Plecarea lui Iacov în Canaan
1 Și el a auzit cuvintele fiilor lui Laban care ziceau: Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru și din ceea ce era al tatălui nostru și‐a agonisit el toată avuția aceasta. 2 Și Iacov a văzut fața lui Laban și iată ea nu era către el ca ieri și ca alaltăieri. 3 Și Domnul a zis lui Iacov: Întoarce‐te în țara părinților tăi și la rudenia ta și voi fi cu tine. 4 Și Iacov a trimis și a chemat pe Rahela și pe Lea la câmp la turma lui. 5 Și le‐a zis : Văd că fața tatălui vostru nu este față de mine ca ieri și alaltăieri. Dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine. 6 Și voi înșivă știți că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea. 7 Și tatăl vostru m‐a înșelat și de zece ori mi‐a schimbat simbria . Însă Dumnezeu nu l‐a lăsat să‐mi facă rău. 8 Când zicea : Cele pestrițe vor fi simbria ta! atunci toate oile fătau pestrițe; și când zicea: Cele bălțate vor fi simbria ta! atunci toate oile fătau bălțate. 9 Și Dumnezeu a luat vitele tatălui vostru și mi le‐a dat mie. 10 Și a fost așa : pe vremea zămislirii turmelor eu mi‐am ridicat ochii și am văzut în vis și iată berbecii care săreau pe oi erau bălțați, pestriți și pătați. 11 Și Îngerul lui Dumnezeu mi‐a zis în vis: Iacove! Și eu am zis: Iată‐mă! 12 Și el a zis: Ridică‐ți acum ochii și vezi; toți berbecii care sar pe oi sunt bălțați, pestriți și pătați; căci am văzut tot ce‐ți face Laban. 13 Eu sunt Dumnezeul din Betel unde ai uns un stâlp, unde mi‐ai jurat o juruință. Acum scoală‐te, ieși din țara aceasta și întoarce‐te la țara nașterii tale. 14 Și Rahela și Lea au răspuns și i‐au zis : Avem noi parte sau moștenire în casa tatălui nostru? 15 Nu suntem noi socotite de el ca străine? Fiindcă ne‐a vândut și chiar ne‐a mâncat de tot argintul. 16 Căci toată avuția pe care a luat‐o Dumnezeu de la tatăl nostru este a noastră și a copiilor noștri. Acum dar fă tot ce ți‐a zis Dumnezeu. 17 Atunci Iacov s‐a sculat și și‐a pus fiii și nevestele pe cămile. 18 Și a luat toate vitele sale și toate bunurile sale pe care le strânsese, vitele pe care și le agonisise în Padan‐Aram, ca să meargă la Isaac, tatăl său, în țara Canaan. 19 Și Laban se dusese ca să‐și tundă oile. Și Rahela a furat terafimii care erau ai tatălui ei. 20 Și Iacov a înșelat inima lui Laban Sirianul, căci nu i‐a spus că fugea. 21 Și a fugit cu tot ce avea și s‐a sculat și a trecut Râul și și‐a îndreptat fața spre muntele Galaad.
Urmărirea lui Iacov de către Laban
22 Și a treia zi s‐a spus lui Laban că Iacov fugise. 23 Și el și‐a luat frații cu sine și l‐a urmărit cale de șapte zile și l‐a ajuns la muntele Galaad. 24 Și Dumnezeu a venit la Laban Sirianul într‐un vis noaptea și i‐a zis: Ferește‐te să vorbești lui Iacov fie bine fie rău. 25 Și Laban a ajuns pe Iacov și Iacov își întinsese cortul pe munte. Și Laban a tăbărât și el cu frații săi în muntele Galaad. 26 Și Laban a zis lui Iacov: Ce ai făcut de mi‐ai înșelat inima, și mi‐ai luat fetele ca pe niște prinse cu sabia? 27 Pentru ce ai fugit în ascuns și m‐ai furat și nu mi‐ai spus să te fi petrecut cu bucurie și cu cântece, cu timpane și cu harfă 28 și nu m‐ai lăsat să‐mi sărut fiii și fiicele ? Acum ai lucrat nebunește. 29 Și e în puterea mâinii mele să vă fac rău; însă Dumnezeul tatălui vostru mi‐a vorbit ieri noapte zicând: Ferește‐te să vorbești lui Iacov fie bine fie rău. 30 Și acum că a trebuit să pleci pentru că ai dorit cu dor de casa tatălui tău, pentru ce mi‐ai furat dumnezeii? 