Iosif tâlcuiește visele lui Faraon
1 Și a fost așa : după doi ani de zile Faraon a visat. Și iată sta lângă râu. 2 Și iată din râu se suiau șapte vaci frumoase la vedere și grase la carne și pășteau în trestii. 3 Și iată alte șapte vaci se suiau după ele din râu, urâte la vedere și slabe la carne, și stăteau lângă vaci pe marginea râului. 4 Și vacile cele urâte la vedere și slabe la carne au mâncat pe cele șapte frumoase la vedere și grase. Și Faraon s‐a deșteptat. 5 Și a adormit și a visat a doua oară; și iată șapte spice de grâu ieșeau dintr‐un singur pai grase și frumoase. 6 Și iată șapte spice subțiri și arse de vântul de răsărit răsăreau după ele. 7 Și spicele cele subțiri au înghițit pe cele șapte spice grase și pline. Și Faraon s‐a deșteptat și iată era un vis. 8 Și a fost așa : dimineața duhul lui era tulburat. Și a trimis să cheme pe toți ghicitorii Egiptului și pe toți înțelepții lui. Și Faraon le‐a istorisit visul său, dar nimeni nu le‐a putut tâlcui lui Faraon. 9 Atunci mai marele paharnicilor a vorbit lui Faraon zicând: Îmi aduc aminte astăzi de păcatele mele. 10 Faraon s‐a mâniat pe robii săi și m‐a pus sub pază în casa mai marelui gărzii pe mine și pe mai marele pitarilor. 11 Și într‐o noapte eu și el am visat un vis; am visat fiecare după tâlcuirea visului său. 12 Și era acolo cu noi un tânăr Evreu , rob al mai marelui gărzii; și noi i‐am istorisit lui și ne‐a tâlcuit visurile; fiecăruia i‐a tâlcuit după visul său. 13 Și a fost așa : cum ne‐a tâlcuit așa a fost: pe mine m‐a așezat iarăși în locul meu și pe el l‐a spânzurat. 14 Atunci Faraon a trimis și a chemat pe Iosif. Și l‐au scos în grabă din groapă și s‐a ras și și‐a schimbat veșmintele și a intrat la Faraon. 15 Și Faraon a zis lui Iosif: Am visat un vis și nu este nimeni care să‐l tâlcuiască și am auzit zicând de tine că auzi un vis și‐l tâlcuești. 16 Și Iosif a răspuns lui Faraon, zicând : Nu este în mine : Dumnezeu va răspunde lui Faraon de pace. 17 Și Faraon a zis lui Iosif : În visul meu iată stam pe marginea râului. 18 Și iată se suiau din râu șapte vaci grase la carne și frumoase la vedere și pășteau în trestii. 19 Și iată alte șapte vaci se suiau după ele, slabe și foarte urâte la vedere și slabe la carne, cum n‐am văzut niciodată în toată țara Egiptului așa de urâte. 20 Și vacile cele slabe și urâte au înghițit pe cele dintâi șapte vaci grase. 21 Și au intrat în pântecele lor și nu se putea cunoaște că intraseră în pântecele lor și erau urâte la vedere ca la început. Și m‐am deșteptat. 22 Și am văzut în visul meu și iată șapte spice ieșeau pe un singur pai, pline și frumoase. 23 Și iată șapte spice seci, subțiri, arse de vântul de răsărit, răsăreau după ele. 24 Și spicele cele subțiri au înghițit pe cele șapte spice frumoase. Și am spus ghicitorilor, dar niciunul n‐a putut să‐mi lămurească. 25 Și Iosif a zis lui Faraon: Visul lui Faraon este unul . Dumnezeu a arătat lui Faraon ce are să facă. 26 Cele șapte vaci frumoase sunt șapte ani și cele șapte spice frumoase sunt șapte ani. Visul este unul. 27 Și cele șapte vaci slabe și urâte care se suiau după ele sunt șapte ani și cele șapte spice goale arse de vântul de răsărit vor fi șapte ani de foamete. 28 Acesta este cuvântul pe care l‐am vorbit lui Faraon: Dumnezeu a arătat lui Faraon ce are să facă. 29 Iată vin șapte ani de mare belșug în toată țara Egiptului. 30 Și după ei se vor ivi șapte ani de foamete și tot belșugul va fi uitat în țara Egiptului și foametea va topi țara. 31 Și belșugul nu va mai fi cunoscut în țară din pricina foametei aceleia, căci va fi foarte grea. 32 Și întrucât visul s‐a arătat lui Faraon de două ori înseamnă că lucrul este hotărât de Dumnezeu și Dumnezeu îl va face curând. 33 Acum dar să caute Faraon un bărbat înțelept și priceput și să‐l pună peste țara Egiptului. 34 Faraon să facă aceasta : să așeze priveghetori în țară și să ia a cincea parte din țara Egiptului în cei șapte ani de belșug. 35 Și să adune toate bucatele acestor ani buni ce vor veni și să strângă grâu sub mâna lui Faraon ca bucate în cetăți și să le păstreze. 36 Și bucatele vor fi ca provizie a țării în cei șapte ani de foamete care vor fi în țara Egiptului, ca să nu piară țara de foamete.
