Stricăciunea oamenilor
1 Și a fost așa : când au început oamenii să se înmulțească pe fața pământului și li s‐au născut fiice, 2 fiii lui Dumnezeu au văzut pe fiicele oamenilor că erau frumoase și și‐au luat neveste din toate pe care le‐au ales. 3 Și Domnul a zis : Duhul meu nu se va lupta în veac cu omul , căci și el este carne, dar zilele lui vor fi o sută douăzeci de ani. 4 Uriașii erau pe pământ în acele zile și chiar după aceea când fiii lui Dumnezeu au intrat la fiicele oamenilor și ele le‐au născut; aceștia au fost vitejii care în vechime erau oameni cu nume. 5 Și Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că orice închipuire a gândurilor inimii lui era numai rea toată ziua. 6 Și Domnul s‐a căit că făcuse pe om pe pământ și s‐a mâhnit în inima sa. 7 Și Domnul a zis: Voi șterge de pe fața pământului pe omul pe care l‐am făcut, de la om până la dobitoc și târâtoare și păsări ale cerurilor, căci mă căiesc că i‐am făcut.
Noe
8 Dar Noe a aflat har în ochii Domnului. 9 Acestea sunt neamurile lui Noe . Noe era un om drept desăvârșit în neamurile lui : Noe umbla cu Dumnezeu. 10 Și Noe a născut trei fii : pe Sem, pe Ham și pe Iafet. 11 Și pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu și pământul era plin de asuprire. 12 Și Dumnezeu a privit pământul, și, iată, era stricat; căci orice carne își stricase calea pe pământ. 13 Și Dumnezeu a zis lui Noe : Sfârșitul oricărei cărni a venit înaintea mea, căci pământul este plin de asuprire prin ei și iată îi voi prăpădi cu pământul. 14 Fă‐ți o corabie de lemn de gofer; să faci odăițe în corabie, și tencuiește‐o pe dinăuntru și pe dinafară cu smoală. 15 Și s‐o faci așa: lungimea corăbiei trei sute de coți, lățimea ei cincizeci de coți și înălțimea ei treizeci de coți. 16 Să faci corăbiei o lumină și s‐o sfârșești la un cot în sus. Și intrarea corăbiei s‐o pui în latura ei; s‐o faci cu un cat de jos, al doilea și al treilea. 17 Și eu iată aduc potopul de ape pe pământ ca să prăpădesc toată carnea în care este suflare de viață sub ceruri; orice este pe pământ va pieri. 18 Dar voi întări legământul meu cu tine și vei intra în corabie tu și fiii tăi și nevasta ta și nevestele fiilor tăi cu tine. 19 Și din orice viețuitoare de orice carne să aduci în corabie două din orice soi ca să le ții vii cu tine: să fie partea bărbătească și partea femeiască. 20 Din pasări după soiul lor și din dobitoace după soiul lor, din orice târâtoare de pe pământ după soiul său, vor intra la tine două din fiecare soi ca să le păstrezi vii. 21 Și ia la tine din orice hrană care se mănâncă și strânge‐o la tine și să‐ți fie ca hrană pentru tine și pentru ele. 22 Și Noe a făcut potrivit cu tot ce‐i poruncise Dumnezeu, așa a făcut.
Potopul
1 Când oamenii au început să se înmulțească pe fața pământului și li s-au născut fete, 2 fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase și și-au luat soții dintre acelea pe care le-au ales. 3 Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pentru totdeauna în om, pentru că omul este carne păcătoasă; zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani“. 4 Uriașii erau pe pământ în zilele acelea, și chiar și după aceea, când fiii lui Dumnezeu s-au împreunat cu fetele oamenilor și ele le-au născut copii . Aceștia au fost vitejii din vechime, oameni cu renume.
5 Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că fiecare înclinație a gândurilor inimii lui era toată ziua numai înspre rău. 6 Domnului I-a părut rău că l-a făcut pe om pe pământ și S-a întristat în inima Lui. 7 Domnul a zis: „Îl voi șterge de pe fața pământului pe omul pe care l-am creat, de la om până la animale, până la târâtoare și până la păsările cerului, căci Îmi pare rău că i-am făcut“. 8 Dar Noe a găsit bunăvoință înaintea Domnului.
Vestirea potopului
9 Aceasta este istoria lui Noe.
Noe a fost un om drept, integru în generația sa. Noe a umblat cu Dumnezeu. 10 Lui Noe i s-au născut trei fii: Sem, Ham și Iafet.
11 Pământul era pervertit înaintea lui Dumnezeu și plin de violență. 12 Dumnezeu S-a uitat spre pământ și iată că acesta era pervertit, căci orice făptură își pervertise calea pe pământ. 13 Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Sfârșitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, pentru că pământul este plin de violență din cauza lor. Iată, le voi distruge împreună cu pământul. 14 Fă-ți o arcă din lemn de gofer. Să faci în arcă niște încăperi și s-o acoperi cu smoală pe interior și pe exterior. 15 Să o faci astfel: arca să aibă lungimea de trei sute de coți, lățimea – de cincizeci, iar înălțimea – de treizeci. 16 Să faci pentru arcă un acoperiș, pe care să-l termini la un cot deasupra. Să pui la arcă ușa, pe o parte a sa, și să faci trei punți: una jos, a doua la mijloc , iar a treia sus . 17 Iată că Eu voi aduce un potop de apă pe pământ, ca să distrug orice făptură de sub ceruri, care are suflare de viață în ea. Și tot ce este pe pământ va pieri. 18 Dar voi încheia legământul Meu cu tine, iar tu vei intra în arcă împreună cu fiii tăi, cu soția ta și cu soțiile fiilor tăi. 19 Din tot ce este viu, din orice făptură, să aduci în arcă două din fiecare, ca să le ții în viață împreună cu tine. Ele să fie un mascul și o femelă. 20 Să vină la tine înăuntru, ca să le ții în viață, câte două din fiecare fel de păsări, din fiecare fel de animale și din orice târâtoare a pământului, după felul ei. 21 Iar tu, ia cu tine din fiecare fel de hrană care se poate mânca și depoziteaz-o. Aceasta va fi hrana ta și a lor“. 22 Noe a făcut totul așa cum i-a poruncit Dumnezeu; așa a făcut.