31 Și Iacov a răspuns și a zis lui Laban: Pentru că mă temeam; căci ziceam: Ca nu cumva să‐mi răpești fetele tale. 32 La oricine vei afla dumnezeii tăi să nu trăiască. În fața fraților noștri recunoaște ce este al tău la mine și ia‐ți‐l. Căci Iacov nu știa că Rahela îi furase. 33 Și Laban a intrat în cortul lui Iacov și în cortul Leei și în cortul amânduror roabelor și n‐a găsit. Și a ieșit din cortul Leei și a intrat în cortul Rahelei. 34 Și Rahela luase terafimii și‐i pusese sub șaua cămilei și ședea deasupra lor. Și Laban a căutat tot cortul, dar n‐a găsit. 35 Și ea a zis tatălui său: Să nu fie mânie în ochii domnului meu că nu mă pot scula înaintea ta fiindcă mi‐a venit rânduiala femeilor. Și a căutat cu grijă, dar n‐a găsit terafimii. 36 Și Iacov s‐a mâniat și s‐a certat cu Laban. Și Iacov a răspuns și a zis lui Laban: Care este vina mea? Care este păcatul meu de m‐ai urmărit cu aprindere? 37 Când mi‐ai căutat toate uneltele, ce ai găsit din toate uneltele casei tale? Pune‐le aici înaintea fraților mei și fraților tăi și să jude ce ei între noi amândoi. 38 În acești douăzeci de ani am fost cu tine; oile tale și caprele tale n‐au rămas sterpe și n‐am mâncat berbecii turmelor tale. 39 Pe cea sfâșiată nu ți‐am adus‐o acasă; paguba aceea eu am suferit‐o ; ai cerut‐o din mâna mea fie că se furase ziua fie că se furase noaptea. 40 Așa am fost; mă mânca ziua căldura și noaptea gerul și somnul meu fugea de ochii mei. 41 În acești douăzeci de ani am fost în casa ta; ți‐am slujit patrusprezece ani pentru cele două fete ale tale și șase ani pentru oile tale și de zece ori mi‐ai schimbat simbria. 42 Dacă n‐ar fi fost cu mine Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam și Teama lui Isaac, hotărât că acum mi‐ai fi dat drumul fără nimic . Dumnezeu a văzut întristarea mea și osteneala mâinilor mele și te‐a mustrat ieri noapte. 43 Și Laban a răspuns și a zis lui Iacov: Fiicele sunt fiicele mele și copiii sunt copiii mei și oile sunt oile mele și tot ce vezi este al meu. Și ce pot face astăzi acestor fiice ale mele sau copiilor lor pe care i‐au născut? 44 Și acum dar vino să facem legământ eu și tu și el să fie de mărturie între mine și între tine. 45 Și Iacov a luat o piatră și a pus‐o stâlp. 46 Și Iacov a zis fraților săi: Adunați pietre. Și au adunat pietre și le‐au făcut o movilă. Și au mâncat acolo pe movilă. 47 Și Laban a numit‐o Iegar‐Sahaduta, iar Iacov a numit‐o Galed. 48 Și Laban a zis : Această movilă este astăzi mărturie între mine și între tine. De aceea i s‐a pus numele Galed 49 și Mișpa pentru că a zis: Domnul să vegheze între mine și între tine când vom fi ascunși unul de altul. 50 Dacă vei asupri pe fetele mele și dacă vei lua neveste afară de fetele mele, niciun om nu este cu noi: vezi, Dumnezeu este martor între mine și între tine! 51 Și Laban a zis lui Iacov: Iată această movilă și iată stâlpul pe care l‐am pus între mine și între tine. 52 Această movilă să fie mărturie și stâlpul să fie mărturie că eu nu voi trece peste această movilă la tine și că tu nu vei trece peste această movilă și acest stâlp la mine spre a face rău. 53 Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Nahor, Dumnezeul părinților lor, să judece între noi! Și Iacov a jurat pe Teama lui Isaac, tatăl său. 54 Și Iacov a junghiat o jertfă pe munte și a chemat pe frații săi să mănânce pâine și au mâncat pâine și au mas noaptea pe munte. 55 Și Laban s‐a sculat dis de dimineață și și‐a sărutat fiii și fetele și i‐a binecuvântat . Și Laban a plecat și s‐a întors la locul său.
