Melhisedec mai mare decât Levi
1 Căci acest Melhisedec , împărat al Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt, care a întâmpinat pe Avraam care se întorcea de la tăierea împăraților și l‐a binecuvântat, 2 căruia Avraam i‐a împărțit și zeciuială din toate (însemnează mai întâi Împărat al dreptății, iar apoi și Împărat al Salemului, adică Împărat al păcii, 3 fără tată, fără mamă, fără spiță de neam, neavând nici început de zile, nici sfârșit al vieții, dar fiind făcut asemenea Fiului lui Dumnezeu), rămâne preot pururea. 4 Vedeți dar cât de mare este acest om, căruia Avraam i‐a dat zeciuială din cele mai bune prăzi, el, patriarhul! 5 Și într‐adevăr cei din fiii lui Levi care primesc preoția au poruncă potrivit legii să ia zeciuieli de la popor, adică de la frații lor, măcar că și aceștia au ieșit din coapsa lui Avraam: 6 iar cel ce nu‐și trage obârșia din ei, prin spiță de neam, a luat zeciuială de la Avraam și a binecuvântat pe cel ce are făgăduințele. 7 Dar fără vreun cuvânt de împotrivire, cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. 8 Și aici oameni care mor iau zeciuieli, iar acolo unul care are mărturia că trăiește. 9 Și cum am zice, prin Avraam a dat zeciuială și Levi, care ia zeciuieli: 10 căci era încă în coapsa tatălui său, când l‐a întâmpinat Melhisedec.
Preoția lui Hristos și preoția levitică
11 Deci dar, dacă desăvârșirea era prin preoția levitică, (căci poporul pe temeiul ei a primit legea,) ce trebuință mai era ca să se ridice un altfel de preot după rânduiala lui Melhisedec și care nu se zice după rânduiala lui Aaron? 12 Căci fiind schimbată preoția, este de neapărată trebuință să se facă și o schimbare a legii. 13 Căci acela cu privire la care sunt zise acestea face parte dintr‐o altă seminție din care nimeni n‐a slujit altarului. 14 Pentru că este prea învederat că Domnul nostru a răsărit din Iuda, seminție cu privire la care Moise n‐a zis nimic despre preoți. 15 Și încă aceasta este cu mult mai învederat dacă, după asemănarea lui Melhisedec, se ridică un altfel de preot, 16 care s‐a făcut nu după legea unei porunci ce ține de carne, ci după puterea unei vieți nepieritoare. 17 Căci i se dă mărturia aceasta: Tu ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec. 18 Căci este desființarea poruncii care a fost mai înainte, din pricina slăbiciunii și a nefolosului ei, 19 (căci legea n‐a dus nimic la desăvârșire) și aducerea peste ea a unei nădejdi mai bune, prin care ne apropiem de Dumnezeu. 20 Și întrucât aceasta nu se face fără jurământ, 21 căci aceia au fost făcuți preoți fără jurământ, iar acesta cu jurământ, prin cel ce îi zice: Domnul a jurat și nu se va căi: Tu ești preot în veac! 22 Prin chiar aceasta Isus s‐a făcut chezaș al unui legământ cu atât mai bun. 23 Și aceia într‐adevăr erau mai mulți făcuți preoți, pentru că erau împiedicați prin moarte să rămână pururea, 24 dar el, pentru că rămâne în veac, are preoția nestrămutată. 25 De aceea și poate să mântuiască până la desăvârșire pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin el, căci el trăiește totdeauna ca să mijlocească pentru ei. 26 Căci un astfel de mare preot ni se cuvenea nouă, sfânt , fără răutate, fără pată, deosebit de păcătoși și fiind făcut mai înalt decât cerurile, 27 care nu are în fiecare zi neapărată trebuință, ca ceilalți mari preoți, să aducă jertfe mai întâi pentru păcatele sale și apoi pentru ale poporului; căci a făcut aceasta odată pentru totdeauna aducându‐se pe sine însuși. 28 Căci legea pune mari preoți oameni care au slăbiciune, dar cuvântul jurământului care este în urma legii pune pe Fiu, care este făcut desăvârșit pentru veșnicie.
