avraam, și i-a jurat în legătură cu acest lucru. 10 Slujitorul a luat zece dintre cămilele stăpânului său și a plecat, având la el tot felul de bunuri ale stăpânului său. El s-a ridicat și a plecat în Aram-Naharaim, în cetatea lui Nahor. 11 În timpul serii, timpul când femeile ieșeau să scoată apă, a pus cămilele să se așeze în genunchi, în afara cetății, lângă fântâna cu apă. 12 Apoi a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Te rog, împlinește-mi astăzi dorința și arată-Ți îndurarea față de stăpânul meu, Avraam. 13 Iată, stau lângă acest izvor, iar fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă. 14 Fie ca fata căreia îi voi spune: «Te rog, dă-mi să beau din ulciorul tău!» și care îmi va răspunde: «Bea și-ți voi adăpa și cămilele!», să fie cea pe care ai hotărât-o pentru slujitorul Tău, Isaac. Prin aceasta voi cunoaște că ai arătat îndurare față de stăpânul meu“.
15 Nu terminase el încă de vorbit și iată că a ieșit, cu ulciorul ei pe umăr, Rebeca, fata care i se născuse lui Betuel, fiul Milcăi, soția lui Nahor, fratele lui Avraam. 16 Fata era foarte plăcută la înfățișare. Era fecioară și niciun bărbat n-o cunoscuse. Ea a coborât la izvor, și-a umplut ulciorul și apoi s-a suit înapoi .
17 Slujitorul a alergat s-o întâlnească și i-a zis:
‒ Te rog, dă-mi să beau puțină apă din ulciorul tău!
18 Ea a răspuns:
‒ Bea, stăpâne.
Și-a coborât repede ulciorul pe mână și i-a dat să bea.
19 După ce a terminat să-i dea de băut, ea a zis:
‒ Voi scoate apă și pentru cămilele tale, până vor termina de băut.
20 A golit repede ulciorul în adăpătoare, a alergat din nou la fântână ca să scoată apă și a scos apă pentru toate cămilele lui. 21 Bărbatul o privea fără să spună nimic, pentru ca să înțeleagă dacă Domnul i-a făcut reușită călătoria sau nu.
22 După ce cămilele au terminat de băut apă, bărbatul a luat un inel de aur, cântărind o jumătate de șechel și două brățări de aur, cântărind zece șecheli, 23 și a zis:
‒ A cui fată ești? Spune-mi, te rog, este loc în casa tatălui tău pentru noi, ca să înnoptăm acolo ?
24 Ea i-a răspuns:
‒ Sunt fata lui Betuel, fiul Milcăi, pe care aceasta i l-a născut lui Nahor.
25 Apoi ea i-a zis:
‒ Avem paie și nutreț din belșug, precum și loc de înnoptat.
26 Atunci bărbatul s-a aplecat, s-a închinat Domnului 27 și a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, Care nu Și-a îndepărtat îndurarea și credincioșia de la stăpânul meu. În ce mă privește, Domnul m-a condus pe cale până la casa fraților stăpânului meu“.
28 Fata a alergat și a spus aceste lucruri celor din familia mamei ei. 29 Rebeca avea un frate al cărui nume era Laban; acesta a alergat la acel bărbat, la izvor. 30 Imediat ce a văzut inelul și brățările pe mâinile surorii sale și a auzit-o pe sora sa, Rebeca, zicând: „Așa mi-a vorbit bărbatul acela“, s-a dus la acel bărbat și iată că el stătea lângă cămile, la izvor. 31 El i-a zis: „Vino, binecuvântatul Domnului! De ce stai afară când eu am pregătit casa și un loc pentru cămile?“.
32 Bărbatul a intrat în casă, iar el a descărcat lucrurile de pe cămile. Apoi le-a dat cămilelor paie și nutreț și a adus apă pentru spălarea picioarelor bărbatului aceluia și ale oamenilor care erau cu el.
33 I s-a dat să mănânce, dar el a zis:
‒ Nu voi mânca până nu voi spune ce am de spus.
Laban i-a zis:
‒ Spune!