Fuga lui Iacov de la Laban
1 Iacov a auzit că fiii lui Laban ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru. Din ceea ce era al tatălui nostru și-a strâns el toată această bogăție“. 2 Iacov s-a uitat la fața lui Laban și iată că acesta nu mai era binevoitor cu el, ca înainte. 3 Atunci Domnul i-a zis lui Iacov: „Întoarce-te în țara părinților tăi, la rudeniile tale, iar Eu voi fi cu tine“.
4 Iacov a trimis să le cheme pe Rahela și Lea pe câmp, la turma sa, 5 și le-a zis:
‒ Mă uit la fața tatălui vostru și văd că acesta nu mai este binevoitor cu mine, așa cum era înainte. Dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine. 6 Voi știți că i-am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea. 7 Însă tatăl vostru m-a înșelat și mi-a schimbat plata de zece ori. Dar Dumnezeu nu i-a îngăduit să-mi facă rău. 8 Dacă el spunea: „Mieii pestriți vor fi plata ta“, atunci toate oile fătau miei pestriți. Dacă el spunea: „Mieii vărgați vor fi plata ta“, atunci toate oile fătau miei vărgați. 9 Astfel, Dumnezeu a luat turmele tatălui vostru și mi le-a dat mie.
10 Pe vremea când oile erau în călduri, am avut un vis în care am văzut că berbecii care săreau pe oi erau vărgați, pestriți și cu pete. 11 Apoi Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: „Iacov!“. Eu I-am răspuns: „Iată-mă!“. 12 El mi-a zis: „Ridică-ți ochii și privește că toți berbecii care sar pe oi sunt vărgați, pestriți și cu pete, căci am văzut tot ce ți-a făcut Laban. 13 Eu sunt Dumnezeul Betelului, unde ai uns un stâlp și Mi-ai făcut un jurământ. Acum ridică-te, ieși din această țară și întoarce-te în țara de origine“.
14 Atunci Rahela și Lea au răspuns și i-au zis:
‒ Mai este oare pentru noi parte și moștenire în casa tatălui nostru? 15 Nu suntem noi oare privite ca niște străine? Căci ne-a vândut și ne-a mâncat și tot argintul. 16 De fapt, toată bogăția pe care Dumnezeu a luat-o de la tatăl nostru ne aparține nouă și copiilor noștri. Prin urmare, fă tot ceea ce ți-a zis Dumnezeu.
17 Iacov s-a ridicat și și-a pus copiii și soțiile pe cămile. 18 El și-a luat toate vitele și toate bunurile pe care le-a adunat – vitele aflate în posesiunea sa, pe care le-a adunat în Padan-Aram – ca să plece la Isaac, tatăl său, în țara Canaanului.
19 În timp ce Laban s-a dus să-și tundă oile, Rahela a furat terafimii care-i aparțineau tatălui ei. 20 Iacov l-a înșelat pe arameul Laban, pentru că nu i-a spus că fuge. 21 Astfel, el a fugit cu tot ce avea. S-a ridicat, a trecut râul și s-a îndreptat spre muntele Ghiladului.
Laban îl urmărește pe Iacov
22 După trei zile, lui Laban i s-a spus că Iacov a fugit. 23 Atunci Laban a luat cu el pe frații săi, l-a urmărit pe Iacov cale de șapte zile și l-a ajuns la muntele Ghiladului. 24 Dar Dumnezeu i S-a arătat arameului Laban noaptea într-un vis și i-a zis: „Ai grijă să nu-l ameninți cu nimic pe Iacov!“. 25 Iacov își așezase cortul pe muntele Ghiladului când l-a ajuns Laban, iar acesta și-a așezat tabăra împreună cu frații săi tot acolo.
26 Laban i-a zis lui Iacov:
‒ Ce-ai făcut? Ai furat de la mine și mi-ai dus fetele ca pe niște captive luate cu sabia. 27 De ce ai fugit pe ascuns, ai furat de la mine și nu m-ai înștiințat? Te-aș fi lăsat să pleci cu bucurie și cu cântece de tamburină și liră. 28 Nu m-ai lăsat nici măcar să-mi sărut nepoții și fetele? Te-ai comportat ca un nebun. 29 Am putere să vă fac rău, dar Dumnezeul tatălui vostru mi-a vorbit azi noapte, zicând: „Ai grijă să nu-l ameninți cu nimic pe Iacov!“. 30 Acum, tu ai plecat definitiv, pentru că îți era tare dor de familia tatălui tău, dar de ce mi-ai furat dumnezeii?