Preoția lui Melchisedek
1 Acest Melchisedek, rege al Salemului, preot al Dumnezeului celui Preaînalt, l-a întâmpinat pe Avraam, când acesta se întorcea de la măcelul regilor, și l-a binecuvântat. 2 Melchisedek , căruia Avraam i-a dat zeciuială din toate, este mai întâi, prin semnificația numelui său, „Rege al dreptății“, apoi, de asemenea, „Rege al Salemului“, adică „Rege al păcii“, 3 fără tată, fără mamă, fără genealogie, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții și, astfel, fiind asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, el rămâne preot pentru totdeauna.
4 Înțelegeți deci cât de mare a fost acesta, căruia chiar și patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din pradă. 5 Aceia dintre fiii lui Levi, care primesc preoția, au porunca, potrivit Legii, să colecteze zeciuiala de la popor, adică de la frații lor, cu toate că și ei provin din Avraam. 6 Însă Melchisedek, chiar dacă nu aparținea genealogiei lor, totuși a colectat zeciuiala de la Avraam și l-a binecuvântat pe cel ce avea promisiunile. 7 Fără nicio îndoială, cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. 8 În primul caz, cei ce primesc zeciuielile sunt niște oameni muritori, dar în celălalt caz este cel despre care se mărturisește că este viu. 9 Și, într-un fel, chiar Levi, cel care colectează zeciuielile, a dat zeciuială prin Avraam, 10 căci el era încă în coapsele strămoșului său, Avraam , când Melchisedek l-a întâmpinat pe acesta.
Isus, superior lui Melchisedek
11 Acum, dacă desăvârșirea ar fi fost posibilă prin preoția levitică, căci poporul a primit Legea sub această preoție, ce nevoie mai era să se ridice un alt Preot, numit după modelul preoției lui Melchisedek, și nu după modelul preoției lui Aaron? 12 Căci, atunci când se schimbă preoția, în mod necesar are loc și o schimbare a Legii. 13 Într-adevăr, Cel despre Care sunt spuse aceste lucruri face parte dintr-o altă seminție, din care nimeni n-a slujit la altar. 14 Căci este clar că Domnul nostru provine din Iuda, iar, în legătură cu această seminție, Moise n-a spus nimic cu privire la preoți. 15 Acest lucru este chiar mai evident atunci când vedem că Se ridică un alt Preot, după asemănarea lui Melchisedek, 16 Unul Care a devenit preot nu pe baza unei porunci legale referitoare la descendența fizică, ci pe baza puterii unei vieți nepieritoare. 17 Căci despre El se mărturisește astfel :
„Tu ești Preot pe veci,
după modelul preoției lui Melchisedek“ .
18 Așadar, pe de o parte, are loc anularea poruncii dintâi, din cauza neputinței și inutilității ei, 19 pentru că Legea n-a făcut nimic desăvârșit, iar pe de altă parte, este adusă în loc o speranță mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
20 Și lucrul acesta nu s-a făcut fără jurământ. Căci ei au devenit preoți fără să depună un jurământ, 21 dar El a devenit Preot prin jurământul Celui Ce I-a spus:
„Domnul a jurat
și nu-I va părea rău:
«Tu ești Preot pe veci,
după modelul preoției lui Melchisedek»“.
22 Tocmai de aceea Isus a devenit garantul unui legământ mai bun.
23 Într-adevăr, cei ce au devenit preoți au fost mulți la număr , pentru că erau împiedicați de moarte să-și continue lucrarea . 24 Dar El, fiindcă rămâne în veci, are o preoție neschimbătoare. 25 De aceea El poate să-i mântuiască pe deplin pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, fiindcă trăiește veșnic ca să mijlocească pentru ei.
26 Căci era potrivit să avem un astfel de Mare Preot – sfânt, nevinovat, neîntinat, despărțit de păcătoși și înălțat deasupra cerurilor. 27 El nu are nevoie, asemenea celorlalți mari preoți, să aducă în fiecare zi mai întâi jertfe pentru propriile lor păcate și apoi pentru ale poporului, fiindcă El a făcut aceasta o dată pentru totdeauna, atunci când S-a jertfit pe Sine. 28 Căci Legea îi desemnează ca mari preoți pe niște oameni supuși slăbiciunii, însă cuvântul jurământului care a venit mai târziu, după Lege, Îl desemnează pe Fiul, Care a fost făcut desăvârșit pe vecie.