Haldeii pedepsesc pe Iuda
1 Sarcina, pe care a văzut‐o prorocul Habacuc. 2 Până când, Doamne, voi striga și nu vei auzi? Strig către tine: Asuprire! și nu mântuiești. 3 De ce mă faci să văd nelegiuirea, și te uiți la apăsare? Căci pustiirea și asuprirea sunt înaintea mea: și este ceartă și se ridică gâlceavă. 4 De aceea legea este fără putere și judecata nu iese niciodată. Căci cel rău împleticește pe cel drept: de aceea judecata iese strâmbă. 5 Vedeți între neamuri și priviți și minunați‐vă cu mirare; căci lucrez un lucru în zilele voastre, pe care nu‐l veți crede chiar dacă s‐ar spune. 6 Căci, iată, scol pe haldei , neamul acela amar și iute, care umblă în latul pământului, ca să stăpânească locuințe, care nu sunt ale lor. 7 Sunt înspăimântători și groaznici; din ei iese judecata lor și slava lor. 8 Și caii lor sunt mai iuți decât leoparzii și mai repezi decât lupii de seară ; și călăreții lor se aruncă și călăreții lor vin de departe. Ei zboară ca vulturul, care se repede să mănânce. 9 Ei vin cu toții la asuprire: mulțimea fețelor lor caută înainte și adună ca nisipul pe prinși. 10 Da, râde de împărați și mai marii îi sunt de batjocură; râde de orice întărire, căci grămădește pulbere și o ia. 11 Atunci va mătura ca vântul și va trece și se va face vinovat: el a cărui putere este dumnezeul său. 12 Oare nu ești tu , Doamne, din veșnicie, Dumnezeul meu, Sfântul meu? Noi nu vom muri. Tu, Doamne, l‐ai hotărât la judecată. Și tu, Stâncă, l‐ai hotărât la mustrare. 13 Tu ai ochi prea curați ca să vadă răul și nu te poți uita la răutate. Pentru ce te uiți la cei ce lucrează cu necredincioșie și taci când cel rău înghite pe cel mai drept decât el? 14 Tu faci și pe oameni ca peștii mării, ca târâtoarele care n‐au niciun domn peste ele. 15 El îi scoate pe toți cu undița, îi prinde în mreaja sa și‐i adună în năvodul său: de aceea se bucură și se veselește: 16 De aceea jertfește mrejei sale și arde tămâie năvodului său, căci prin ele partea sa se îngrașă și hrana sa e grasă. 17 Va goli el oare pentru aceasta mreaja sa și va sugruma el într‐una neamurile fără cruțare?
1 Rostirea care i-a fost descoperită profetului Habacuc.
Prima plângere a profetului
2 ‒ Până când, Doamne, voi striga după ajutor
și Tu nu vei asculta?
Până când voi striga către Tine: „Violență!“
și Tu nu vei salva?
3 De ce mă faci să privesc nelegiuirea
și Te uiți la necaz?
Distrugerea și violența sunt înaintea mea;
peste tot sunt dezbinări și se stârnesc certuri.
4 De aceea Legea este fără putere
și dreptatea nu se arată niciodată.
Căci cel rău îl învinge pe cel drept
și, astfel, dreptatea este pervertită.
Răspunsul Domnului
5 ‒ Uitați-vă printre națiuni și priviți!
Mirați-vă! Uimiți-vă!
Căci în zilele voastre fac o lucrare
pe care n-ați crede-o
dacă v-ar povesti-o cineva!
6 Iată, îi voi ridica pe caldeeni,
acel neam crud și năvalnic,
care străbate întinderile pământului
pentru a lua în stăpânire locuințe
care nu sunt ale lui!
7 El este îngrozitor și de temut;
își are propria lege
și nu recunoaște nicio altă autoritate!
8 Caii lui sunt mai rapizi decât leoparzii
și mai sprinteni decât lupii în amurg.
Călăreții lui se avântă,
călăreții lui vin de departe.
Zboară ca un vultur care se repede să devoreze;
9 toți vin pentru violență.
Privirile lui sunt ațintite tot înainte
și adună captivi ca nisipul de mulți.
10 Își bate joc de regi
și-i ia în derâdere pe conducători.
Râde de orice fortificație,
căci face o rampă de pământ lângă ea
și o cucerește.
11 Apoi trece ca vântul și merge mai departe.
El se face astfel vinovat,
puterea sa fiind dumnezeul lui.
A doua plângere a profetului
12 ‒ Oare nu ești Tu din veșnicie, Doamne?
Dumnezeul meu, Sfântul meu, nu vom muri!
Doamne, Tu ai stabilit ca el să aducă judecata!
Stânca mea , Tu ai decis
ca el să pedepsească!
13 Ochii Tăi sunt prea curați ca să se uite la rău;
Tu nu poți să privești asuprirea!
De ce Te uiți la cei necredincioși
și taci când cel rău îl înghite
pe cel mai drept decât el?
14 L-ai făcut pe om asemenea peștilor mării,
asemenea vietății din mare care nu are stăpân.
15 El îi scoate pe toți cu undița,
îi adună cu mreaja lui,
îi strânge în năvodul lui
și de aceea se bucură și se veselește.
16 De aceea aduce el jertfe mrejei sale
și arde tămâie năvodului său!
Datorită lor, partea lui este bogată
și mâncarea lui este din abundență!
17 Va continua el oare să-și golească mreaja
și să ucidă națiuni fără să cruțe nimic ?