Isus este mai mare decât Moise
1 De aceea, frați sfinți, părtași ai chemării cerești, îndreptați‐vă luarea aminte la Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus, 2 care este credincios celui ce l‐a rânduit cum a fost și Moise în toată casa Lui. 3 Căci el a fost învrednicit de o slavă cu atât mai mare decât Moise, cu cât cel ce a zidit casa are mai multă cinste decât casa. 4 Căci orice casă este zidită de cineva, dar cel ce a zidit toate este Dumnezeu. 5 Și într‐adevăr, Moise a fost credincios în toată casa Lui ca slugă , ca mărturie a celor ce aveau să fie vorbite mai târziu. 6 Hristos însă este ca Fiu peste casa lui însuși, a cărui casă suntem noi, dacă vom ține tare până la sfârșit îndrăzneala și pricina de laudă a nădejdii.
Să nu ne împietrim inima
7 De aceea, după cum zice Duhul Sfânt: Astăzi , dacă veți auzi glasul lui, 8 nu vă învârtoșați inimile, ca în întărâtare, în ziua ispitirii în pustie, 9 unde părinții voștri m‐au ispitit prin încercare și au văzut lucrările mele patruzeci de ani. 10 De aceea m‐am mâniat pe neamul acesta și am zis: Ei totdeauna se rătăcesc cu inima și n‐au cunoscut căile mele! 11 Cum am jurat în mânia mea: De vor intra ei în odihna mea! 12 Luați seama, fraților, ca nu cumva să fie în cineva dintre voi o inimă rea de necredință ca să se depărteze de la Dumnezeul cel viu. 13 Ci îndemnați‐vă unii pe alții, în fiecare zi pâna se zice încă: „Astăzi!” ca să nu fie învârtoșat cineva dintre voi prin înșelăciunea păcatului. 14 Căci ne‐am făcut părtași lui Hristos, numai dacă vom ține tare până la sfârșit începutul încrederii. 15 Întrucât se zice: Astăzi dacă veți auzi glasul lui, nu vă învârtoșați inimile ca în întărâtare. 16 Căci cine sunt cei ce au întărâtat după ce au auzit? Ci oare nu toți cei ce ieșiseră din Egipt prin Moise? 17 Și pe cine s‐a mâniat el patruzeci de ani? Oare nu pe cei ce păcătuiseră, ale căror ciolane au căzut în pustie? 18 Și cărora s‐a jurat el că n‐au să intre în odihna lui, dacă nu celor ce n‐au ascultat? 19 Și vedem că n‐au putut să intre din pricina necredinței.
Isus, superior lui Moise
1 De aceea, frați sfinți, părtași la chemarea cerească, uitați-vă cu atenție la Isus, Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre, 2 Care a fost credincios Celui Ce L-a desemnat, așa cum și Moise a fost credincios în toată Casa Lui. 3 Căci El a fost considerat demn de o glorie mai mare decât a lui Moise, așa cum constructorul unei case are cu mult mai multă onoare decât casa însăși. 4 Căci orice casă este construită de cineva, însă Cel Ce le-a construit pe toate este Dumnezeu. 5 Moise, într-adevăr, a fost credincios ca slujitor în toată Casa lui Dumnezeu , fiind o mărturie despre lucrurile care urmau să fie spuse, 6 dar Cristos a fost credincios ca Fiu peste Casa lui Dumnezeu . Iar Casa Lui suntem noi, dacă într-adevăr ținem cu fermitate până la sfârșit încrederea și speranța cu care ne lăudăm.
Avertizare împotriva necredinței
7 De aceea, așa cum spune Duhul Sfânt:
„Astăzi, dacă auziți glasul Lui,
8 nu vă împietriți inimile,
ca în ziua răzvrătirii,
ca în ziua încercării în deșert,
9 unde strămoșii voștri M-au ispitit,
M-au pus la încercare și Mi-au văzut lucrările timp de patruzeci de ani!
10 De aceea M-am mâniat pe generația aceasta
și am zis: «Ei întotdeauna se rătăcesc în inima lor.
N-au cunoscut căile Mele».
11 Prin urmare, am jurat în mânia Mea:
«Nu vor intra în odihna Mea!»“ .
12 Fiți atenți, fraților, ca nu cumva vreunul dintre voi să aibă o inimă rea, necredincioasă, care să-l depărteze de Dumnezeul cel Viu, 13 ci îndemnați-vă unul pe altul în fiecare zi, cât timp se zice „astăzi“, astfel încât niciunul dintre voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului. 14 Căci am devenit părtași ai lui Cristos dacă într-adevăr ținem cu fermitate până la sfârșit convingerea noastră de la început, 15 în timp ce se zice:
„Astăzi, dacă auziți glasul Lui,
nu vă împietriți inimile
ca în ziua răzvrătirii“ .
16 Căci cine au fost cei ce au auzit și s-au răzvrătit? Nu toți cei ce au ieșit din Egipt prin Moise? 17 Și pe cine S-a mâniat El timp de patruzeci de ani? Nu pe cei care au păcătuit și ale căror trupuri moarte au căzut în deșert? 18 Cui a jurat El că nu vor intra în odihna Lui, dacă nu celor ce n-au ascultat? 19 Vedem, așadar, că ei n-au putut să intre din cauza necredinței lor.