Înălțarea lui Iosif
37 Și cuvântul a fost bun în ochii lui Faraon și în ochii tuturor robilor săi. 38 Și Faraon a zis robilor săi: Oare vom găsi noi asemenea acestuia un om în care este Duhul lui Dumnezeu? 39 Și Faraon a zis lui Iosif: Fiindcă Dumnezeu ție ți‐a arătat toate acestea, nimeni nu este priceput și înțelept ca tine. 40 Tu vei fi peste casa mea și după gura ta va fi cârmuit tot poporul meu; eu numai cu scaunul de domnie voi fi mai mare decât tine. 41 Și Faraon a zis lui Iosif: Vezi, te‐am pus peste toată țara Egiptului. 42 Și Faraon și‐a scos inelul din mână și l‐a pus în mâna lui Iosif și l‐a îmbrăcat cu haine de in subțire și i‐a pus un lanț de aur la gât. 43 Și l‐a suit în carul al doilea pe care‐l avea și strigau înaintea lui: Plecați genunchiul! Și l‐a pus peste toată țara Egiptului. 44 Și Faraon a zis lui Iosif: Eu sunt Faraon și fără tine nimeni să nu‐și ridice mâna sau piciorul în toată țara Egiptului. 45 Și Faraon a pus numele lui Iosif: Țafnat‐Pahneah și i‐a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti‐Fera, preotul din On. Și Iosif a ieșit peste țara Egiptului. 46 Și Iosif avea treizeci de ani când a stat înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului. Și Iosif a ieșit dinaintea lui Faraon și a mers prin toată țara Egiptului. 47 Și pământul a rodit din plin în cei șapte ani de belșug. 48 Și el a strâns toate bucatele celor șapte ani care erau în țara Egiptului și a adunat bucatele în cetăți; bucatele de pe câmpul care era împrejurul fiecărei cetăți le‐a pus în ea. 49 Și Iosif a îngrămădit grâu ca nisipul mării, foarte mult, încât au încetat să‐l numere, căci era fără număr.
Iosif strânge bucate în Egipt
50 Și înainte de anul de foamete, lui Iosif i s‐au născut doi fii pe care i‐a născut Asnat, fiica lui Poti‐Fera, preotul din On. 51 Și Iosif a pus numele celui întâi‐născut Manase: Căci Dumnezeu m‐a făcut să uit tot necazul meu și toată casa tatălui meu. 52 Și a pus numele celui al doilea Efraim: Căci Dumnezeu m‐a făcut să fiu rodnic în țara întristării mele. 53 Și cei șapte ani de belșug care au fost în țara Egiptului au trecut. 54 Și cei șapte ani de foamete au început să vină , după cum zisese Iosif. Și a fost foamete în toate țările, dar în toată țara Egiptului era pâine. 55 Și toată țara Egiptului a început să flămânzească și poporul a strigat către Faraon pentru pâine. Și Faraon a zis tuturor egiptenilor: Mergeți la Iosif; faceți ce vă va zice el. 56 Și foametea era peste toată fața pământului. Și Iosif a deschis toate grânarele și a vândut egiptenilor și foametea era grea în țara Egiptului. 57 Și toate țările veneau în Egipt la Iosif să cumpere grâu, căci foametea era grea peste tot pământul.