31 Iacov a răspuns și i-a zis lui Laban:
‒ Am plecat fiindcă m-am temut, căci îmi ziceam ca nu cumva să-ți iei fetele de la mine cu forța. 32 Dar cel la care-ți vei găsi dumnezeii nu va rămâne în viață. În prezența fraților noștri, cercetează dacă ceva de-al tău este la mine și ia-l.
Iacov nu știa că Rahela îi furase. 33 Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leei și în cortul celor două slujitoare, dar n-a găsit nimic . După ce a ieșit din cortul Leei, a intrat în cortul Rahelei. 34 Rahela luase terafimii, îi pusese sub șaua cămilei și se așezase deasupra lor. Laban a căutat peste tot în cort, dar nu i-a găsit. 35 Rahela i-a zis tatălui său: „Să nu se mânie stăpânul meu pe mine din cauză că nu mă pot ridica înaintea ta, pentru că mi-a venit rânduiala femeilor“. El a căutat, dar nu a găsit terafimii.
36 Atunci Iacov s-a mâniat și l-a certat pe Laban.
Iacov a răspuns și i-a zis lui Laban:
‒ Care este fărădelegea mea? Care este păcatul meu, de m-ai urmărit cu atâta înverșunare? 37 Când ai căutat prin toate bunurile mele, ce ai găsit din toate lucrurile casei tale? Pune-l aici, înaintea fraților mei și înaintea fraților tăi, pentru ca ei să judece între noi doi! 38 Am stat la tine timp de douăzeci de ani. Oile și caprele tale n-au pierdut fătul, iar eu n-am mâncat berbeci din turma ta. 39 Nu ți-am adus niciun animal sfâșiat de sălbăticiuni, ci eu însumi acopeream pierderea. Îl cereai din mâna mea, fie că era furat ziua, fie că era furat noaptea. 40 Sufeream de căldură ziua și de frig noaptea, și nu mai puteam să dorm. 41 Așa am petrecut douăzeci de ani în casa ta. Ți-am slujit paisprezece ani pentru cele două fete ale tale și șase ani pentru turmele tale, dar tu mi-ai schimbat plata de zece ori. 42 Dacă Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam, Cel de Care se teme Isaac, n-ar fi fost cu mine, cu siguranță m-ai fi lăsat acum să plec cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferința mea și munca mâinilor mele și te-a mustrat azi noapte.
43 Laban i-a răspuns lui Iacov, zicând:
‒ Fetele sunt fetele mele, copiii sunt copiii mei, turmele sunt turmele mele: tot ce vezi îmi aparține. Dar ce pot face eu astăzi pentru aceste fete ale mele sau pentru copiii lor, pe care i-au născut? 44 Acum, vino să încheiem amândoi un legământ care să fie mărturie între mine și tine.
45 Astfel, Iacov a luat o piatră și a ridicat-o ca stâlp. 46 Iacov le-a zis fraților săi: „Adunați niște pietre!“. Ei au luat niște pietre, le-au făcut morman și au mâncat acolo lângă morman. 47 Laban l-a numit Iegar-Sahaduta , iar Iacov l-a numit Galed .
48 Laban a zis:
‒ Acest morman este astăzi martor între mine și tine.
De aceea i s-a pus numele Galed.
49 El a mai fost numit și Mițpa , pentru că Laban a zis:
‒ Domnul să vegheze între mine și tine când suntem departe unul de celălalt. 50 Dacă te vei purta rău cu fetele mele sau dacă îți vei mai lua și alte soții pe lângă fetele mele, ai grijă că, deși acum nu este niciun om cu noi, Dumnezeu este martor între mine și tine.
51 Laban i-a zis lui Iacov:
‒ Iată acest morman și iată stâlpul pe care l-am așezat între mine și tine! 52 Acest morman și stâlpul sunt martori că nu voi trece de acest morman la tine, pentru a-ți face rău, și că nici tu nu vei trece de acest morman și de acest stâlp la mine, pentru a-mi face rău. 53 Fie ca Dumnezeul lui Avraam și dumnezeul lui Nahor, dumnezeul tatălui lor, să judece între noi.
Iacov a jurat pe Cel de Care se temea tatăl său Isaac. 54 Apoi Iacov a adus o jertfă pe munte și i-a invitat pe frații lui să mănânce pâine. După ce au mâncat, au înnoptat pe munte. 55 A doua zi , Laban s-a sculat dimineața, și-a sărutat nepoții și fetele și i-a binecuvântat. Apoi Laban a plecat și s-a întors acasă.