Îngroparea lui Iacov Moartea lui Iosif
1 Și Iosif a căzut pe fața tatălui său și a plâns peste el și l‐a sărutat. 2 Și Iosif a poruncit slujitorilor săi, doctorilor , să îmbălsămeze pe tatăl său. Și doctorii au îmbălsămat pe Israel. 3 Și patruzeci de zile au fost împlinite pentru el, căci așa se împlinesc zilele îmbălsămării. Și egiptenii l‐au plâns șaptezeci de zile. 4 Și când au trecut zilele jelirii lui, Iosif a vorbit casei lui Faraon zicând: Vă rog, dacă am aflat deci har în ochii voștri, vorbiți la urechile lui Faraon zicând: 5 Tatăl meu m‐a pus să jur zicând: Iată eu mor; în mormântul meu pe care l‐am săpat eu însumi în țara Canaan, acolo să mă înmormântezi. Și acum, lasă‐mă, te rog, să mă sui să înmormântez pe tatăl meu și mă voi întoarce. 6 Și Faraon a zis: Suie‐te și înmormântează pe tatăl tău cum te‐a pus să juri. 7 Și Iosif s‐a suit să înmormânteze pe tatăl său; și cu el s‐au suit toți robii lui Faraon, bătrânii casei lui și toți bătrânii țării Egiptului 8 și toată casa lui Iosif și frații săi și casa tatălui său; numai copiii lor și turmele lor și cirezile lor le‐au lăsat în ținutul Gosen. 9 Și cu el s‐au suit și care și călăreți; și a fost o tabără foarte mare. 10 Și au venit la aria lui Atad care este dincolo de Iordan și acolo au bocit cu bocire mare și foarte tare și a făcut tatălui său o jelire de șapte zile. 11 Și locuitorii țării, Cananiții, au văzut jelirea de la aria lui Atad și au zis: Aceasta este o jelire mare pentru egipteni. De aceea i s‐a pus numele Abel‐Mițraim, care este dincolo de Iordan. 12 Și fiii săi au făcut cu el cum le poruncise. 13 Și fiii săi l‐au dus în țara Canaan și l‐au înmormântat în peștera din țarina Macpela pe care Avraam o cumpărase împreună cu țarina, ca moșie pentru înmormântare de la Efron Hetitul în fața lui Mamre. 14 Și Iosif s‐a întors în Egipt el și frații săi și toți cei ce se suiseră cu el să înmormânteze pe tatăl său, după ce înmormântase pe tatăl său. 15 Și frații lui Iosif au văzut că tatăl lor a murit și au zis: Poate că Iosif ne va urî și ne va întoarce tot răul pe care i l‐am făcut. 16 Și au trimis la Iosif zicând: Tatăl tău înainte de a muri a poruncit zicând: 17 Așa să ziceți lui Iosif: Te rog, iartă acum nelegiuirea fraților tăi și păcatul lor , căci ți‐au făcut rău. Și acum, iartă, te rugăm, nelegiuirea robilor Dumnezeului tatălui tău. Și Iosif a plâns când i‐au vorbit ei. 18 Și frații lui s‐au dus și ei și au căzut jos înaintea feței lui și au zis: Iată, suntem robii tăi. 19 Și Iosif le‐a zis : Nu vă temeți ; oare sunt eu în locul lui Dumnezeu? 20 Voi în adevăr ați gândit rău împotriva mea, dar Dumnezeu a gândit spre bine ca să facă așa cum este astăzi, să păstreze viața unui mare popor. 21 Și acum nu vă temeți ; vă voi hrăni pe voi și pe copiii voștri. Și i‐a mângâiat și le‐a vorbit la inimă. 22 Și Iosif a locuit în Egipt, el și casa tatălui său și Iosif a trăit o sută zece ani. 23 Și Iosif a văzut copiii lui Efraim din al treilea neam ; asemenea și fiii lui Machir, fiul lui Manase, au fost născuți pe genunchii lui Iosif. 24 Și Iosif a zis fraților săi: Eu mor; și Dumnezeu vă va cerceta negreșit și vă va sui din țara aceasta în țara pe care a jurat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov. 25 Și Iosif a pus pe copiii lui Israel să jure zicând: Dumnezeu vă va cerceta negreșit și să ridicați oasele mele de aici. 26 Și Iosif a murit, în vârstă de o sută zece ani. Și l‐au îmbălsămat și a fost pus într‐un sicriu în Egipt.