34 El a zis:
‒ Eu sunt slujitorul lui Avraam. 35 Domnul l-a binecuvântat mult pe stăpânul meu, iar el a ajuns un om bogat. I-a dat oi și vite, aur și argint, slujitori și slujitoare, cămile și măgari. 36 Sara, soția stăpânului meu, i-a născut acestuia un fiu la bătrânețe, iar el i-a dat lui tot ceea ce are. 37 Stăpânul meu m-a pus să jur, zicând: „Să nu iei pentru fiul meu o soție dintre fetele canaaniților, în a căror țară locuiesc, 38 ci să te duci la familia tatălui meu, la clanul meu, și de acolo să iei o soție pentru fiul meu!“. 39 Eu i-am zis stăpânului meu: „Poate că femeia nu mă va urma“. 40 Dar el mi-a răspuns: „Domnul, înaintea Căruia am umblat, Își va trimite Îngerul cu tine și-ți va face reușită călătoria, iar tu vei lua o soție pentru fiul meu din clanul meu, din familia tatălui meu. 41 Dar dacă vei merge la clanul meu, iar ei nu ți-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul meu“. 42 Când am ajuns astăzi la izvor, am zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, te rog, dacă mă vei ajuta să reușesc în călătoria pe care o fac, 43 iată, stau lângă acest izvor. Fie ca fecioara care va ieși să scoată apă, căreia îi voi spune: «Te rog, dă-mi să beau puțină apă din ulciorul tău» 44 și care îmi va răspunde: «Bea și voi scoate apă și pentru cămilele tale», să fie soția pe care Domnul a hotărât-o pentru fiul stăpânului meu“. 45 Nu terminasem eu încă de vorbit în inima mea și iată că a ieșit Rebeca cu ulciorul ei pe umăr. Ea a coborât la izvor și a scos apă. Atunci, eu i-am zis: „Te rog, dă-mi să beau!“. 46 Ea și-a coborât repede ulciorul de pe umăr și mi-a răspuns: „Bea și-ți voi adăpa și cămilele“. Eu am băut, iar ea a adăpat și cămilele. 47 După aceea am întrebat-o: „A cui fată ești?“. Ea mi-a răspuns: „Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor, pe care Milca i l-a născut acestuia“. Eu i-am pus inelul în nas și brățările pe mâini. 48 Apoi m-am plecat, m-am închinat Domnului și L-am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, Care m-a condus pe calea cea dreaptă, ca s-o iau pe fata fratelui stăpânului meu pentru fiul său. 49 Așadar, dacă vreți să arătați îndurare și credincioșie față de stăpânul meu, spuneți-mi. Dacă nu, spuneți-mi, ca să mă pot îndrepta fie la dreapta, fie la stânga.
50 Atunci Laban și Betuel i-au răspuns, zicând:
‒ Acest lucru vine de la Domnul. Nu-ți putem spune nici rău, nici bine. 51 Iată, Rebeca este înaintea ta! Ia-o și du-te! Ea să fie soția fiului stăpânului tău, așa cum a spus Domnul.
52 Când slujitorul lui Avraam a auzit cuvintele lor, s-a plecat până la pământ înaintea Domnului. 53 Apoi a scos bijuterii de argint și de aur, precum și îmbrăcăminte și i le-a dat Rebecăi. De asemenea, le-a dăruit lucruri prețioase și fratelui, și mamei ei. 54 După aceea, el și bărbații care erau cu el au mâncat, au băut și au înnoptat acolo .
Când s-au trezit dimineața, el a zis:
‒ Lăsați-mă să mă întorc la stăpânul meu.
55 Fratele și mama fetei i-au răspuns:
‒ Fata să mai rămână cu noi măcar zece zile. După aceea, va putea pleca.
56 Dar el le-a zis:
‒ Nu mă opriți acum, căci Domnul mi-a făcut reușită călătoria. Lăsați-mă să plec, ca să mă întorc la stăpânul meu.
57 Ei au răspuns:
‒ Să chemăm fata și s-o întrebăm.
58 Au chemat-o pe Rebeca și au întrebat-o:
‒ Vrei să mergi cu acest bărbat?
Ea a răspuns:
‒ Da! Voi merge.
59 Și, astfel, au lăsat-o pe sora lor, Rebeca, precum și pe doica ei, să plece împreună cu slujitorul lui Avraam și cu oamenii săi. 60 Ei au binecuvântat-o pe Rebeca și i-au zis:
„Sora noastră, fie ca tu să ajungi
mama a mii de zeci de mii
și fie ca urmașii tăi să stăpânească
poarta dușmanilor lor“.
61 Apoi Rebeca și servitoarele ei s-au ridicat, au încălecat pe cămile și au plecat după acel bărbat. Astfel, slujitorul a luat-o pe Rebeca și a plecat.
62 Isaac se întorsese de la Beer Lahai-Roi, pentru că locuia în Neghev. 63 La lăsarea serii, Isaac a ieșit pe câmp ca să mediteze. El și-a ridicat ochii, s-a uitat și iată că veneau niște cămile.
64 Rebeca și-a ridicat și ea ochii, iar când l-a văzut pe Isaac, s-a dat jos de pe cămilă.
65 Ea l-a întrebat pe slujitor și l-a întrebat:
‒ Cine este bărbatul acesta care vine pe câmp să ne întâlnească?
Slujitorul a răspuns:
‒ Este stăpânul meu.
Ea și-a luat vălul și s-a acoperit. 66 Slujitorul i-a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse. 67 Apoi Isaac a adus-o pe Rebeca în cortul mamei sale, Sara, și s-a căsătorit cu ea. Ea a devenit soția lui, iar el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac după moartea mamei sale.