Visele faraonului
1 După doi ani, faraonul a avut un vis. Se făcea că stătea lângă Nil 2 și iată că din Nil au ieșit șapte vaci frumoase la înfățișare și grase la trup, care pășteau între trestii. 3 Dar iată că după ele au ieșit din Nil alte șapte vaci urâte la înfățișare și cu trupul slab, care s-au așezat lângă celelalte vaci, pe malul Nilului. 4 Vacile urâte la înfățișare și cu trupul slab le-au mâncat pe cele șapte vaci frumoase la înfățișare și grase la trup. Atunci faraonul s-a trezit.
5 Apoi a adormit și a visat a doua oară: se făcea că șapte spice de grâne, grase și bune, creșteau pe același pai. 6 Dar iată că după ele au răsărit șapte spice slabe și arse de vântul de est. 7 Spicele slabe le-au înghițit pe cele șapte spice grase și pline. Atunci faraonul s-a trezit și iată că era doar un vis.
8 Dimineața, duhul îi era tulburat. El a trimis să-i cheme pe toți vrăjitorii Egiptului și pe toți înțelepții lui. Faraonul le-a istorisit visul, dar nimeni n-a putut să i-l interpreteze. 9 Atunci căpetenia paharnicilor i-a vorbit lui Faraon, zicând: „Mi-aduc aminte astăzi de păcatele mele. 10 Faraon s-a mâniat pe slujitorii săi și ne-a pus sub pază, în casa comandantului gărzii, pe mine și pe căpetenia brutarilor. 11 El și cu mine am avut în aceeași noapte câte un vis, fiecare vis cu semnificația lui. 12 Împreună cu noi, se afla acolo și un tânăr evreu, sclav al comandantului gărzii. I-am spus acestuia visele noastre , iar el ni le-a interpretat, dând fiecărui vis semnificația lui. 13 Și s-a întâmplat exact așa cum ni le-a interpretat el: pe mine Faraon m-a reașezat în slujbă, iar pe brutar l-a atârnat de un copac“. 14 Atunci Faraon a trimis să-l cheme pe Iosif, iar el a fost scos repede din închisoare. Iosif s-a ras, și-a schimbat hainele și s-a dus la Faraon.
15 Faraon i-a zis lui Iosif:
‒ Am avut un vis, dar nu este nimeni care să-l poată interpreta. Am auzit că tu poți interpreta un vis imediat ce-l auzi.
16 Iosif i-a răspuns lui Faraon, zicând:
‒ Nu eu! Dumnezeu îi va răspunde favorabil lui Faraon.
17 Atunci Faraon i-a zis lui Iosif:
‒ În visul meu, se făcea că stăteam pe malul Nilului 18 și iată că din Nil au ieșit șapte vaci grase la trup și frumoase la chip, care pășteau între trestii. 19 Dar iată că după ele au ieșit alte șapte vaci, care erau slăbănoage, foarte urâte la chip și cu trupul slab, atât de urâte cum n-am mai văzut niciodată în toată țara Egiptului. 20 Vacile slabe și urâte le-au devorat pe primele șapte vaci grase, 21 dar după ce le-au mâncat, nimeni nu și-ar fi dat seama că au făcut acest lucru, deoarece erau la fel de slăbănoage ca la început. Apoi m-am trezit. 22 Am mai văzut în visul meu că șapte spice de grâne, pline și bune, creșteau pe același pai. 23 Dar iată că după ele au răsărit șapte spice uscate, slabe și arse de vântul de est. 24 Spicele slabe le-au înghițit pe cele șapte spice bune. Le-am spus vrăjitorilor aceste lucruri , dar niciunul nu mi le-a putut explica.