1 Atunci Iosif s-a aruncat pe fața tatălui său, a plâns și l-a sărutat. 2 Apoi Iosif le-a poruncit slujitorilor săi doctori să-l îmbălsămeze pe tatăl său, și doctorii l-au îmbălsămat pe Israel. 3 După ce s-au împlinit patruzeci de zile – căci acesta era timpul necesar pentru îmbălsămare – egiptenii l-au jelit șaptezeci de zile. 4 După ce au trecut zilele de jale, Iosif le-a vorbit celor de la curtea lui Faraon, zicând: „Dacă am găsit bunăvoință înaintea voastră, vă rog să-i vorbiți lui Faraon astfel: 5 «Tatăl meu m-a pus să jur, zicând: ‘Iată, eu sunt pe moarte. Să mă înmormântezi în mormântul meu, pe care mi l-am săpat în țara Canaanului’. De aceea, dă-mi voie, te rog, să mă duc acolo ca să-l înmormântez pe tatăl meu, apoi mă voi întoarce»“. 6 Faraon a zis: „Du-te și înmormântează-l pe tatăl tău, așa cum te-a pus să juri“.
7 Iosif s-a dus să-și înmormânteze tatăl, și împreună cu el au mers toți slujitorii lui Faraon, bătrânii palatului lui și toți bătrânii țării Egiptului, 8 toată familia lui Iosif, frații săi și familia tatălui său. Au lăsat în regiunea Goșen doar copiii, turmele și cirezile lor. 9 Împreună cu el au mers care și călăreți, astfel încât convoiul era foarte mare. 10 Când au ajuns la Aria lui Atad, care se află dincolo de Iordan, au jelit acolo mult și amarnic. Iosif a ținut o perioadă de bocet de șapte zile pentru tatăl său. 11 Când locuitorii țării, canaaniții, au văzut bocetul din Aria lui Atad, au zis: „Acesta este un mare bocet pentru Egipt“. De aceea acelui loc i s-a pus numele Abel-Mițraim. El se află dincolo de Iordan.
12 Astfel, fiii lui Iacov au făcut pentru el așa cum le-a poruncit acesta. 13 Fiii săi l-au dus în țara Canaanului și l-au înmormântat în peștera de pe terenul Mahpela, la est de Mamre, pe care Avraam a cumpărat-o cu tot cu teren de la hititul Efron, ca loc de înmormântare. 14 După ce l-a înmormântat pe tatăl său, Iosif s-a întors în Egipt, împreună cu frații săi și cu toți cei ce merseseră cu el ca să-și înmormânteze tatăl.
Bunătatea lui Iosif față de frații săi
15 Când frații lui Iosif au văzut că tatăl lor murise, au zis: „Dacă cumva Iosif ne va dușmăni și ne va întoarce pe deplin tot răul pe care i l-am făcut?“. 16 De aceea au trimis să-i spună lui Iosif: „Tatăl tău a poruncit înainte de moarte, zicând: 17 «Așa să-i spuneți lui Iosif: ‘O, iartă, te rog, fărădelegea fraților tăi și păcatul lor, căci ți-au făcut rău!’». Acum, iartă, te rugăm, fărădelegea slujitorilor Dumnezeului tatălui tău!“. Iosif a plâns când i-au spus aceste cuvinte.
18 Frații lui au venit, s-au plecat înaintea lui și au zis:
‒ Iată, suntem slujitorii tăi.
19 Iosif le-a răspuns:
‒ Nu vă temeți, căci sunt eu oare în locul lui Dumnezeu? 20 Voi ați plănuit împotriva mea ce este rău, dar Dumnezeu a plănuit aceasta spre bine, ca să țină în viață un popor numeros, așa cum face astăzi. 21 Așadar, să nu vă temeți! Eu însumi vă voi asigura hrana, vouă și copiilor voștri.
Apoi i-a mângâiat și le-a vorbit pe placul inimii lor.
Moartea lui Iosif
22 Iosif a locuit în Egipt împreună cu familia tatălui său. El a trăit o sută zece ani. 23 Iosif i-a văzut pe copiii lui Efraim până la a treia generație, iar copiii lui Machir, fiul lui Manase, au fost născuți pe genunchii săi.
24 Apoi Iosif le-a zis fraților săi: „Eu sunt pe moarte, dar Dumnezeu va veni sigur la voi și vă va duce din această țară în țara pe care le-a jurat-o lui Avraam, Isaac și Iacov“. 25 Iosif i-a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Dumnezeu va veni sigur la voi. Să luați atunci osemintele mele de aici“. 26 Iosif a murit la vârsta de o sută zece ani. După ce l-au îmbălsămat, l-au pus într-un sicriu, în Egipt.