25 Atunci Iosif i-a zis lui Faraon:
‒ Ce a visat Faraon are o singură semnificație. Dumnezeu i-a descoperit ce urmează să facă. 26 Cele șapte vaci bune înseamnă șapte ani, iar cele șapte spice bune înseamnă tot șapte ani; este un singur vis. 27 Cele șapte vaci slabe și urâte, care au ieșit după primele, înseamnă șapte ani, asemenea celor șapte spice goale, arse de vântul de est. Ele înseamnă șapte ani de foamete. 28 Se va întâmpla exact așa cum i-am spus lui Faraon. Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ce urmează să facă. 29 Iată, vor veni șapte ani de mare belșug în toată țara Egiptului. 30 După ei vor veni șapte ani de foamete, astfel încât tot belșugul din țara Egiptului va fi uitat. Foametea va pustii țara. 31 Belșugul nu va mai fi cunoscut în țară din cauza foametei care va urma, pentru că ea va fi foarte mare. 32 Visul i-a fost arătat lui Faraon în două feluri , pentru că acest lucru este hotărât de Dumnezeu, iar Dumnezeu Se va grăbi să-l împlinească. 33 De aceea Faraon să aleagă acum un om priceput și înțelept și să îi dea autoritate peste țara Egiptului. 34 Faraon să pună supraveghetori peste țara Egiptului și să ia o cincime din rodul țării în timpul celor șapte ani de belșug. 35 Ei să strângă toată hrana din acești ani buni care vin, să pună grânele pentru hrana celor din cetăți sub stăpânirea lui Faraon și să le păzească. 36 Hrana aceea va fi o rezervă pentru țară în cei șapte ani de foamete care vor veni peste țara Egiptului, astfel încât țara să nu piară în timpul foametei.
Înălțarea lui Iosif
37 Sfatul acesta a plăcut lui Faraon și tuturor slujitorilor săi. 38 Faraon le-a zis slujitorilor săi: „Vom putea găsi noi un om ca acesta, în care să fie Duhul lui Dumnezeu?“.
39 Faraon i-a zis lui Iosif:
‒ Pentru că Dumnezeu ți-a descoperit toate acestea, nu este nimeni la fel de priceput și de înțelept ca tine. 40 Tu vei fi responsabil peste casa mea și tot poporul meu se va supune poruncii tale. Doar în ce privește tronul, eu voi fi mai mare decât tine.
41 Apoi Faraon i-a zis lui Iosif:
‒ Uite, te-am pus peste toată țara Egiptului.
42 Faraon și-a scos inelul cu sigiliu de pe deget și l-a pus pe degetul lui Iosif. L-a îmbrăcat în haine de in subțire și i-a pus un lanț de aur la gât. 43 Apoi l-a pus în carul celui de-al doilea în rang după el și strigau înaintea lui: „Plecați genunchiul!“. Astfel, Faraon i-a dat lui Iosif autoritate peste toată țara Egiptului.
44 Faraon i-a zis lui Iosif:
‒ Eu sunt Faraon, dar fără tine nimeni nu va ridica nici mâna, nici piciorul în toată țara Egiptului.
45 Faraon i-a pus lui Iosif numele Țafnat-Paneah și i-a dat-o de soție pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul din On. Iosif a plecat să cerceteze țara Egiptului.
46 El avea treizeci de ani când a intrat în slujba lui Faraon, regele Egiptului. Iosif a ieșit de la Faraon și a călătorit prin tot Egiptul. 47 În timpul celor șapte ani de belșug, pământul a dat roade din plin. 48 În timpul acestor șapte ani de belșug din țara Egiptului, Iosif a adunat toată hrana și a depozitat-o în cetăți. În fiecare cetate el a depozitat hrana care provenea de pe câmpurile din jur. 49 Astfel, Iosif a strâns foarte multe grâne, ca nisipul mării, încât a încetat să le mai cântărească, deoarece erau foarte multe.
50 Înainte să vină anii de foamete, Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul din On, i-a născut lui Iosif doi fii. 51 Iosif i-a pus întâiului său născut numele Manase, zicând : „Aceasta pentru că Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele și toată familia tatălui meu“. 52 Celui de-al doilea fiu i-a pus numele Efraim, zicând : „Aceasta pentru că Dumnezeu m-a făcut roditor în țara suferinței mele“.
53 Cei șapte ani de belșug din țara Egiptului s-au sfârșit 54 și au început șapte ani de foamete, așa cum a zis Iosif. În toate țările era foamete, dar în toată țara Egiptului era hrană. 55 Când toată țara Egiptului a flămânzit, poporul a strigat către Faraon după hrană. Faraon le-a zis tuturor egiptenilor: „Mergeți la Iosif și faceți ce vă va spune el!“. 56 Foametea era pe toată fața pământului. Iosif a deschis toate locurile cu provizii și le-a vândut grâne egiptenilor, deoarece foametea era mare în țara Egiptului. 57 Oameni de pe tot pământul veneau în Egipt la Iosif ca să cumpere grâne, căci foametea era mare pe tot pământul.